Medicina muncii, o profesie bãnoasã
Medicina muncii a pãrut ani buni un fel de Cenusãreasã care nu prea interesa pe nimeni, iar studentii la Medicinã nu se înghesuiau sã capete o astfel de specializare. Schimbãrile economice si politice din ultimii ani au fãcut ca medicina muncii sã devinã un domeniul de activitate extrem de cãutat si bine retribuit, multi dintre medici muscîndu-si mîinile de ciudã cã au privit cu dispret aceastã specialitate. Conform unei hotãrîri de guvern emisã în luna mai a anului 2007 de cãtre Ministerul Muncii, orice firmã, fie ea privatã, de stat sau mixtã precum si toate institutiile publice din aceastã tarã, aveau obligatia de a-si angaja medic de medicina muncii. De fapt, era vorba despre obligativitatea ca angajatii sã fie supusi periodic unor controale medicale amãnuntite precum si unor testãri psihologice. Dupã aparitia acestei legi, a început goana dupã medici de medicina muncii sau mãcar cu competente în acest domeniu. La începutul anului 2007, în Neamt existau doar 3 astfel de medici specialisti, dar mult mai multi care aveau competente, astfel încît au ajuns la mare pret acesti doctori, serviciile lor fiind extrem de cãutate de cãtre agentii economici sau de cãtre institutiile publice. Pînã la finele anului 2010, legea a mai permis sã functioneze în paralel si medicii specialisti în medicina muncii, adicã cei care au terminat facultatea fix cu aceastã specializare, dar si medicii cu competente, fiind vorba cel mai adesea de medici de familie care aveau si astfel de competente obtinute ca urmare a unor cursuri. De la 1 ianuarie 2011 nu au mai putut oferi servicii de medicina muncii decît doctorii specialisti. Asa se face cã în acest moment, în judet existã doar 8 medici care au ca specialitate medicina muncii, dar potrivit specialistilor de la DSP, „pe teritoriul judetului Neamt pot desfãsura activitate în domeniul supravegherii sãnãtãtii lucrãtorilor si alti medici de specialitate din alte judete“. ÃŽn Neamt existã peste 7.000 de firme private si cel putin cîteva sute de institutii publice precum scoli, grãdinite, spitale, diverse directii sau servicii deconcentrate etc. Toate acestea au nevoie de un medic de medicina muncii, iar serviciile oferite sînt contracost, fiind suportate de angajator, sau, în cazuri rare, de angajati. Asta înseamnã, cã un medic de medicina muncii ar putea consilia aproape 1.000 de agenti economici nemteni. Pe lîngã cîstigurile care cu sigurantã cã nu sînt de neglijat,calitatea serviciilor de medicinã a muncii nu prea pot fi verificate. Astfel, DSP sustine cã poate verifica doar dacã spatiile acestor medici îndeplinesc conditiile igienico-sanitare sau dacã angajatii firmelor au fãcut controalele medicale periodice, iar inspectorii de muncã nu sînt competenti sã controleze doctorii, ei putînd face doar verificarea angajatorilor. „Din punct de vedere legal, noi putem verifica doar dacã angajatorii respectã prevederile legii. Actul normativ spune cã firmele care angajeazã personal fãrã controale medicale sau care nu efectueazã periodic controalele medicale pentru salariati riscã sanctiuni cuprinse între 4.000 si 8.000 de lei“, a declarat Nicolae Hârlea, purtãtorul de cuvînt al ITM Neamt.
|
Autentificare
