 CULITÃ TÃRÎTÃ, DESTÃINUIRI LA 60 DE ANI
• presedintele Consiliului Judetean împlineste astãzi 60 de ani • la aceastã vîrstã are cu ce se poate mîndri: o familie frumoasã, a pus pe picioare o afacere prosperã, cu 3.500 de salariati si îi multumeste Celui de Sus cã este sãnãtos • un lucru nu i-a reusit în viatã: sã facã fete • deocamdatã, unul dintre feciori i-a dãruit si el tot bãieti • mai sperã însã la nepotele din partea celorlalti doi fii • azi, salariatii din Consiliul Judetean îsi vor felicita seful într-un cadru festiv • „Acum, cã am ajuns la 60 de ani, îmi doresc sã fiu înconjurat mereu de «oameni». Cea mai tristã zi din viata unui om este cea în care nu te mai întreabã nimeni nimic! Sper sã nu ajung sã mi se întîmple asa ceva!“, a declarat Culitã Tãrâtã • Culitã Tãrâtã împlineste astãzi 60 de ani. Prea multe despre el ca autoritate judeteanã nu se mai pot spune, pentru cã oamenii cam stiu cã a fost lider de partid, a înfiintat o formatiune politicã, ba chiar douã, a fost deputat, om de afaceri, iar acum e seful judetului, ales prin vot uninominal în iunie anul acesta. Ce nu se stie este cã presedintele Tãrâtã este omul pentru care familia e sfîntã. E mîndru de cei trei „brazi“ ai sãi, pe care-i are cu sotia Elvira. Ar fi vrut sã fie si tatã de fatã, dar nu s-a întîmplat asta si a lãsat aceastã grijã pe seama bãietilor. Se amuzã si spune cã se bucurã de fetele crescute de altii si care sã îi devinã nurori. Deocamdatã are una singurã, pentru cã doi dintre bãieti sînt necãsãtoriti. Iar familia Tãrâtã junior i-a oferit doi nepoti, dar asta nu înseamnã cã nu sperã sã îi aparã în viatã si nepotele.
Greu cu fetele în familia Tãrâtã
Dialogul cu Culitã Tãrâtã este unul extrem de agreabil, mai ales dacã sînt vizate subiecte dragi sufletului lui: familie, pãmînt, prieteni. Ochii de un albastru intens sclipesc de bucurie cînd începe sã vorbeascã despre lucruri precum nunta sa. S-a îndrãgostit de femeia care îi stã alãturi de mai bine de 30 de ani în prima zi de examen la facultate. I-a plãcut felul ei de a fi, simtul practic, firea distinsã. „Ne-am împrietenit de cînd am intrat la examenul pentru faculate. M-au atras simplitatea si punctualittea ei si am fost prieteni toatã facultatea. Era si este o femeie frumoasã, dar extrem de discretã. Asta însã nu i-a redus din fermitate, din mîna de fier pe care o are. Ea e stîlpul familiei mele, pentru cã eu, prin natura serviciului, am lipsit mult de acasã. Ea a crescut copiii si i-a crescut bine. Sînt mîndru de bãietii mei. Ne-am dorit si o fiicã, dar n-a fost sã fie! Eu provin dintr-o familie cu trei bãieti si o fatã si toti fratii mei au numai bãieti. Dar am o norã, care a adus pe lume doi bãieti. Ei sînt marile noastre bucurii. Ca bunic, te bucuri altfel de cei mici, ai mai mult timp, mai multã experientã, întelepciune... Ei sînt împlinirea vietii. ÃŽi multumesc lui Dumnezeu cã mi-a dat o viatã frumoasã si putere sã muncesc, pentru cã am muncit din greu, dar mi-am împlinit cam toate visele. M-am cãsãtorit pe 2 august 1981. Aveam cîtiva bãnuti, pentru cã eram de doi ani în productie. Cu banii aceia ne-am luat niste mobilã cu care am mobilat apartamentul primit de la stat, în Roman, pe strada Libertãtii. Mereu am crescut animale si am si acum primele chitante pe baza cãrora predam tãurasii la stat. Cresteam animalele pe pãmîntul pãrintilor mei. Nu a fost usor, dar am muncit mereu si am acoperit nevoile. Asa am pornit în viatã. La un an de la nuntã s-a nãscut primul fiu, în al doilea an a venit pe lume al doilea, iar dupã încã doi ani a venit al treilea. Chiar dacã sînt bãieti, ei cu mama lor au discutat toate problemele. Eu le mai spuneam cîte ceva, dar discutiile erau «bãrbãtesti». Azi sînt actionari la Grupul de Firme TCE 3 Brazi si treaba merge bine. Sînt 3.500 de oameni care lucreazã la acest grup de firme si asta nu e putin!“, a povestit Culitã Tãrâtã.
Simte si azi mirosul bomboanelor cu mentã din copilãrie
Azi e zi mare pentru multã lume si în special pentru cei mici, care îsi cautã darurile prin ghetutele lãsate decusearã la usã. Gest pe care îl fãcea si seful CJ în copilãria sa, desi recunoaste cã pe atunci Mos Nicolae nu era asa ofertant ca azi. Parcã i se umezesc ochii cînd povesteste despre bucuria trãitã atunci cînd primea bomboanele cu gust si miros de mentã, senzatie pe care o simte si în ziua de azi. „O bomboanã dacã primeam, era mare bucurie! Cel mai mult ne bucuram martea, pentru cã venea tata de la tîrg din Roman si ne aducea cîteva pîini! Alte vremuri... Cadourile erau modeste, mai mult simbolice, dar erau extrem de valoroase pentru noi. Nu pot uita acele emotii si cred cã de aceea sînt atît de legat de mediul rural! Eu nu pot uita greutãtile celor de la sate, lipsurile, munca! ÃŽn sufletul meu n-am plecat niciodatã de la tarã, chiar dacã fizic trãiesc în mediul urban! Cel mai mult îmi place cînd tai cîmpul în diagonalã! Din pãcate, în ultimele luni nu am mai avut timp sã savurez asta, sã îmi încarc bateriile pe cîmpul verde. Iubesc oamenii, ador sã stau la discutii cu ei si am convingerea cã omul simplu de la tarã are alt suflet si alt caracter. ÃŽmi plac petrecerile, beau un pahar de vin bun, dansez... ÃŽmi amintesc cu mari emotii de primul mei salariu de învãtãtor suplinitor la tarã! Luasem 785 de lei, în monede de 3 lei. Atîta am mai numãrat banii aceia pînã am ajuns acasã... I-am dat mamei, cã ea avea problemele ei si am vrut sã-i fac o bucurie!“, a mai povestit aniversatul zilei.
Planuri
Dupã 60 de ani de viatã, Culitã Tãrâtã vorbeste cu drag despre timpul petrecut pe acest pãmînt si e de pãrere cã n-a trãit degeaba. Iar pentru viitor are planuri mari, care îi vizeazã pe toti nemtenii. „Mã rog la Dumnezeu sã fiu sãnãtos, cã treabã mai am multã! Din punct de vedere sufletesc, mã consider un om realizat. Sigur, îi datorez asta sotiei mele si sper sã îi placã sã citeascã în Monitorul pãrerea mea despre ea! Dar chiar sînt mîndru de cum i-a crescut pe copii, de cum m-a condus din umbrã! Acum eu sustin examenul vietii mele, pentru cã trebuie sã demonstrez cã si în administratia unui judet se poate face performantã. Urmãresc binele judetului. Vreau sã aduc fiecare localitate la normalitate, sã aibã asfalt, apã curentã, canalizare! Noi considerãm asta un lux si de fapt e o necesitate în secolul XXI. Acum, cã am ajuns la 60 de ani, îmi doresc sã fiu înconjurat mereu de oameni. Cea mai tristã zi din viata unui om este cea în care nu te mai întreabã nimeni nimic! Sper sã nu ajung sã mi se întîmple asa ceva!“. ÃŽn aceastã dimineatã, „Bubu“, asa cum îi spune nepotul cel mare, are ceva treabã: îl va trimite pe Mos Nicolae la ghetutele nepotilor sãi. Juniorului mai mare îi va duce un costum national fãcut pe mãrimea lui, iar cel mai mic dintre nepoti, care are doar cinci luni, va primi un set de biberoane - la sugestia frãtiorului sãu. Azi, la 9.30, seful CJ se va întîlni cu salariatii institutiei pe care o conduce si va ciocni o cupã de sampanie, pe colindele copiilor din parohia preotului Mocãnasu de la Negulesti. Seara o va petrece în familie.
|
Autentificare
