Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2012
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 16 Martie 2012
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Biserica din adîncuri, iarãsi la lumina zilei

Biserica din adîncuri, iarãsi la lumina zilei

• ruinele bisericii de la Hangu, dinamitatã în 1959, au iesit iarãsi la suprafatã • oamenii locului sînt încã marcati de decizia luatã de autoritãtile comuniste • „Aceste ruine constituie rana sufletelor oamenilor mai în vîrstã, care au contribuit sau au fost martorii ridicãrii si mai apoi dãrîmãrii lãcasului de cult“, ne-a spus pãrintele Gheorghe Avarvarei, din Chiritenii Hangului •

La Hangu, biserica dinamitatã în ã'59 a iesit din nou la luminã. Nu semeatã precum o concepuserã si clãdiserã muntenii locului, ci rãnitã la trup si mai ales la suflet, ca urmare a mãsurilor dure luate de mai marii vremii anilor ã'50-ã'60. Aparitia din negura unui trecut trist a ruinelor lãcasului de cult rãscolesc si astãzi pînã la durere existenta vîrstnicilor, care retrãiesc vremurile tulburi ale acelor ani. Vremuri în care si-au vãzut catedrala sufletului la pãmînt, iar mortii dusi cu spatele pe dealurile din jur si pusi spre adormirea vesniciei în gropi comune. „Nu uitãm cît ã'om trãi ce-o fost atunci, daã' cînd ruinele bisericii noastre ies la luminã ne apucã o mare jale. Eu cred cã, din vreme-n vreme, Dumnezeu face în asa fel ca noi, cei mai bãtrîni, sã mai vedem o datã mîndretea noastrã de bisericã, pe care ne-am dorit-o atunci din tãt sufletul. Ce sã mai zic? Cînd o vãd, mã cutremur“, ne-a povestit Constantin Manolache din Hangu. Omul avea dreptate. Mai vãzusem si noi în urmã cu nouã ani rãmãsitele pãmîntesti a ceea ce fusese cîndva biserica din Hangu, dar nu ca acum, în primãvara calendaristicã a lui 2012 (pe Valea Muntelui iarna-i încã stãpînã), cînd seceta ori poate Dumnezeu, cum spunea nea Manolache, ne-au înlesnit drumul cu piciorul pe gheata lacului de acumulare pînã la temelie. Emotionant. Chiar si-n atare conditii, cele rãmase din zidurile fostul lãcas de cult îti dominã privirea si îti mînã gîndul spre înalte trãiri spirituale. Smeriti, ne plecãm capul. ÃŽncercãm sã ne închipuim contemporani cu generatia anilor din urmã, cu acei oameni ce au pus umãrul pe parcursul a trei decenii la ridicarea bisericii si cãrora dupã doar opt ani soarta le-a hãrãzit sã trãiascã pe viu o dramã. Ne vin în minte vorbele spuse reporterului de la Monitorul cu multi ani în urmã de învãtãtorului Teoctist Galinescu, un cronicar al locului: „Ruinele bisericii cînd, prin vointa lui Dumnezeu, reapar la suprafata apei, ne rãscolesc sufletele. Si cum ar fi altfel cînd biserica a fost o operã desãvîrsitã, o catedralã impunãtoare, construitã numai prin contributia oamenilor din Hangu si prin munca lor de 30 de ani. Dar si-a aflat sfîrsitul din neghiobia unora...“. Aruncãm o privire în jur. Nu vedem decît albul imaculat al zãpezii. ÃŽn mijlocul lui, morman imens de beton. Apa lacului a dispãrut privind viclean de sub gheata încã groasã.

„Vom merge acolo si vom oficia si noi o slujbã“

Cã este asa, o certificã cîtiva pescari la copcã. „Cînd trecem pe lîngã ruinile bisericii tresãrim de fiecare datã. Noi nu sîntem din Hangu, dar stim de la pãrinti ce dramã au trãit acesti oameni în urmã cu vreo 60 de ani. Dar asa au fost vremurile. Pãcat cã n-a fost gãsitã altã solutie. Progres, progres, dar nu pe cadavre...“, a spus Vasile Gãinã, de loc din Farcasa, ce-si încerca norocul în ale pescuitului în vecinãtatea ruinelor. Cam aceleasi vorbe si din partea pãrintelui Gheorghe Avârvarei, din Chiritenii Hangului. „Aceste ruine constituie rana sufletelor oamenilor mai în vîrstã, care au contribuit sau au fost martorii ridicãrii si mai apoi dãrîmãrii lãcasului de cult. Eu sînt tînãr, dar stiu de la vîrstnici cã dacã lucrurile nu se precipitau si biserica n-ar fi fost dinamitatã ar fi rãmas în picioare, chiar dacã ar fi acoperit-o apa. Asa, s-a produs un lucru care avea sã producã multã suferintã. Spun oamenii cã pãrintele de atunci, Mihai Coroamã, care se bãtuse mult pentru salvarea ctitoriei si care obtinuse aprobare în ultima clipã pentru a nu fi dinamitatã, a suferit pînã s-a sfîrsit înainte de vreme. Din cîte stiu, cînd apele au scãzut, în urmã cu mai multi ani, au fost oficiate slujbe de pomenire în vecinãtatea ruinelor. Ultima dintre acestea în a II-a vinere dupã Sfintele Pasti, la care a participat multã lume. O sã vedem cum va fi vremea anul acesta. Dacã ne va permite, vom merge acolo si vom oficia si noi o slujbã, poate o vecernie sau utrenie. Sînt sigur cã oamenii vor participa cu plãcere, pentru cã ei încearcã de fiecare datã un sentiment de bucurie, dar si de tristete, prima pentru cã-si revãd trecutul si a doua cã-si amintesc de strãmosii lor bãtuti de soartã“, a declarat pãrintele Avârvarei, de la care am mai aflat cã odoarele bisericii se aflã acum, parte dintre ele la Pîngãrãcior, parte la Precista, iar bisericuta veche din Hangu, în dealul Chiriteniului, unde au fost mutati si mortii. Cã fosta bisericã din Hangu trãieste adînc încã în sufletele oamenilor, a dovedit-o evenimentul organizat în amintirea trecutului si pomenirea mortilor de cãtre conducerea Autoritãtii Navale Galati, în chiar ziua de Sînziene a lui 2010. „De-a lungul timpului am constatat cã lucrurile nu merg bine, cã ceva de neînteles nu ne ajutã. Ulterior, la o discutie cu oamenii de aici, am hotãrît cã trebuie fãcut ceva pentru linistea celor pierduti, ceva prin care sã ne plecãm în fata lor si a locurilor de închinãciune înghitite de ape“, a afirmat în urmã cu doi ani Octavian Gheorghiu, directorul general al Cãpitãniei Zonale Galati, cel care se îngrijise de tot demersul crestinesc.

„Cînd vîntul bate si frunzisul codrilor freamãtã, iar apele lacului vãluresc, auzim dangãt de clopote“

Te Deum-ul a fost oficiat de cãtre un sobor de preoti ai parohiilor din localitãtile vecine lacului, constînd în trecerea cu vaporul pe la fiecare loc, care cîndva adãpostea un lãcas de cult acoperit acum de ape. Deasupra bisericii din Hangu slujba a fost parcã mai înãltãtoare. Si era firesc sã fie asa. Pe mãsura semetiei si a dramaticei sale existente. Revenind la vizita noastrã, dupã momentele de zãbavã printre ruine, ne despãrtim cu greu de simbolistica trecutului. ÃŽn drum spre casã, miercuri, 14 martie, rememorãm. Pe 22 mai 1959 biserica a fost dinamitatã din ordinul puterii comuniste, ce hotãrîse ca zona sã fie folositã pentru amenajarea lacului de acumulare. Edificiul crestinesc din Hangu a avut o soartã diferitã de a celorlalte lãcase de cult, deoarece nu a putut fi strãmutatã datoritã zidurilor groase din beton si a armãturilor acestora. Pentru aruncarea în aer au fost necesare artificierilor mai mult de 70 de încãrcãturi de trotil. Dacã s-ar fi întîrziat cu o zi dinamitarea pusã la cale de inginerii Iacob si Lupan, care se pare cã au sfîrsit nu mult dupã aceea în conditii misterioase, turlele bisericii ne-ar fi întîmpinat si astãzi iesind din apele lacului în anii cînd seceta e aprigã. Ca în aceastã primãvarã. Despre asa-zisul blestem de la Hangu vorbesc si în prezent bãtrînii locului, atîtia cîti mai sînt. ÃŽn tainã, cã au fricã de vreo nenorocire. Nu ocolesc însã faptul cã victimele pe care le-a fãcut lacul de la Bicaz de-a lungul vremii se datoreazã distrugerii Bisericii ÃŽnãltarea Domnului din Hangu, iar crucile ce rãsar tot mai multe si mai des pe malurile apei, parcã ne fac sã le dãm dreptate. Cît priveste ruinele din adîncuri, care din cînd în cînd revin printre noi, ele continuã sã tulbure linistea oamenilor din zonã si pe a hanganilor în primul rînd. Nu întîmplãtor, unii dintre ei afirmã: „Cînd vîntul bate si frunzisul codrilor freamãtã, iar apele lacului vãluresc, auzim dangãt de clopote. Sigur, sînt cele ale bisericii din Hangu, dinamitatã si scufundatã“. O fi, numai cã zilele trecute, cînd noi am atins cu privirea si palma rãmãsitele bisericii, în vecinãtatea ruinelor era o liniste desãvîrsitã. Si nu numai în vãzduh, ci si în sufletele noastre. Gîndul cuprins însã de oarece vrajã, ne-a condus mestesugit la episodul biblic, petrecut cu mii de ani în urmã, în care apele Mãrii Rosii s-au despãrtit pentru a face loc poporului lui Moise sã treacã.

Articol afisat de 4138 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ion ASAVEI)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective