Un bĂŁtrĂŽn centenar s-a stins la poale de CeahlĂŁu

• Pantelimon Dumitresei, veteran din comuna CeahlĂŁu, a decedat zilele trecute • ĂŽmplinise 100 de ani ĂŽn iulie • nu se ĂŽmpĂŁca deloc cu unele stĂŁri de lucruri actuale, printre ele si politica • „MĂŁ uit la televizor si cĂŽnd ĂŽi vĂŁd cum se ciorovĂŁiesc, care sĂŁ prindĂŁ puterea, nu-mi place deloc. SĂŽ ĂŽnainte de rĂŁzboi se luptau pentru putere, daĂŁ' parcĂŁ erau mai cuminti ca acum“, spunea bĂŁtrĂŽnul •

Pantelimon Dumitresei, un bãtrîn din comuna Ceahlãu, s-a stins din viatã zilele trecute. Ar putea fi începutul unei stiri banale, dar nu e asa. Pantelimon Dumitresei era unul dintre putinii locuitori ai localitãtii de la poalele muntelui care atinsese vîrsta de 100 de ani, în iulie acest an, si era vetereran de rãzboi. În periplurile gazetãresti pe Valea Muntelui ni s-a povestit despre el si l-am cãutat acum vreo lunã. Rãmîne regretul cã bãtrînul n-a mai apucat sã citeascã ce am scris din dialogul purtat si am considerat cã meritã sã relatãm cîte ceva. Fãrã anii de armatã, a celor patru ani si patru luni de front si a cîtorva trãiti ca salariat la Raionul Piatra Neamt, întreaga viatã a trãit-o în Ceahlãu, ca unul dintre vrednicii gospodari ai locului. Acasã, de toti, au fost opt frati, din care mai trãiesc patru. La rîndu-i, a avut sase copii, dintre care mai trãiesc patru. Nepoti, nu le mai stia numãrul, însã se bucura de vizitele lor, mai cu seamã la aniversãrile sale, cînd bunicul mai adauga cîte un an la venerabila vîrstã.

Era multumit de cĂŽt i-a fost dat sĂŁ trĂŁiascĂŁ

CĂŽt priveste vremurile prin care a trecut, centenarul considera cĂŁ n-au fost tocmai bune, iar cele de astĂŁzi, nici atĂŽt si asta pentru cĂŁ-s prea multe partide, care se mĂŁnĂŽncĂŁ ĂŽntre ele, care sĂŁ ajungĂŁ cĂŽt mai sus. În perioada interbelicĂŁ simpatizase cu tĂŁrĂŁnistii, iar sub comunisti a disecat de-a fir-a pĂŁr doctrina lui Lenin, care, spune omul, n-ar fi fost rea, dar „de aplicat se aplica cea a lui Stalin, care nu mergea la noi“. La cei 100 de ani de viatĂŁ, bunĂŁ, rea, Pantelimon Dumitresei spera cĂŁ va fi cĂŽndva si pentru România mai bine. Nu ĂŽntelegea de ce nu-s bani si locuri de muncĂŁ pentru ca tineretul sĂŁ nu mai fie nevoit sĂŁ lucreze pe la altii. Despre anii petrecuti pe frontul de est, mos Dumitresei ne-a spus cĂŁ poate pleca spre alte tĂŁrĂŽmuri ĂŽmpĂŁcat cu sine, cĂŁ n-a tras ĂŽn cineva anume, ci pe directia dusmanului, cĂŽt sĂŁ se apere. Legat de sĂŁnĂŁtate, nu suferea de vreo boalĂŁ anume, doar cĂŁ trebuia sĂŁ punĂŁ capul jos, pe pernĂŁ, de mai multe ori pe zi. „De trĂŁit, ĂŁ'oi trĂŁi cĂŽt o vrea Dumnezeu... Oricum, ĂŽs multumit de cĂŽte zile mi-o fost date, fiind cel mai vĂŽrstnic om din comuna CeahlĂŁu“, ne-a povestit Pantelimon Dumitresei la ĂŽntĂŽlnirea pe care am avut-o, asa cum am mai spus, acum vreo lunĂŁ, cĂŽnd omul pĂŁsise ĂŽn cel de-al doilea veac al existentei sale. Îl aflasem acasĂŁ, odihnindu-si trupul, pĂŁzit la usĂŁ de un cĂŽine adormit nu de preaplinul vreunui ospĂŁt, ci de multii ani de viatĂŁ, dupĂŁ cum avea sĂŁ ne spunĂŁ stĂŁpĂŽnul: „Este bĂŁtrĂŽn ca si mine. Abia de se mai ridicĂŁ de jos. Dar ĂŽl las ĂŽn grija lui Dumnezeu, sĂŁ trĂŁiascĂŁ cĂŽt o putea“. Nea Pantelemon Dumitresei, un om micut de staturĂŁ, aflĂŽnd care ni-i rostul ĂŽn gospodĂŁria sa, ne-a invitat ĂŽn casĂŁ. În camera „de curat“.
Ne-a relatat cĂŁ i-a plĂŁcut cartea, a reusit sĂŁ facĂŁ sapte clase, lucru care i-a prins bine ĂŽn viatĂŁ. Asa a reusit sĂŁ treacĂŁ mai usor prin lume, fiind pe rĂŽnd lucrĂŁtor la pĂŁdure, functionar la raion, achizitor si merceolog. De peste 30 de ani omul era pensionar si avea o indemnizatie de 600 de lei, si 400 de lei de la veterani.

„SĂŽ ĂŽnainte de rĂŁzboi se luptau pentru putere, daĂŁ' parcĂŁ erau mai cuminti ca acum“

Ne-am tras sufletul si dupĂŁ cĂŽteva momente de studiu reciproc am pornit la discutii. Noi mai mult cu ĂŽntrebĂŁrile si interlocutorul nostru, cu rĂŁspunsurile. Avea sĂŁ ne spunĂŁ cĂŁ nu-i lucru usor deloc sĂŁ sĂŁ trĂŁiesti 100 de ani. A trecut prin prea multe. „ToatĂŁ viata mi-am dus-o ĂŽn CeahlĂŁu. Aici am fĂŁcut ochi, aici am copilĂŁrit, am ĂŽnvĂŁtat carte si aici m-am ĂŽnsurat. Pe urmĂŁ au venit copiii, sase la numĂŁr, pe care i-am fĂŁcut oameni si aici am ĂŽmbĂŁtrĂŽnit. Am lucrat la pĂŁdure, am fĂŁcut rĂŁzboiul, ajungĂŽnd pĂŽnĂŁ la Stalingrad, iar dupĂŁ rĂŁzboi, am lucrat la raion, la Piatra Neamt, ca achizitor si ĂŽn CeahlĂŁu, ca merceolog“, ĂŽsi ĂŽncepuse omul destĂŁinuirile, continuĂŽnd: „Eu cred cĂŁ am ajuns suta si pentru cĂŁ n-am fĂŁcut abuzuri. N-am bĂŁut, de fumat am fumat numaĂŁ' vreo patru ani si m-am lasat, iar de mĂŽncat, am mĂŽncat de toate celea, daĂŁ' carne nu multĂŁ. Mi-o plĂŁcut brĂŽnza, laptele, ouĂŁle si borsurile. DaĂŁ' n-am fost moftoros la mĂŽncare niciodatĂŁ“. Ca bun gospodar ce-a fost, nu i-a lipsit din grajd animalele de pe urma cĂŁrora si-a hrĂŁnit familia. Era contrariat cĂŁ oamenii au uitat de meseriile traditionale, cĂŁ nu se mai cresc animale, cĂŁ nu mai au respect pentru muncĂŁ. „Poate s-or ĂŽndrepta lucrurile. Eu cred cĂŁ va fi mai bine si la noi“, afirma ceahlĂŁuanul. Cu politica de azi nu se prea ĂŽmpĂŁca: „MĂŁ uit la televizor si cĂŽnd ĂŽi vĂŁd cum se ciorovĂŁiesc, care sĂŁ prindĂŁ puterea, nu-mi place deloc. SĂŽ ĂŽnainte de rĂŁzboi se luptau pentru putere, daĂŁ' parcĂŁ erau mai cuminti ca acum. Mai bine s-ar gĂŽndi cum sĂŁ ĂŽndrepte lucrurile si sĂŁ poatĂŁ toatĂŁ lumea trĂŁi aici, nu prin lume. Eu nu stiu de ce nu mai sĂŽnt bani, ca sĂŁ poatĂŁ omuĂŁ' trĂŁi fĂŁrĂŁ grijĂŁ. De asta pleacĂŁ tinerii ĂŽn Italia, cĂŁ n-au cu ce sĂŁ trĂŁiascĂŁ. Îi mare rusine!“. CĂŽt priveste rĂŁzboiul, amintirile-i erau ĂŽncĂŁ vii. „Am fĂŁcut armata la 10 Infanterie Focsani. Cu rĂŁzboiul am ajuns pĂŽnĂŁ la Stalingrad si de-acolo pĂŽnĂŁ la CotuĂŁ' Donului, unde am trĂŁit fuga din Egipt. Am venit acasĂŁ pe jos. CĂŽnd s-o ĂŽntors frontuĂŁ', am fost ĂŽn spital si dupĂŁ aceea ĂŽn vest n-am mai fost. Era greu. Eu am fost caporal, daĂŁ' nu conta, trebuia sĂŁ lupti pĂŽnĂŁ la moarte. MĂŁ rugam la Dumnezeu sĂŁ mor repede, decĂŽt sĂŁ mĂŁ chinui ca alti camarazi. M-o pĂŁzit Dumnezeu. În jurul meu, numaĂŁ' morti. Vai de capuĂŁ' lor. Dumnezeu sĂŁ-i ierte!“, ne-a povestit bĂŁtrĂŽnul scĂŁpĂŽnd o lacrimĂŁ.

„În toatĂŁ viata am prins multi primari. De fiecare datĂŁ am crezut cĂŁ ultimul este cel mai bun“

În viata sa a trecut prin toate frĂŁmĂŽntĂŁrile politice ale ultimului secol. Cel mai mult l-au chinuit ĂŽnvĂŁtĂŁturile lui Lenin pe care le-a citit si studiat din scoartĂŁ-n scoartĂŁ. Dar nu prea i-au folosit. „DacĂŁ ne-am fi luat dupĂŁ ĂŽnvĂŁtĂŁturile lui Lenin poate ar fi fost mai binisor, daĂŁ' noi ne-am luat dupĂŁ cele ale luĂŁ' Stalin, Gheorghiu-Dej si a luĂŁ' Ceausescu. SĂŽ n-o fost bine! Mi-aduc aminte cĂŁ ĂŽntr-o sedintĂŁ mare, la raion, am luat cuvĂŽntul si le-am spus tot ce credeam eu cĂŁ ar fi fost bine din Lenin. Am crezut cĂŁ mĂŁ vor pedepsi, dar a doua zi m-o trimis la scoala de partid, ca sĂŁ mĂŁ facĂŁ ĂŽndrumĂŁtor. Nu mi-o plĂŁcut. Asa era pe-atunci regimul“, a rememorat mos Pantelimon, amuzĂŽndu-se. Îsi amintea cu drag de ĂŽnvĂŁtĂŁtorul sĂŁu, Vlad GrigoritĂŁ, cel care i-a pus creionul ĂŽn mĂŽnĂŁ si de preotul CosticĂŁ BĂŽrsan. Desi avea biserica lĂŽngĂŁ casĂŁ, ĂŽn ultima vreme nu mai putea merge la slujbĂŁ. Îl cam dureau picioarele, ne-a spus, dar cĂŁ se ruga la Dumnezeu acasĂŁ si credea „cĂŁ mĂŁ ascultĂŁ, altfel nu prindeam suta“. Referitor la niscai sfaturi pentru cei tineri, mos Pantelimon Dumitresei a fost rezervat. Totusi, le-a recomandat sĂŁ fie echilibrati si sĂŁ se pĂŁzeascĂŁ de rele. I-am cerut pĂŁrerea despre primarul comunei, pentru cĂŁ aflasem cĂŁ de ziua sa, la cei 100 de ani, ĂŽl vizitase si-i acordase o diplomĂŁ de recunostintĂŁ. „Îi nepot de-a generalului CoroamĂŁ. Familie renumitĂŁ aici, la noi. Cred cĂŁ-i bĂŁiat bun. Mi-o adus de ziua mea o diplomĂŁ. M-am bucurat!. În toatĂŁ viata am prins multi primari. De fiecare datĂŁ am crezut cĂŁ ultimul este cel mai bun. De asta-l si alegeam. Acum, cred cĂŁ ĂŁsta-i cel mai bun. SĂŁ-l ajute Dumnezeu, sĂŁ facĂŁ treabĂŁ multĂŁ si bunĂŁ“, si-a dat bĂŁtrĂŽnul cu pĂŁrerea spre finalul discutiei. Credem cĂŁ ne-ar fi putut spune mai multe, cĂŁ nu-i de ici, de colo sĂŁ povestesti toate cele trĂŁite ĂŽntr-un secol de viatĂŁ. L-am lĂŁsat ĂŽnsĂŁ cu gĂŽndurile sale, pentru a nu-l obosi prea mult. La plecare, ne-a multumit frumos, fĂŁcĂŽndu-ne sĂŁ ĂŽntelegem cĂŁ de-om mai avea prilejul sĂŁ nu-l ocolim. Dar n-a mai fost sĂŁ fie. Pentru cĂŁ „de trĂŁit, ĂŁ'oi trĂŁi cĂŽt o vrea Dumnezeu... Oricum, ĂŽs multumit de cĂŽte zile mi-o fost date“, dupĂŁ cum ne spusese mos Pantelimon Dumitresei.