„Ce sĂŁ mai vorbim despre demnitate nationalĂŁ, de istorie si de trecutul poporului român?

• interviu cu prof. univ. dr. Ioan Scurtu, decanul FacultĂŁtii de Istorie, Muzeologie si ArhivisticĂŁ a UniversitĂŁtii „Spiru Haret“

Profesorul universitar Ioan Scurtu a onorat invitatia dascĂŁlilor nemteni care predau istoria si a participat sĂŽmbĂŁtĂŁ, 8 septembrie, la lansarea volumului „Identitate NemteanĂŁ“ ce a avut loc la Seminarul „Veniamin Costache“ de la MĂŁnĂŁstirea Neamt. A fost vorba despre un volum colectiv al profesorilor, avĂŽnd ca obiectiv promovarea istoriei locale nemtene si revigorarea interesului fatĂŁ de propria comunitate. Cu acest prilej, distinsul oaspete, nemtean la obĂŽrsie, a acceptat sĂŁ acorde Monitorului un interviu.

Reporter: Domnule Ioan Scurtu, ati revenit pe plaiurile natale invitat de profesorii de istorie nemteni. Cum v-ati simtit?
Ioan Scurtu: Foarte bine, pentru cĂŁ este judetul meu, zona pe care-o cunosc, locurile unde am ĂŽnvĂŁtat carte si nu pot uita Scoala Nr.1 Piatra Neamt, actualul Liceu „Petru Rares“, unde practic mi s-a decis soarta pentru tot restul vietii, adicĂŁ aceea de istoric. Si-apoi, am venit destul de des ĂŽn Neamt ca sĂŁ-mi vĂŁd pĂŁrintii, asta pĂŽnĂŁ cĂŽnd acestia au plecat spre vesnicie, mama ĂŽn urmĂŁ cu trei ani si tata acum vreo douĂŁzeci. CĂŽt ei au fost ĂŽn viatĂŁ veneam ĂŽn fiecare an la Dochia. Dar am venit si la Muzeul de Istorie, la Arhive, asa ĂŽncĂŽt... Am si scris despre judetul Neamt cu un coleg de aici, Adolf Minut, o carte care se cheamĂŁ Valea Bistritei. De altfel, cĂŽnd am ocazia mentionez ĂŽn cĂŁrtile si studiile mele judetul Neamt, asa cĂŁ mĂŁ simt ĂŽn continuare legat de aceste meleaguri. CĂŽt priveste cartea „Identitate NemteanĂŁ“, la a cĂŁrei lansare am participat, aceasta are un cuvĂŽnt ĂŽnainte scris de mine, ca de altfel si Monografia comunei Dochia, locul meu natal, apĂŁrutĂŁ cu ceva timp ĂŽn urmĂŁ.
Rep.: DacĂŁ veni vorba despre „Identitate NemteanĂŁ“ as dori sĂŁ faceti o scurtĂŁ apreciere, asta pĂŽnĂŁ cititorii o vor putea lectura.
I.S.: Eu am spus deja cĂŁ este un lucru extrem de pozitiv faptul cĂŁ judetul Neamt are perspectiva unei monografii ample, lucrarea avĂŽnd aproape 500 de pagini si cĂŁ aceastĂŁ primĂŁ editie constituie o bazĂŁ temeinicĂŁ unor perfectionĂŁri ulterioare, pentru cĂŁ orice carte are si scĂŁderile ei, omisiunile ei, atĂŽtia autori cu stilul lor, cu capacitatea lor de informare, de documentare. Dar ĂŽncĂŁ o datĂŁ spun, e un pas decisiv pe calea realizĂŁrii unei monografii de mare valoare, fiind cuprinse deja ĂŽntre paginile sale toate orasele, toate comunele, toate satele cu tot ce au ele semnificativ din punct de vedere cultural, ĂŽndeosebi. Asa cĂŁ meritĂŁ felicitatĂŁ aceastĂŁ initiativĂŁ, Consiliul Judetean, Fundatia „Ion CreangĂŁ“, Inspectoratul Scolar, coordonatorii lucrĂŁrii si toti cei implicati ĂŽn drumul de la conceptie si pĂŽnĂŁ la publicarea ei. Si ĂŽncĂŁ ceva, nu trebuie uitati profesorii care au contribuit la realizarea lucrĂŁrii.

„Întotdeauna a existat o politizare a istoriei, fie prin decizii oficiale, fie prin apartenenta istoricului la vremea lui“

Rep.: Domnule profesor, sĂŽnteti specializat ĂŽn istorie contemporanĂŁ. Dialogul nostru este prezent sau a devenit deja istorie. Cu alte cuvinte, pĂŽnĂŁ unde se ĂŽntinde istoria si de unde ĂŽncepe prezentul, mĂŁ refer la cel politic ĂŽndeosebi?
I.S.: Istoria contemporanĂŁ se sfĂŽrseste ĂŽn clipa ĂŽn care noi vorbim. Si cum clipa trece, istoria contemporanĂŁ ĂŽsi urmeazĂŁ cursul ei. Sigur, cĂŁ ĂŽntotdeauna a existat o politizare a istoriei, fie prin decizii oficiale, fie prin apartenenta istoricului la vremea lui. FiindcĂŁ el a fost si este influentat de mediul ĂŽn care trĂŁieste. Problema este ca totusi istoria sĂŁ-si pĂŁstreze calitatea de stiintĂŁ si sĂŁ nu devinĂŁ un element de propagandĂŁ politicĂŁ ĂŽntr-un sens sau altul, ĂŽn slujba unui partid sau a unui guvern, a unui om politic, ci sĂŁ se ĂŽntemeieze pe documente, pe argumente, si ĂŽn felul acesta, zic eu, politicienii ar avea de ĂŽnvĂŁtat. Deci nu istoricii de la politicieni, ci politicienii de la istorici. Pentru cĂŁ istoricii, spunea Nicolae Iorga, reprezintĂŁ „bĂŁtrĂŽnii“ natiei de la care toti au de ĂŽnvĂŁtat.
Rep.: Aveti ĂŽn spate o bibliotecĂŁ de lucrĂŁri, studii si articole care poartĂŁ semnĂŁtura dumneavoastrĂŁ. Care dintre acestea vĂŁ este cea mai aproape de suflet?
I.S.: Eu m-am ocupat o bunĂŁ bucatĂŁ de timp de viata politicĂŁ dinainte de ĂŁ\'89, pentru cĂŁ se trata aproape exclusiv un partid doar, si-atunci am decis sĂŁ mĂŁ ocup si de celelalte partide, de parlament, de monarhie si am publicat multe cĂŁrti pe aceste teme, pe care dupĂŁ ĂŁ\'90 le-am republicat ĂŽntr-o formĂŁ putin revizuitĂŁ deoarece ele si-au pĂŁstrat valoarea prin forta documentarĂŁ, nu prin alte elemente. Ei, dupĂŁ aceea am ĂŽnceput sĂŁ mĂŁ interesez mai ĂŽndeaproape de viata cotidianĂŁ, de civilizatie si de fenomenele concrete ale zilei, exemplu fiind Revolutia de la 1989, apoi analiza societĂŁtii românesti ĂŽn cei 20 de ani care s-au scurs, comparativ cu cei 20 din perioada interbelicĂŁ, ce-au ĂŽnsemnat atunci, ce-au ĂŽnsemnat dupĂŁ, ce-au ĂŽnsemnat oamenii, personalitĂŁtile, guvernantii. DacĂŁ ar fi sĂŁ fac o ierarhie a cĂŁrtilor, pe primul loc as situa „Tratatul de istorie al românilor“, volumul 8, pe care l-am coordonat si scris ĂŽn proportie de 70%, si asta pentru cĂŁ se ĂŽnscrie ĂŽn seria tratatului privind istoria nationalĂŁ, din care s-au publicat deja cele 9 volume. Si sĂŽnt bucuros cĂŁ mĂŁ numĂŁr si eu printre coordonatorii si autorii unei asemenea lucrĂŁri.

Profesorii mei

Rep.: Ce surprize ne pregĂŁtiti ĂŽn viitorul apropiat?
I.S.: Nu vreau sã mai pregãtesc neapãrat vreo surprizã, dar am început, avînd acum 72 de ani, sã-mi public memoriile. În revista Istorie si Civilizatie au apãrut deja trei segmente, începînd cu terminarea liceului la Piatra Neamt, devenirea ca student si continuînd cu primii doi ani de studentie si acele adunãri de demascare în 1959 si cu actele cu un impact public din 1960. Acum se aflã sub tipar un alt capitol intitulat Profesorii mei, în care sînt prezentati toti dascãlii, asa cum i-am vãzut eu, cînd le eram discipol, dar si cu un oarece amendament dupã ani, cã una era perceptia de moment si alta peste ani cînd aveam sã le cunosc adevãrata valoare. Am sã dau un exemplu. Cel al profesoarei mele de Istorie medievalã a URSS, asa se chema atunci acel curs, profesoara Valeria Costãchel, care n-avea nici talent oratoric, vorbea încet, cursul era plictisitor, dar dupã aceea am aflat cã era o foarte bunã cercetãtoare, a publicat cãrti de istorie medievalã româneascã si mai ales cã a avut un moment de glorie în perioada noiembrie ã\'40 - ianuarie ã\'41, cînd a preluat conducerea Institutului de Istorie Universalã dupã asasinarea de cãtre legionari a lui Nicolae Iorga.
Rep.: Domnule profesor, sĂŽnt sigur cĂŁ sĂŽnteti pentru multi dintre studentii dumneavoastrĂŁ un model de urmat. Care a fost modelul dumneavoastrĂŁ ĂŽn viatĂŁ?
I.S.: Modelul meu fundamental a fost unchiul meu, deci fratele mamei, cel care m-a botezat, m-a cununat si mi-a crestinat copiii, Dumitru Almas. Care mi-a fost si profesor la Facultatea de Istorie Bucuresti. Dar, ĂŽnainte de toate, ĂŽncĂŁ de cĂŽnd eram copil mi-a devenit un model si de aceea mi-am dorit sĂŁ-l urmez devenind la rĂŽndu-mi profesor si nu orice de profesor, ci de istorie. Asa cĂŁ el mi-a rĂŁmas model, iar de aici, din Piatra Neamt, modelul meu a fost Aurelian Rotundu, un extraordinar profesor de istorie, care pentru a nu ne pune ĂŽn situatia sĂŁ studiem dupĂŁ manualul lui Roller, a venit cu acea carte, ne-a arĂŁtat-o, avea 800 de pagini, si ne-a spus cĂŁ e prea groasĂŁ, nu ne cere s-o citim, ci sĂŁ ĂŽnvĂŁtĂŁm dupĂŁ notitele dĂŽnsului. Asa se face cĂŁ desi am trĂŁit ĂŽn plinĂŁ perioadĂŁ rolleristĂŁ, eu n-am ĂŽnvĂŁtat istoria dupĂŁ Roller. (Mihail Roller (n. 6 mai 1908 - d. 21 iunie 1958) a fost un istoric comunist, studiind la Berlin, Paris si Moscova. A detinut functii ĂŽn structurile partidului comunist: director-adjunct al Institutului de Istorie a Partidului, seful Sectiei de stiintĂŁ a Comitetului Central al PCR etc. Prin activitatea sa ideologicĂŁ, Roller a influentat ĂŽn mod sensibil istoriografia comunistĂŁ. Biografia oficialĂŁ publicatĂŁ de Academia RomânĂŁ ĂŽl prezintĂŁ astfel: „FĂŁrĂŁ a avea studii de specialitate, a semnat manuale de liceu si cursuri universitare. A publicat studii si culegeri de documente, folosind munca altora. Prestigiosi istorici români l-au criticat prin acuzatii de plagiere si lipsĂŁ de profesionalism - n.r.).

„AsistĂŁm la o cĂŁdere ĂŽn derizoriu a ĂŽnvĂŁtĂŁmĂŽntului, ca urmare a desconsiderĂŁrii lui de cĂŁtre factorii politici“

Rep.: DacĂŁ ati adus vorba despre ĂŽnvĂŁtĂŁmĂŽntul istoric de altĂŁdatĂŁ, as dori sĂŁ faceti cĂŽteva aprecieri asupra celui de astĂŁzi.
I.S.: Învãtãmîntul nemtean a fost unul de foarte bunã calitate. Eu am avut profesori de înaltã tinutã si l-am mentionat aici pe doar unul dintre ei, dar erau si ceilalti foarte buni. Din pãcate, în ultimii 10 - 15 ani asistãm la o cãdere în derizoriu a învãtãmîntului, în primul rînd ca urmare a desconsiderãrii lui de cãtre factorii politici, a lipsei de finantare, a lipsei de orizont si a lipsei de demnitate a clasei politice, care în loc sã promoveze interesele nationale, se complace în situatia de subordonati, de prea umili servitori si supusi ai mai marilor Uniunii Europene si NATO, uitînd cã avînd o demnitate ei trebuie sã reprezinte poporul român si sã se comporte ca atare, nu doar pe ei, care de dragul unor laude acceptã concesii catastrofale pentru întreaga natiune. Dacã primul ministru al României se duce la Bruxelles si dã un extemporal de 11 puncte si îsi ia hîrtia acasã pentru a da mai întîi rãspunsuri scurte si apoi mai elaborate, pe placul Europei, atunci ce sã mai vorbim despre demnitate nationalã, de istorie si de trecutul poporului român?.
Rep.: Referitor la manualele de istorie, ce ne puteti spune?
I.S.: Manualele scolare sînt redactate pe bazã de curriculum. Deci, temele si maniera de redactare sînd deja fixate de minister prin comisia de profil. Asa încît, eu nu caut vinã manualelor si nici autorilor acestora. Problema este cã în ultimul timp aceste tematici, aceste curriculumuri sînt feudate politic, istoria românilor dispãrînd practic ca obiect de studiu, fiind poate singura tarã din lume care nu-si mai studiazã propria istorie, propriul trecut. În atare conditii nu se mai poate vorbi despre educatie patrioticã, despre cunoasterea trecutului si aprecierea personalitãtilor. Asta, dupã opinia mea, datoritã factorilor politici, care nu vor sã se stie cã în tara asta au fost si oameni demni, si oameni ce si-au asumat rãspunderi, au fost si realizãri economice, dar si realizãri culturale si lista ar putea continua. Eu as vrea sã fiu mai optimist privind existenta noastrã, dar perioada pe care o parcurgem nu mã lasã. Pãcat, mare pãcat!bãtrînii