Asa sã vã ajute Dumnezeu!
La vita e bella
A dat Dumnezeu asupra românului mare omãt, de i-a troienit drumul spre luminã si l-a fãcut sã tremure la flacãra lumînãrii sau a candelei, de va mai fi avînd ulei în aceasta. Sub povara zãpezii, oamenii se leapãdã de suflare precum umbrele. Uitati de toti si de toate se cãznesc sã iasã din strînsoarea mortii albe pentru a fi împroscati cu vorbe de ocarã. ÃŽn Bucuresti, pe covoarele de plus se petrec ceremonii de dezinstalare a vechilor ministri si de instalare a noului cabinet. Terminate cu formula finalã si obligatorie prin lege a falsului jurãmînt sperjur: „Asa sã-mi ajute Dumnezeu!“ Si urmate, cum e si firesc de altfel, de „ciocnirea“ unei cupe de sampanie. Si o gustare frugalã. Presedintele admirã piscurile înzãpezite de la Predeal, iar noul premier batjocoreste babele care n-au reusit sã iasã de sub troienele cît casa, singure la luminã. Uitînd cã, în virtutea hãrniciei sale, folositã spre a trage cu auzul scolit prin toate ungherele, asemeni precupetelor curioase, urecheatul nu e în stare sã-si închidã singur usa la limuzinã. Muncesc de se spetesc politicienii ãstia; privind deszãpezirea ca pe un joc de societate. Acum se dovedeste cã am avut dreptate atunci cînd calculam cã pretul a trei dube performante - si a tot atîtea costume de martieni cu pampersi inclusi, plus bastonul din dotare - în care jandarmii sã bage românii rebeli cu suturi în cur, putea fi folosit pentru a se cumpãra un utilaj modern de deszãpezire. Si cum tara e plinã de dube...
Tineret, mîndria tãrii
Se face mult caz, mai ales acum, cînd noul guvern dã impresia falsã a unui conclav imberb, de însusirile alese ale noii generatii. Lucrul nu este deloc nou. Sperantele într-o nouã conceptie despre viatã, naturã si societate, cum se spune îndeobste, sînt într-un fel firesti. Dar tot atît de firesc este si faptul cã, în virtutea unor legi naturale, fiecare generatie are cîteva caracteristici care nu diferentiazã si nici nu revolutioneazã în nici un fel trãsãturile ei comune. Generatia veche va fi avut si încã are si desteptii, dar si prostovanii ei, în aceeasi mãsurã în care echilibrul natural face ca si generatia nouã sã aibã aceeasi proportie de luminati si cretini. În ambele cazuri, cu politica se ocupã cei din cea de a doua categorie. Asa sã vã ajute Dumnezeu, domnilor! Cã, oricum, v-a ajutat îndestulãtor si pînã acum. E tînãra generatie de politicieni, mai avidã de putere decît înaintasii ridicati din balegã - care si ei, la rîndu-le s-au dovedit demni de înaintasii comunisti - sustinutã la înalte studii cu banii jefuiti de pe spinarea poporului umilit. Generatia purtãtorilor de I-poduri, a cretinilor care în timpul lectiei despre Eminescu sau Beethoven ascultã muzica lui Salam, spre disperarea dascãlilor cinstiti ce va sã îi nãrãveascã cãtre litera scrisã si care se cere a fi perceputã ca o realitate conceptualã fundamentalã. Pe care multi nu o mai recunosc, dar o revendicã. Si nu copiii nevinovati sînt culpabili, ci modelele idioate si scîrnave cu care nici scoala nu mai poate lupta, dar pe care mass-media, în special cea televizatã, se îndãrãtniceste a le promova cu o asiduitate demnã de o cauzã mai bunã. Mai devreme sau mai tîrziu, amprenta jegoasã a lumii acesteia mizerabile va poposi pe sufletul lor curat, întinînd si ultima sperantã a românului spre izbãvire pãmînteascã. Pentru cã despre cea de dincolo va avea grijã, neîndoios, invocatul Dumnezeu.
Perpetua nenorocire
De logoreea privind promovarea tineretului m-am sãturat pînã preste cap. Lozinca aceasta progresistã, de care fac uz de fiecare datã babalîcii politici, spre a motiva ampla, îndoielnica si mimata lor deschidere spre nou si progres, s-a dovedit a fi si caducã si ternã. Cunosc tînãra generatie si bagajul ei conceptual care a esuat - din pricina modelelor strîmbe impuse - în derizoriu. La ce poti sã te astepti de la un conglomerat conceptual lipsit de orice orientare ideologicã, vãduvit de un minimal bagaj de culturã generalã, de la un organism biologic amorf, deturnat de la rosturile lui firesti de ceata tembelã a celor care îsi întemeiazã profitul pe seama inocentilor? Exceptînd, e drept, cunostintele subtilitãtilor expresiei anglo-saxone. Care, din pãcate, nu le folosesc la nimic. Cel mult la exploatarea resurselor internetului. Mai ales cînd se rezumã la expresiile tipice de comunicare în spatiul dintre „veri gud“ si „ochei“. Problemele grave se petrec în lumea realã, dincolo de confortul functional al birourilor stãpînitorilor si împãrtitorilor de dreptate pãmînteanã. Pentru cã, între timp, preste oameni cade neostenit omãtul; între timp, mîrlanii României vorbesc despre „componente“, „metodologii“, „strategii“ si alte nãscociri stupide ale limbajului specializat al dominãrii omului de cãtre om. Si tot între timp, într-o tarã pierdutã în zãpadã, autoritãtile orbecãie într-o debandadã autorizatã si organizatã exemplar de cãtre oficialitãti. Dar dacã va da Dumnezeu sã se termine astea toate odatã, nu respirati usurati si nu vã faceti iluzii; mai încolo, pînã la nenorocirea alegerilor, vor veni inundatiile...
|
Autentificare
