„Ei vã salutã de pe blocuri, eu intru în blocuri“
Reporter: Domnule Toader Mocanu, ce impresie v-au lãsat aceste
prime douã sãptãmîni de campanie?
Toader Mocanu: Vã mãrturisesc cã nu prea am avut timp de
analize, am preferat sã stau de vorbã cu cetãtenii din colegiul 1 -
Camera Deputatilor, unde candidez. Am vorbit pînã acum cu sute
de oameni - pe stradã, la sediul de campanie, la telefon, pe
Facebook. Cele mai mari emotii si satisfactii le-am avut bãtîndu-le
în usã si chemîndu-i la discutii.
Rep: Cum au reactionat nemtenii? Sînt hotãrîti, stiu ce sã voteze?
T.M.: Eu cred cã da, dar nu e obligatoriu sã ne-o spunã! Probabil cã
alegãtorii îl vor vota pe candidatul care va dovedi cã îi respectã cu
adevãrat. Am convingerea cã alegãtorii din colegiul meu doresc în
primul rînd o cooperare bunã între parlamentari si autoritãtile locale,
prin promovarea intereselor lor, pentru dezvoltarea comunitãtii. E
valabil si pentru pietreni, si pentru locuitorii comunelor Alexandru
cel Bun, Gîrcina si Dobreni.
Rep: Alegerile pentru Parlament sînt alegeri nationale, n-ar trebui
sã vorbim despre strãzi, parcuri sau gropi.
T.M.: Eu nu am cãderea sã-i spun cetãteanului care trebuie sã-i fie
prioritãtile, stie el mai bine decît noi toti. Si îmi permit sã vã
contrazic, partial. Sigur cã nu ne propunem acum sã vorbim de
problemele autoritãtilor locale: ele au demonstrat convingãtor cã stiu
sã-si facã
treaba în localitãtile pe care le voi reprezenta în Parlament. Dar
uneori apar chestiuni de prioritate, de termene de rezolvare. Nu vãd
nimic rãu în a-mi uni vocea cu cea a cetãtenilor, dacã astfel pot
contribui la o rezolvare mai rapidã sau mai favorabilã a problemelor
ce-i preocupã. Asta am încercat sã fac în perioada mandatului, la
fel voi proceda si de acum încolo, ca deputat al Colegiului 1.
Rep: Ne puteti da exemple?
T.M.: As prefera sã nu mentionez aici nume sau locuri, pentru cã nu
am cerut explicit permisiunea acelor cetãteni. Sînt date care se pot
afla din consultarea componentei electronice, „virtuale” a campaniei
mele: pagina mea de web – www.toadermocanu.ro -, informatiile de
pe Facebook. Vã spun doar cã era vorba de o problemã importantã
pentru acea comunitate, la a cãrei solutionare am contribuit. Si tot
în aceastã logicã, pot sã vã spun cã în curînd le voi face o surprizã
plãcutã - micã, neînsemnatã, dar venitã din inimã - locuitorilor de pe
Aleea Ulmilor.
Rep: Dar sperati sã obtineti votul oamenilor pe care îi ajutati!
T.M.: Sper sã obtin încrederea nemtenilor în primul rînd pentru
munca din ultimii patru ani, pentru cã mã bazez pe un program
politic serios si sincer, pentru cã am alãturi oameni competenti si
devotati comunitãtii. Le multumesc pe aceastã cale celor care si-au
exprimat public încrederea în mine si în colegii mei.
R.: Au fost momente care v-au emotionat în aceste ultime douã
sãptãmîni?
T.M.: Vezi si auzi oameni care - uneori, fãrã sã ti-o spunã direct - îti
reamintesc faptul cã ceea ce ai fãcut nu este suficient si cã nu
trebuie sã te lasi pradã orgoliului. Sînt oameni, locuri si situatii care
nu au cum sã nu te emotioneze. Important este sã nu uiti cã vei fi în
Parlament pentru acei oameni, nu pentru tine.
R.: Ati purtat si dialoguri de care vã veti aminti multã vreme?
T.M.: Vã pot oferi douã exemple de dialoguri purtate în ultimele zile.
În primul rînd, un domn în vîrstã cu care am vorbit îndelung despre
sansa tinerei generatii: despre scoli si locuri de muncã. Apoi, o
scurtã convorbire cu doi tineri - un bãiat si o fatã - care vor vota pe 9
decembrie pentru prima datã. Mi-au spus cã vor veni la vot pentru
cã vor sã studieze si sã munceascã aici, în România.
Rep.: Si ce v-au spus? Vã vor vota?
T.M.: Vã mãrturisesc cã, pur si simplu, am uitat sã le cer în mod
deschis votul, asa cum fac la sfîrsitul tuturor dialogurilor cu
nemtenii. Dacã nu ai nimic de ascuns îi poti privi în ochi pe cetãteni
si le poti cere sustinerea. Asta e partea frumoasã a campaniei si a
democratiei. Poti cere sustinerea lor prin mass-media - o fac si eu,
dupã cum stiti foarte bine. O poti face prin poze cãtãrate pe
jumãtate de bloc - asta o fac ei. Eu cred cã nu ajunge sã-ti întinzi
poza pe blocuri, trebuie sã INTRI în blocuri, sã-i privesti pe oameni
în ochi, iar ei îsi vor da seama dacã le spui adevãrul sau îi minti.
|
Autentificare
