 DESTIN FRÃŽNT DE SECURITATE
• un pietrean, care a fãcut închisoare politicã, a cerut despãgubiri de 1 milion de euro de la statul român • Tribunalul i-a acordat 150.000 de euro, dar Curtea de Apel Bacãu a redus despãgubirile la numai 1.000 de euro • totul s-a tras de la o joacã a unor pusti de 13 ani care au inventat un „rãzboi“ • din cauza acelui incident Mihai Bontea a avut de pãtimit zeci de ani • Instantele de judecatã „gem“ de litigii, în fiecare din cazuri petentii asteptîndu-se sã li se facã dreptate. Din varii motive uneori au cîstig de cauzã, alteori nu, dar sînt si situatii în care decizia unei instante este rãsturnatã complet de cea superioarã. La fel i s-a întîmplat si unui pietrean care a ajuns sã facã închisoare politicã dintr-o joacã. De copil. Pentru asta a fãcut închisoare politicã, a pãtimit zeci de ani, a fost urmãrit de Securitate, cu greu a terminat studiile si nici ca om al muncii nu i-a fost usor. La 20 de ani de la revolutia din 89 Mihai Bontea, din Piatra Neamt, a cerut în instantã despãgubiri de la statul român pentru suferinta înduratã, pe care a cuantificat-o la un milion de euro. Prima instantã, Tribunalul Neamt, a considerat suma prea mare si i-a acordat despãgubiri de 150.000 de euro. Fiscul a fãcut recurs, iar Curtea de Apel Bacãu a întors sentinta si a considerat cã dacã petentul a beneficiat timp de 20 de ani de indemnizatie de persecutat politic ce a totalizat vreo 21.500 de euro, i se cuvin despãgubiri de numai 1.000 de euro.
Vulturii
Totul a început în anul 1954 cînd Mihai Bontea avea numai 13 ani si era elev al Scolii generale cu clasele V-VIII Piatra Neamt, actualul Liceu Forestier. Cu vreo cinci amici a gãsit în ruinele unei brutãrii din Precista douã arme militare fãrã munitie. Aventurosi, pustii au ascuns armele pe dealul Cîrlomanu, iar mai apoi în casa unuia din ei. La scurt timp, cei sase au înfiintat o „asociatie militarã“ pe care au numit-o Vulturul. Membrii aveau nume împrumutate din cãrtile citite de ei, cum ar fi „Monte Cristo“, „George Farrow“ ori „Luigi Wampa“. Fiecare dintre ei aveau o functie militarã fictivã, carnet de membru si obligatia de a se întîlni periodic, la actiuni. De fapt o joacã de copii. ÃŽn concret, grupul se împãrtea în douã, iar taberele adverse se „luptau“ pe Cîrlomanu. Toate aceste actiuni au fost mentionate într-un registru-jurnal, chiar de cãtre pietreanul în cauzã. Dupã absolvirea clasei a VII-a, în anul 1955, grupul s-a destrãmat, patru din adolescenti, inclusiv Bontea, intrînd la Liceul „Petru Rares“. Ulterior tinerii nu au mai avut întîlniri comune, ci numai separate, cu caracter ocazional. Patru ani mai tîrziu, în 1959, Securitatea a aflat de jocurile copiilor din anii ‘54-’55, si toti au fost arestati si transferati în beciurile Securitãtii, la Bacãu. Desi actiunile lor aveau un caracter vãdit copilãresc, le-a fost „fabricat“ un dosar penal pentru actiuni dusmãnoase împotriva statului. Prin torturã, doi din copii au ajuns martorii acuzãrii, iar ceilalti patru au fost obligati sã recunoascã acuzatiile aduse. ÃŽn 1959 tînãrul Bontea a fost condamnat de Tribunalul Militar Iasi la 8 ani de temnitã grea si 6 ani de degradare fizicã.
Urmãrit de Securitate
Cum din 1960 regimul comunist a început sã fie criticat pentru numãrul mare de detinuti politici, unele sentinte au fost schimbate în condamnãri pentru fapte de drept comun. S-a motivat la acea vreme cã detinutii ar fi fãcut recurs si încadrarea faptelor a fost schimbatã. Tinerii au ajuns la penitenciarul din Piatra Neamt, iar Tribunalul Popular i-a condamnat la un an si jumãtate de închisoare. De aceastã datã a declarat recurs Parchetul si pe 29 noiembrie 1960 Bontea primeste o sentintã de doi ani de închisoare, din care executã efectiv un an, nouã luni si 29 de zile. A fost dus la muncã silnicã, unde a lucrat zi luminã, pînã la epuizare. Calvarul abia de aici a început, pentru cã pînã la Revolutie a avut Securitatea de „coadã“. Cînd a iesit din penitenciar a încercat sã-si termine studiile la „Petru Rares“. Din cauza condamnãrii n-a putut si cu greu si-a gãsit un loc la liceul de la Borca. Acolo i-au fost cerute tot felul de acte, imposibil de obtinut, fapt pentru care a fost dat exmatriculat. A încercat sã se angajeze la combinatul chimic de la Sãvinesti dar, avînd „antecedente“, constant i se spunea cã „nu avem nevoie de oameni ca tine“. ÃŽn aceste conditii a plecat la un combinalul chimic de la Craiova, unde, dupã cum spune pietreanul, i s-a „pierdut urma“. A reusit sã-si termine liceul, iar în 1968 a absolvit Facultatea de Industrializare a Lemnului Brasov, devenind inginer. ÃŽn anul IV, Securitatea a dat din nou de urma sa si dacã decanul nu ar fi fost un om corect, ar fi fost exmatriculat. Dupã absolvire a fost repartizat la CPL Bacãu, iar un an mai tîrziu, în 1970 Securitatea a fãcut o primã încercare de a-l racola. A refuzat si i-a fost fabricat un nou dosar de furt, cauzã în care a reusit sã-si probeze nevinovãtia. ÃŽn timp a fost remarcat ca un bun profesionist si propus pentru deplasãri peste hotare. Nu i-au fost aprobate. A reusit sã-si întemeieze o familie frumoasã, iar cînd legea i-a permis, în 2010, a sesizat instanta pentru a i se recunoaste calitatea de detinut politic si a cerut daune pentru suferinta înduratã.
Sentinte contradictorii
„Reclamantul a arãtat cã, prin raportare la aceste drepturi si libertãti care i-au fost lezate, considerã cã suma de 1.000.000 euro solicitatã cu titlu de daune morale este justificatã, reprezentînd o parte din reparatia suferintelor pricinuite, suferinte care nu vor fi niciodatã înlãturate integral“, se aratã în decizia Tribunalului Neamt. Si, prima instantã a recunoscut caracterul politic al condamnãrii suferite de Bontea, dar a considerat cuanutumul daunelor prea mare, si în consecintã l-a redus. „Instanta (Tribunalul Neamt - n.r.) a apreciat cã, dacã pentru compensarea prejudiciului moral produs acestuia, suma de 1.000.000 euro este excesivã, cuantumul de 150.000 euro apare ca fiind unul rezonabil, suficient si susceptibil de a oferi cuvenitele satisfactii de ordin moral“, se aratã în acelasi document. Numai cã statul român, prin Ministerul Finantelor, nu era dispus sã plãteascã, drept pentru care s-a promovat o cale de atac, iar cauza a ajuns pe rolul Curtii de Apel Bacãu. Decizia justitiei a fost unitarã numai în ce priveste caracterul politc al condamnãrii, dar nu la fel s-a întîmplat în privinta daunelor. „ÃŽn privinta caracterului politic al condamnãrii s-a apreciat cã prima instantã a fãcut o corectã aplicare a legii si principiilor de drept“, se aratã în sentinta Curtii de Apel Bacãu. ÃŽn ce priveste partea materialã instanta a invocat o decizie a Curtii Constitutionale care anula despãgubirile morale în astfel de spete. „Prima instantã a acordat o sumã exageratã, avînd în vedere totodatã cã parte din prejudiciu a fost acoperit deja de-a lungul celor peste 21 de ani în care reclamantul a încasat drepturile prevãzute de Decretul-lege 118/1990. (din 1 aprilie 1990, asa cum s-a aratat chiar în cuprinsul actiunii - 365 lei) - evaluate la aproximativ 21.500 de euro, dacã se are în vedere raportul leu/euro care probabil s-a mentinut de-a lungul celor 252 de luni. Fatã de cele retinute, instanta de apel ar fi apreciat (în lipsa deciziei 1358/2010 a Curtii Constitutionale a României) cã deja Statul Român a compensat prejudiciul în cea mai mare parte astfel cã suma de 1.000 de euro este cea mai echitabilã si rezonabilã“, se aratã în sentinta Curtii de Apel Bacãu.
|
Autentificare
