Cruzimea istoriei

- interviu cu Vartan Arachelian (I)

Vartan Arachelian, ziarist, scriitor, realizator de programe de radio si televiziune, este unul dintre cei mai cunoscuti oameni de presã din România postrevolutionarã. MÎndru de originea sa armeanã, integrat corect si responsabil În viata socialã si culturalã a României, ca orice om constient, realizeazã contorsionãrile contemporane si le racordeazã la Întreaga istorie trãitã de el Însusi, pe care o priveste cu luciditate, si de multe ori critic, fãrã ipocrizie si false retractãri.

Meandre

Reporter: Stimate domnule Vartan Arachelian, dupã ce v-am auzit conferentiind cu atÎta acribie si simt al detaliilor despre comunitatea armeanã din România sub ocupatia sovieticã, mã bucur cã ati acceptat sã discutãm, fãrã tabu-uri, despre dumneavoastrã Însivã. Acum, Într-o perioadã pe care toti o identificã cu fenomenul de crizã. Credeti cã si cultura românã este În crizã?
Vartan Arachelian: Cultura românã a fost mereu În crizã; ca si societatea româneascã, de altfel. Eu cred cã Într-o situatie conflictualã dezvoltarea este mult mai rapidã, mai acentuatã.
Rep.: Despre viatĂŁ, despre identitate, despre personalitate, despre devenire si despre meandrele istoriei. Ati parcurs ĂŽntr-o viatĂŁ, o perioadĂŁ istoricĂŁ extrem de agitatĂŁ: de la cel de-al doilea conflict mondial la instaurarea comunismului, de la traseul controversat al acestuia la revolutia din ĂŁ'89...
V.A.: Am deschis ochii ĂŽntr-o ConstantĂŁ care era, pur si simplu, sub asediu, desi rĂŁzboiul se terminase. Era pe vremea ocupatiei sovietice. Se intra si se iesea din oras doar cu o stampilĂŁ care certifica faptul cĂŁ esti locuitor al orasului. Situatia a devenit si mai apĂŁsĂŁtoare ĂŽn timpul rebeliunii maghiare din Ungaria. DupĂŁ cĂŽtiva ani situatia s-a mai calmat. Eram pe vremea aceea redactor la „Dobrogea nouĂŁ“. N-am putut sĂŁ fac imediat facultatea. FĂŁcusem o scoalĂŁ care se numea Canalul DunĂŁrea - Marea NeagrĂŁ...
Rep.: În prima editie.
V.A.: Da, evident. În perioada de productie am cunoscut lagĂŁrele de muncĂŁ de acolo, detinutii politici. Eram ĂŽntr-o dezorientare totalĂŁ vĂŁzĂŽnd pe oamenii aceia care lucrau cu lopata sau tĂŽrnacopul adresĂŽndu-se unul altuia cu „Domnule ministru“ sau „Domnule general“. Nu puteam crede cĂŁ oamenii acestia reprezentau elita româneascĂŁ bĂŁgatĂŁ la muncĂŁ la canal. În ĂŁ'58, cĂŽnd rusii au pĂŁrĂŁsit si Constanta si România, am fĂŁcut un reportaj la garĂŁ, unde am observat o bucurie teribilĂŁ. Era acea bucurie pe care ti-o dĂŁ iesirea de sub o anumitĂŁ apĂŁsare. Prin intermediul redactorului sef de la „Dobrogea nouĂŁ“, un fost docher - de altfel, asa si semna, Ion Docheru - am cunoscut bine zona peninsularĂŁ a Constantei unde fuseserĂŁ marile locuri de petrecere, cafenelele din perioada de dinainte de rĂŁzboi. Totul era acum ĂŽncuiat, cu obloanele trase sau scĂŽnduri ĂŽn geamuri. Comparabil cu ceea ce este si acum zona peninsularĂŁ care, sub actualul primar, se aflĂŁ ĂŽn ruinĂŁ. Peretii sĂŽnt cĂŁzuti, ĂŽngenunchiati. Am plecat de acolo marcat de acea teamĂŁ care ne coplesise. Apartin unei familii care a avut de suferit nu numai pentru cĂŁ era armeanĂŁ. Sovinismul, dupĂŁ cum prea bine se stie, se accentueazĂŁ ĂŽn perioadele de crizĂŁ.

Spectrul foamei

Rep.: TinĂŽnd cont de faptul cĂŁ ĂŽn mai multe rĂŽnduri ati pomenit de acest lucru, se pare cĂŁ spectrul foamei v-a cam bĂŽntuit.
V.A.: Asa este. Lucrul acesta m-a marcat teribil. Foamea a fost un lucru cumplit pentru Întreaga suflare româneascã. Pe timpul foametei de dupã rãzboi, foarte multi moldoveni au venit În Constanta cãtãrati pe acoperisul vagoanelor si cozile erau peste tot pe tot parcursul noptii. Nu numai seceta era de vinã ci si faptul cã recoltele noastre luaserã drumul cãtre Învingãtori.
Rep.: SĂŽnteti cunoscut ca un ziarist de mare substantĂŁ. Noi ĂŽnsine am putut constata lucrul acesta ĂŽn nenumĂŁrate rĂŽnduri de-a lungul multor ani, ĂŽn special dupĂŁ Revolutie, cĂŽnd ati avut posibilitatea de a vĂŁ exprima mai deschis. Cu toate acestea, uni ĂŽncearcĂŁ - asa cum se obisnuieste ĂŽn zilele noastre - sĂŁ caute urme sau pete ĂŽn trecutul dumneavoastrĂŁ. Cum se face cĂŁ, ĂŽn ciuda faptului cĂŁ ati avut atĂŽtea de pĂŁtimit ĂŽn tinerete, ĂŽntr-un sistem care, printre altele, v-a rĂŁpit si pĂŁrintele...
V.A.: Asa este. A murit la 45 de ani, tocmai cĂŽnd trebuia sĂŁ merg la facultate.

CĂŽte ceva despre compromisuri

Rep.: Da, prin urmare, cum se face cĂŁ ĂŽn ciuda atĂŽtor vicisitudini, ati fĂŁcut, totusi, oarecare compromisuri? Cel putin asa se afirmĂŁ.
V.A.: E absolut adevĂŁrat. Asa este.
Rep.: Invocati instinctul de supravietuire, de autoconservare, de adaptare la o realitate?
V.A.: Este si asta. De altfel, lucrul acesta ĂŽncerc sĂŁ-l explic si ĂŽn cartea mea „Numele si umbra“, care nu este numai o carte despre oameni pe care i-am cunoscut ci este si propria mea autobiografie. Comunismul ĂŁsta trebuie judecat foarte nuantat. A existat un comunism sub ocupatie militarĂŁ sovieticĂŁ si apoi un comunism sub ocupatie ideologicĂŁ. Culmea este cĂŁ de acolo de unde vine nenorocirea, vine pĂŽnĂŁ la urmĂŁ si bucuria. DupĂŁ ce am terminat scoala hidrotehnicĂŁ de la canal, tatĂŁl meu a murit si eu a trebuit sĂŁ muncesc. ÎntĂŽi pe santier, apoi colaborator la „Dobrogea nouĂŁ“. N-am fost angajat pentru cĂŁ nu aveam o origine sĂŁnĂŁtoasĂŁ, tata fusese negustor, ĂŽn sfĂŽrsit. În ĂŁ'58 am intrat la facultatea de filosofie, unde era sectia de presĂŁ, dar dupĂŁ trei luni am plecat la Constanta si nu m-am mai ĂŽntors la facultate fiindcĂŁ riscam sĂŁ fiu dat pe mĂŽna procuraturii pentru fals ĂŽn acte publice.
Rep.: ?!
V.A.: Nu declarasem cĂŁ tatĂŁl meu a fost negustor. Am revenit peste doi ani, ĂŽn ĂŁ'60, tot la filosofie. Numai cĂŁ decanul facultĂŁtii, ginerele lui Lucian Blaga, m-a chemat la el si mi-a spus cĂŁ mi-a transferat dosarul la filologie. Am avut sansa de a intra la facultate poate si gratie celor petrecute la Budapesta ĂŽn ĂŁ'56 si ĂŽn urma represiunii studentilor de la noi doi ani mai tĂŽrziu. Astfel, conditiile din mediul studentesc au devenit cu totul altele decĂŽt pĂŽnĂŁ atunci. Un cĂŁmin mai bun, burse mai bune si, culmea, o anumitĂŁ deschidere ĂŽn bibliotecile de atunci. Ca student am avut acces la fondurile secrete ale Bibliotecii Academiei si la cĂŁrtile fundamentale de acolo. De aceea, cĂŽnd am ajuns la terminarea facultĂŁtii, ĂŽn 1970, sĂŁ ĂŽncep sĂŁ lucrez la „ScĂŽnteia tineretului“ - ĂŁsta era un vis pe care-l aveam, pentru cĂŁ acolo erau cĂŽtiva tineri scriitori extraordinari, iar ziarul era unul foarte deschis fatĂŁ de restul presei de pe atunci - am avut sansa sĂŁ fac o campanie de presĂŁ unionistĂŁ ĂŽmpreunĂŁ cu un coleg C. StĂŁnescu. E adevĂŁrat, cu voie de la politie, dar era pentru prima oarĂŁ cĂŽnd se sĂŁrbĂŁtorea 24 Ianuarie. Era un fenomen nemaipomenit. MĂŁ aflam ĂŽn fata unei adevĂŁrate sanse de a vorbi fĂŁrĂŁ restrictii despre un mare adevĂŁr al istoriei nationale. Cei cinci ani petrecuti la „ScĂŽnteia tineretului“ - pĂŽnĂŁ cĂŽnd am fost nevoit sĂŁ pĂŁrĂŁsesc redactia ĂŽn urma unui scandal extraprofesional si sĂŁ merg la televiziune - au fost cei mai frumosi ani ai mei. Sigur cĂŁ da; compromisuri au fost fĂŁcute; mai ales ĂŽn perioada aceea. Erau ĂŽnceputurile cultului personalitĂŁtii, cĂŽnd ni se spunea, si pĂŽnĂŁ la un punct chiar credeam, cĂŁ acest cult al personalitĂŁtii e fĂŁcut pentru cĂŁ tovarĂŁsul reprezintĂŁ independenta României, cĂŁ rusii vor sĂŁ-l disloce din functia de conducĂŁtor al României pentru cĂŁ este un foarte bun patriot. Lucrul ĂŁsta a mers atunci, dar ulterior s-a dovedit a fi fost o minciunĂŁ cumplitĂŁ.
Rep.: CĂŽnd l-ati sesizat?
V.A.: În anii optzeci, ca toatã lumea. Pe de altã parte, eu nu cred cã românii erau atît de prosti încît sã ia de bune toate gogosile acelea. Stiti foarte bine ce bancuri circulau despre Elena Ceausescu, savant de renume mondial, în epocã. Si aceastã pojghitã de conformism, care era prezentã peste tot în materialele de presã, altfel nu mai apãreau, sã fie luatã de bunã, cã vezi Doamne, asa au fost îndobitociti oamenii, mi se pare exagerat. Sigur cã au existat si compromisuri grave, dar astea nu privesc pe cei care si-au fãcut datoria de gazetari onesti, pe cît era posibil.