Carmen Humã, în campionatul Italiei de rugby feminin
• jucãtoarea în vîrstã de 34 de ani are o jumãtate de sezon în prima divizie din Italia, fiind legitimatã la ADS Monza, cu care a terminat campionatul pe locul 3 • îi place rugby-ul si de aceea a acceptat sã munceascã „pe brînci“ pentru a reveni la o formã fizicã bunã • „Durerea mare este cã nu m-a mai cãutat nimeni pentru a juca pentru nationala României“, a spus dezamãgitã „Tita“ • Rugby-ul feminin tinde sã devinã tot mai popular, tot mai cãutat pentru a fi jucat. Nu în România, ci în afara granitelor tãrii noastre unde nu existã prea multe inhibitii. „Sportul golanilor practicat de domni“ nu poate fi practicat în cel mai serios mod si de doamne? Ba da, iar în campionatul Italiei este legitimatã si o sportivã din Piatra Neamt. Carmen Humã, cunoscutã prietenilor drept „Tita“, care si-a început cariera sub comanda antrenorului Eusebiu Popa, la Venus Piatra Neamt. A avut primul contact cu acest campionat în ianuarie 2012. „M-am mutat în Italia în 2008. Am renuntat atunci la rugby în România si am ales sã locuiesc la Milano. Lucrez de atunci acolo si mereu am vrut sã continui cariera, dar oriunde întrebam mi se spunea cã rugby feminin nu este. Acum, în iarna trecutã, am întîlnit pe cineva care m-a îndrumat spre Monza“, spune Tita. Aflatã la aproape 30 de kilometri de Milano, localitate cunoscutã pentru cã este gazda unui circuit pentru Formula 1, Monza a fost vizitatã prima datã de româncã în ianuarie 2012. A aflat cã acolo este o echipã de junioare sub 16 ani si a vrut sã se antreneze. „Nu stiam cã au si echipã de senioare, dar ideea cã pot face iar rugby, mãcar la antrenamente, m-a trimis acolo“, a continuat sportiva. A intrat repede la minge si a fost remarcatã. „Aveam tehnica la mine“, afirmã si rîde jucãtoarea. s-a pregãtit în paralel pe un alt teren. Nu a trecut mult pînã cînd i s-a spus cã meargã la senioare pentru a se antrena. „Dupã putin timp mi s-a spus: «Noi îti plãtim actele de transfer. Joci la echipa mare?»“, si-a amintit Tita, care a continuat: „Nu-mi venea sã cred ce sansã am putut avea“. Antrenorii lui ADS Monza au folosit-o mai apoi în mai multe meciuri amicale, atît la rugby în 15, cît si la rugby în 7. A urmat debutul în campionatul italian. „Rugby-ul din Italia l-as caracteriza ca unul în care se pune accent pe pregãtirea fizicã. Nu m-a socat impactul, dar am înteles cã trebuie sã fiu bine din punct de vedere fizic. De aceea ne si antrenãm mult la acest capitol. Facem pregãtire cu un antrenor de atletism care ne ajutã sã facem exercitii care ne sînt de folos în timpul meciului. O orã pe zi facem atletism, iar faptul cã mi-am dorit foarte mult si cã am muncit atît de mult i-a fãcut pe unii oameni de la echipã sã mã aprecieze pentru dîrzenia mea“, a detaliat Carmen Humã.
Echipa a acceptat-o imediat
Totul se face de si cu plãcere în rugby-ul feminin italian. Desi este la un nivel bun international, încã nu este vorba de profesionism. ADS Monza a terminat pe locul 3 în campionat, desi cea mai bunã pozitie în clasament a fost locul 2, ocupat la un moment dat în retur. „Este meritul echipei, al fetelor si al antrenorilor care fac totul cu mare plãcere. Acolo totul se face parcã rîzînd. Toate sîntem angajate, iar dupã antrenament si meciuri mergem la barul de lîngã teren si mîncãm, stãm de vorbã, bem un suc sau fiecare ce vrea. Este momentul în care se leagã relatiile dintre oameni, iar asta nu face decît bine echipei si performantei. Am întîlnit fete amabile, prietenoase si degajate. Cele care stau în Milano mã iau cu masina desi n-ar avea nici o obligatie. Si asta de 3-4 ori pe sãptãmînã“, a mai povestit Tita. Italia este mult peste România în ceea ce înseamnã rugby feminin. Numai la un turneu amical de seniori si junioare s-au adunat la un loc cîteva aproximativ 1.000 de practicante. „Se comparã cu ce este în România? Se comparã vreodatã conditiile pentru sport oferite în Italia cu cele din România? Niciodatã. Acolo sînt terenuri, sînt baza sportive, este interes. La meciurile noastre oficiale tribunele sînt pline“, a mai spus Carmen. ÃŽn România nu mai joacã din 2008. S-a terminat generatia cea bunã a rugby-ului feminin românesc, ce în anii precedenti fãcea din România un nume în sportul cu balonul oval, iar ea nu si-a mai gãsit locul în vreo echipã autohtonã dupã ce s-a despãrtit de Venus Piatra Neamt. A îmbrãcat tricoul acestei formatii de la 18 ani, iar acum priveste cu mîhnire spre trecut. Asta pentru cã a obtinut titluri nationale la Piatra Neamt, cã a jucat multe meciuri si pentru România. „Durerea mare este cã nu m-a mai cãutat nimeni pentru a juca pentru nationala României. Ultima datã am fãcut-o în 2010, iar acum nu poate spune cineva din federatie cã nu se stie cã joc acolo, pentru cã de la ei s-au primit actele pentru legitimare“, este dezamãgirea Titei. ÃŽntrebatã dacã ar îmbrãca tricoul Italiei vreodatã, Carmen Humã rãspunde realist: „Ar fi o onoare, desi la vîrsta mea cred cã ar fi foarte greu sã mai visez la asa ceva. Mi-ar plãcea sã joc mãcar o datã cu nationala Italiei în Turneul celor 6 Natiuni. Am vãzut din tribunã un meci Italia - Scotia, iar atmosfera a fost senzationalã. Te simti într-adevãr jucãrtor de rugby într-un astfel de joc“.
„As face rugby în România“
Carmen Humã nu vrea însã sã se stabileascã în Italia. Este constientã cã este o perioadã trecãtoare a vieti ei. Viseazã încã sã aibã o echipã în România. Sã antreneze si sã se implice aici la dezvoltarea rugby-ului feminin. „Ca sã progresãm ne trebuie un campionat de senioare serios. Sã fie mãcar 10 echipe. Sã se joace multe meciuri, sã fie partide si la rugby în 7 si la rugby în 15 si sã învãtãm multe din strãinãtate. Sã nu ne fie teamã de asta“, este de pãrere jucãtoarea. ÃŽn plus trebuie mereu aplecare spre juniori, spre cresterea copiilor. Fãrã un campionat de junioare munca s-ar face degeaba, ar fi în zadar, pentru cã n-ar exista continuitate, iar echipele n-ar avea de unde sã îsi tragã noi si noi valori.
|
Autentificare
