Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2012
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 19 Martie 2012
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Vînãtorii de biban la copcã

Vînãtorii de biban la copcã

• zilele trecute am avut ocazia de a sta de vorbã cu pescarii ce-si fãceau veacul pe gheata lacului de la Bicaz si am avut ce afla despre ce si cum la copcã, despre preparate din peste ce ne-au lãsat gura apã si povesti pescãresti • „De pescuit, pescuiesc de cînd m-o fãcut mama, daã' pe lac o fac de vreo opt ani, de cînd m-o scos ãstia la pensie. Cã amuã' am timp destul“, ne-a spus Petru Tifui • „Sã-i asculti pe pescarii adevãrati este o mare bucurie. Sunã pe alocuri a o îmbinare între Hanu Ancutei si ÃŽmpãrãtia Apelor, adicã a lume sadoveanianã“, a afirmat profesorul Vasile Gãinã •


Pescuitul constituie încã de la „veacul dintîi“ al lumii frãtia omului cu natura. Iar dacã, din cînd în cînd, marea sa dragoste a mai pus pe masã si un peste ceva mai acãtãrii, pentru îndulcirea prînzului, se cheamã cã zãbava prin „împãrãtia apelor“ n-a fost în zadar. Si cum am gîndi altfel, cînd meteahna omului a dãinuit prin vreme, de-a fost ploaie, vînt, caniculã ori ger nãpraznic, fãcînd ca si-n prezent el, pescarul, sã insiste cu perseverentã în a se lua la „trîntã“ cu prada, visînd cã în sfîrsit va da ochii o datã si-o datã cu pestisorul de aur. Cã lucrurile n-au stat si nu stau deloc altfel nici pe Valea Muntelui, aveam s-o descoperim întîmplãtor, zilele trecute, cînd aflîndu-ne cu unele treburi prin Hangu, privirea ne-a fost atrasã de momîile împietrite, ce pãtau întinsul ghetii lacului. Asta pentru cã gheata este încã stãpînã pe luciul apei de la frigurile crunte de prin februarie. Privind mai atent, aveam sã deslegãm si misterul. Momîile ce pãreau statuile Galapagosului în miniaturã nu erau altceva decît pescari. Curiozitatea gazetãreascã ne-a împins pe loc în a o lua grabnic într-acolo. Cãci nu tie oricînd la îndemînã sã faci cunostintã cu cei pescari aflati la copcã. Si nici putini la numãr, ci vreo zece, scosi în calea noastrã parcã dintr-o epocã eroicã.


„Lucrez la patru copci, dar cel mai bine merge aici, unde vedeti cã stau si salt mereu plutasul“


Pentru a ne apropia si a sta de vorbã, era musai sã încercãm grosimea ghetii. Asa cum o fãcuserã si pescarii mai de dimineatã. Dar gheata, bat-o vina, prin viclenia ei dintotdeauna, ne fãcea sã ne vibreze picioarele a fricã. Dupã spusele pescarilor, de vreo 25 de centimetri grosime, numai bunã pentru a ne asigura trecerea fãrã probleme. Dar poti avea oare încredere deplinã în cele spuse de acestia, recunoscuti fiind ca mari mesteri în a hiperboliza realitatea? Si totusi... am îndrãznit. „Bunã ziua! Merge treaba?“, întrebãm noi, asa ca sã ne facem intrarea în vorbã. „Dacã tragi de atã cum trebuie, merge“, ne rãspunde sugubãt unul dintre pescari, pe care, aveam sã aflãm ceva mai încolo cã-l cheamã Petru Tifui si este de loc din Farcasa. Poate din prea mare monotonie, imediat ce au aflat motivul descinderii noastre la buza copcii, au devenit mai spornici la vorbã. „Stãm aici de cîteva ore si pînã acum am prins vreo patru kile. Numai biban“, ne-a declarat omul fãrã a astepta întrebarea noastrã. Cã avea dreptate, ne-a certificat-o grãmãjoara de bibani, parte dintre ei încã zburdînd pe gheatã ceva mai încolo de una dintre copcile în care încerca pescarul întîlnirea cu pestisorul de aur. „Lucrez la patru copci, dar cel mai bine merge aici, unde vedeti cã stau si salt mereu plutasul“, mai spune Petru Tifui, oprindu-l din vorbã un alt biban, care tocmai cãlcase strîmb.
„De pescuit, pescuiesc de cînd m-o fãcut mama, daã' pe lac o fac de vreo opt ani, de cînd m-o scos ãstia la pensie. Cã amuã' am timp destul“. Pe aceste vorbe pescarul îsi încãrca cîrligul cu nimic altceva decît cu un ochi de biban, spre a-l oferi pradã vreunui alt peste mofluz dispus sã-si ofere mult prea usor viata în schimbul interesului meschin, acela de a-si ostoi foamea. „Asta-i momeala pentru biban. Ochi de biban sau viermus. Eu dau cu primul fel de momealã si vãd cã merge, desi nu este una dintre cele mai bune zile“, mai adaugã omul, care nu slãbea din privire ochiul de apã al copcii si pluta ce sta linistitã la suprafatã.

„Performanta mea la lac fiind de douã kile trei sute, la plãticã si un kil jumate, la pãstrãv“

Mai la vreo doi-trei metri distantã, un alt pescar, tînãr de astã-datã, si aceeasi privire fixã în gaura ce-i apartinea. „Pescuiesc alãturi de tata de la vreo sapte ani si nu stãpînesc toate tainele, pentru cã existã mereu cîte ceva nou de învãtat. Problema este cã, trage ori nu, eu nu mã plictisesc niciodatã“, ne-a spus Marian Tupu, bucuros cã l-am bãgat si pe el în seamã. Mai spornic la vorbã însã s-a dovedit a fi nea Vasile Niculitã, din Borca, pensionar la rîndu-i, pentru care timpul acordat pasiunii sale este berechet. „Bibanul se curãtã cînd este proaspãt, deoarece cînd e uscat solzii se desprind mai greu. ÃŽn rest, carnea este foarte dulce, mai ales acum iarna, cînd apa este foarte curatã. Am pescuit si plãticã si pãstrãv, performanta mea la lac fiind de douã kile trei sute, la plãticã si un kil jumate, la pãstrãv. ÃŽn lac este si pãstrãv curcubeu, dar se prinde foarte greu la unditã. ÃŽn tinerete am prins pe Bistrita un pui de lostritã. Frumos peste. N-am mai avut de-atunci norocul. Pescuitul pe Bistritã este mai usor decît în lac. Nada fiind în miscare, pestele se repede la ea, pe cînd în apã stãtãtoare pestele este mult mai viclean. Trebuie sã-l ataci din aproape în aproape, cu finete, cum se spune. Mã refer la pestele rãpitor, pãstrãvul, cleanul, adicã acel peste care se repede la nadã“, ne-a spus cu glas molcom Vasile Niculitã, despre care aveam sã aflãm cã era fratele poetului nemtean Mihai Niculitã.

„Eu nu mã consider nici poet adevãrat, nici pescar cu noroc pe bãt“

Si pentru cã depistasem legãtura de rudenie cu un om al metaforei, mare ne-a fost surpriza sã descoperim cã la copcã, ceva mai încolo, un alt poet al Vãii Bistritei, profesorul Vasile Gãinã, care nu de mult tocmai lansase pe piata cãrtii volumul de versuri „Nostalgie“, îsi încerca norocul. „Cum se împacã metafora cu pescuitul?“, îi aruncãm noi întrebarea drept nadã a discutiei. „Pãi unde ati vãzut dumneavoastrã ca poetii sã nu fie si pescari si vînãtori, adicã mai precis sã fugã de aventurile în necunoscut, asa ca pestele în cîrlig? Numai cã eu nu mã consider nici poet adevãrat, nici pescar cu noroc pe bãt. ÃŽmi place sã stau alãturi de adevãratii pescari, sã admir natura, sã mã reculeg si dacã mai iese si vreun biban bucuria este cu atît mai deplinã. Se cheamã cã m-am împlinit. Si-apoi sã-i asculti pe pescarii adevãrati este o mare bucurie. Sunã pe alocuri a o îmbinare între Hanu Ancutei si ÃŽmpãrãtia Apelor, adicã a lume sadoveanianã. Asta mã încãlzeste spiritual si chiar mã inspirã, asa cum spuneati, mã face sã gîndesc cu altã implicare la metaforã. Cît priveste ziua de astãzi (documentarea acestui articol a fost fãcutã miercuri, 14 martie), vorba ceea, nu-i nici cald îndeajuns, nici frig sã te zgîltîie, numai bine sã te contopesti cu natura“, a afirmat Vasile Gãinã, plin de melancolie si nostalgia tineretii.

O poveste cu un urs


Am dorit sã aflãm direct de la sursã cum se preparã pestele de cãtre pescarii de pe Valea Muntelui, chiar de ne aflãm în plin post al Pastelui. „Prada de astãzi va fi fãcutã un fileu cu unt si o prãjealã, cu o mãmãligã, ca la mama ei, care sã îndoaie picioarele la masã, cu un rãchiuas, dupã care sã-ti vinã a încuia usa si sã pui de-un somn de toatã frumusetea“, avea sã ne povesteascã cu haz Petru Tifui, iar Vasile Niculitã, ceva mai sobru, spune cã din peste se pot prepara o sumedenie de feluri de mîncare. Din toate însirate cu calm, ne-a lãsat gura apã pestele prãjit clasic înmuiat în saramurã si stropit cu vin alb, sec pentru a-ti curãta gura si limpezi creierul înfierbîntat de ardeiul si usturoiul saramurei. „Dar vreo pãtanie pescãreascã mai de retinut?“, mai aruncãm noi o vorbã de despãrtire. „Ne-ati cam luat prin surprindere, daã' tot o sã vã zic una. ÃŽntruna din zile, vecinul meu de copcã, Petricã, pescuia linistit, cînd un ditai urs i-a fãcut prin surprindere o vizitã. Pare-se fusese trimis de cumãtra vulpe a lui Creangã sã-si moaie coada în baltã. Din gresealã însã a gresit calea si a ajuns la Petrea al nostru. Norocul omului cã-i trecuse prin cap sã aprindã nu mult înainte un foc. Asta l-a salvat“, a povestit Mihai Niculitã. Desi aducea mai mult a povestire vînãtoreascã, nouã ne-a smuls un zîmbet, din respect pentru narator si mai cu seamã pentru omul din poveste, nea Petricã Tifui, care tocmai îsi aruncase o uitãturã spre noi pentru a vedea reactia la spaima lui trecutã în antologia pescarilor. ÃŽn rest, ne-am fãcut pe neobservate bagajul pentru a o lua la sãnãtoasa. Ne ajusese cîte aflasem despre o asa strãveche pasiune. Ne-am bucurat cã am cunoscut oameni cu rînduielile si îndeletnicirile lor pescãresti, în ochii cãrora se oglindeau ochiurile de apã ale copcilor si pentru care pasiunea pescuitului, sîntem siguri, vine de undeva de departe, de demult, atît de departe si de demult încît cugetînd pe drumul întoarcerii, am concluzionat si credem cã n-am gresit deloc cã acesti oameni, muntenii adicãtele, sînt mai mereu prinsi de un blînd fior al înfrãtirii vesnice cu natura, pe care-l transmit ancestral de la o generatie la alta. Si cum iarna nu mai are putere o sã-i vedem pe pescari împînzind de acum încolo malurile lacului sperînd sã dea lovitura. La bunã-vedere!

Articol afisat de 2524 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ion ASAVEI)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective