În prag de iarnã, n-au mai nimic pe lîngã casã

• Iosif MĂŁgdici, un sĂŁtean din Adjudeni, bolnav, cu o pensie micĂŁ si aflat ĂŽn suferintĂŁ sperĂŁ sĂŁ capete un ajutor cĂŽt de mic pentru a iesi cu bine din iarna ce bate la usĂŁ • omul are de hrĂŁnit si sapte guri si de ĂŽntretinut patru copii ĂŽn scoalĂŁ •

De multe ori soarta omului se spune cĂŁ este croitĂŁ si dupĂŁ cum si-o face fiecare. Nu este si cazul lui Iosif MĂŁgdici, din Adjudeni, comuna TĂŁmĂŁseni, care la 50 de ani, chinuit de boli, cu o pensie de 450 de lei, are de hrĂŁnit sapte guri, cu tot cu a sa si de purtat patru copii, din cei sapte, prin scoli. Iosif a muncit mai multi ani la o fermĂŁ a Statiunii de Cercetare si Dezvoltare a Agriculturii Secuieni, ĂŽnsĂŁ o spondilozĂŁ, la care s-a adĂŁugat si o nenorocitĂŁ de tromboflebitĂŁ, l-au silit sĂŁ se pensioneze ĂŽnainte de vreme. Chiar dacĂŁ a avut mai mult timp pentru propria gospodĂŁrie, treburile au cĂŁzut ĂŽn sarcina Valeriei, sotia acestuia, pentru cĂŁ el nu a putut munci ĂŽn grĂŁdinĂŁ, unde are vreo 65 de ari de teren. Mai mult prin spitale, omul s-a chinuit si se chinuie pentru ca familia sa sĂŁ aibĂŁ o soartĂŁ mai bunĂŁ, iar copiilor sĂŁ le asigure un trai cĂŽt de cĂŽt decent pentru a putea sĂŁ ĂŽnvete carte. CĂŁ altfel n-au nici ei cum sĂŁ rĂŁzbatĂŁ. Si cum necazurile nu vin singure, „Dumnezeu a fĂŁcut“, dupĂŁ cum a spus Iosif, ca, sotia, ce i-a fost mereu sprijin ĂŽn gospodĂŁrie la numai 47 de ani, sĂŁ ajungĂŁ sĂŁ fie internatĂŁ la Sanatoriul Bisericani ĂŽn timp ce el a fĂŁcut naveta ĂŽntre spitale, fiind supus anul trecut si unei interventii chirurgicale la piciorul stĂŽng, adĂŁugĂŽnd si mai multe necazuri la noianul avut. Iosif MĂŁgdici nu se poate ĂŽmpĂŁca deloc cu statutul de om bolnav si neputincios la 50 de ani si nici cu faptul cĂŁ a trebuit sĂŁ se umileascĂŁ si sĂŁ cearĂŁ sprijin: „Am muncit ani buni la fermĂŁ si m-am ales cu boala si cu o pensie de 450 de lei. Valeria, sotia mea, a lucrat si ea, pĂŽnĂŁ de curĂŽnd, ca asistent personal, dar de cinci luni primĂŁria nu mai are bani pentru plata salariilor si o ducem si mai greu“.

„E greu...“

Consoarta acestuia, Valeria, cu patru ani mai micĂŁ, slĂŁbutĂŁ si cu ochii mai mereu ĂŽn lacrimi, a spus cĂŁ este greu sĂŁ tii cu 450 de lei patru copii ĂŽn scoalĂŁ si ĂŽncĂŁ unul bolnav, cu epilepsie. „E greu sĂŁ faci mĂŽncare pentru sapte guri, cĂŽnd nu prea ai din ce, una din fete este la liceu, la Roman, alta, de sĂŁrĂŁcie si lipsuri s-a cĂŁlugĂŁrit la o mĂŁnĂŁstire din Napoli. Un alt bĂŁiat a plecat ĂŽn lumea lui sĂŁ munceascĂŁ. Îl mai avem pe Gheorghe, de 24 de ani, care are dese crize de epilepsie. Medicamentele pentru el si pentru sotul meu depĂŁsesc cu mult veniturile iar pentru mĂŽncare nu mai rĂŁmĂŽne mai nimic. Nu vorbesc cĂŁ au trebuit haine si rechizite pentru scoalĂŁ. E greu...“, a spus Valeria. Sotul sĂŁu ne-a mĂŁrturisit cĂŁ a fĂŁcut nenumĂŁrate demersuri la PrefecturĂŁ, la Presedentie si Guvern, pentru a solicita sprijin. „Am primit la solicitĂŁrile mele doar niste hĂŽrtii prin care eram ĂŽnstiintati cĂŁ cererile noastre sĂŽnt de competenta Prefecturii si PrimĂŁriei TĂŁmĂŁseni. Toate s-au ĂŽntors la primarul Ironim Andrici...“ a mai spus Iosif MĂŁgdici. Primarul Ironim Andrici, a precizat cĂŁ gospodarul din Adjudeni nu prea are de ce sĂŁ se plĂŽngĂŁ, pentru cĂŁ a fost ajutat, de mai multe ori iar veniturile adunate lunar ĂŽn casa lor sĂŽnt de aproximativ 1.500 de lei, mult mai mult decĂŽt la alti sĂŁteni mai necĂŁjiti. „Iosif MĂŁgdici a fost ajutat si de mine personal si de Prefectura Neamt si de PrimĂŁria TĂŁmĂŁseni. Dar asa este cĂŽnd nu-ti vezi de treabĂŁ. SĂŽnt multe de spus ĂŽnsĂŁ fiecare cu pĂŁcatul lui“, a precizat seful administratiei locale din TĂŁmĂŁseni. Este greu de stabilit cine are mai multĂŁ dreptate, ĂŽnsĂŁ conditiile de viatĂŁ ale membrilor familiei amintite sĂŽnt precare. Am pĂŁrĂŁsit curtea familiei MĂŁgdici cu gĂŽndul cĂŁ ar merita sĂŁ mai fie ajutati. Asta pentru cĂŁ, dincolo de ce spune primarul, care poate are dreptate, oamenii ĂŽn cauzĂŁ au parte de un trai nu prea fericit. Si poate s-or mai gĂŁsi oameni milostivi.