Kaiacul prinde suflet cu Lorena Manolicã
• sportiva de 17 ani a obtinut primele medalii nationale în acest sport pentru CS Ceahlãul, pentru prima datã în ultimii 30 de ani • „Marea realizare este cã performanta a fost obtinutã fãrã ca ea sã fie componentã a lotului national“, a declarat antrenorul Daniel Radu • Lorena stie însã cã marele tel este cîstigarea unei medalii olimpice în 2016 sau în 2020 • Kaiacul este un sport care tinde sã prindã rãdãcini la Piatra Neamt. Asta datoritã sîrguintei cu care munceste antrenorul Daniel Radu, cel care din 2008 crede cã poate „produce“ sportivi de calitate pe apa lacului Bîtca Doamnei. Cel mai important nume al carierei sale de pînã acum este Lorena Manolicã. Este sportiva care si-a trecut în cont medalii de bronz la nationalele de juniori în cursele de 200 m, proba de simplu, atît la întrecerile din primãvarã, cît si la cele din varã. Iar performanta este cu atît mai importantã cu cît rezultatele s-au consemnat dupã o pauzã de cel putin 30 de ani. Cum însã informatiile despre rezultatele kaiacistilor dinaninte de 1980 sînt putine, sînt sanse sã fie chiar primele medalii nationale pentru acest sport. Daniel Radu a povestit cã a gãsit-o pe Lorena la o orã de sport de la Scoala Nr.4 din Piatra Neamt. Calitãtile fizice au fãcut-o remarcatã din start. Lorena astepta chemarea spre sport, spre unul care sã o facã mare. Asta pentru cã are ambitia de a ajunge sus de tot. Vorbeste putin, scurt si la obiect. „Cînd mi-a spus domnul profesor cã vrea sã mã duc la kaiac, am întrebat: «La ce orã sã vin si unde?»“, si-a amintit sportiva. Fusese anterior selectionatã pentru atletism de Temistocle Mîtã, tot la CS Ceahlãul, dar a mers doar „în vizitã“. N-a continuat si a asteptat o altã provocare, una pe care o considera demnã de aspiratiile sale. Si a venit. Nu ar fi vrut un sport de echipã, pentru cã vrea sã depindã aproape totul numai de ea într-o întrecere. A fãcut cunostintã cu barca la cinci luni dupã prima întîlnire cu antrenorul. „Nu aveam nimic la momentul la care ne-am apucat de acest sport. Dupã cinci luni a vãzut prima datã cum aratã un kaiac, altfel decît în poze si-n înregistrãri video“, a povestit tînãrul antrenor. Lorena Manolicã a recunoscut cã a îndrãgit repede acest sport datoritã lui Daniel Radu. „Asta pentru cã vedeam implicarea domnului antrenor, care ne-a fãcut sã iubim kaiacul“, a mai spus sportiva de 17 ani, acum elevã a Colegiului Tehnic. Odatã cu timpul, Lorena s-a fãcut una cu kaiacul si padelele. „ÃŽmi dãdeam seama cã vreau rezultate, iar acesta a fost un motiv care m-a fãcut sã continui. Mama m-a sustinut dupã ce a vãzut ce pot face, dupã esecul de la atletism“, a afirmat kaiacista. De fapt, suportul pãrintilor a fost determinant pentru începutul carierei. Bani pentru competitii, medicamentatie, alimentatie, echipament. Aproape totul a venit de acasã.
„Fiecare secundã trecutã este cu una mai putin pînã la titlul olimpic“
„Pentru mine totul a fost o provocare, iar de aici înainte îmi doresc sã arãt cã pot face performantã în conditii cu mult mai proaste decît cei ce se bat mereu la medalii în tarã. Si avînd cel mai mic buget din tarã. De aceea, tin sã le multumesc pãrintilor care sînt alãturi de copiii de la kaiac din punct de vedere moral si material, fãrã de care totul ar fi foarte greu“, a precizat Daniel Radu. Tehnicianul a „citit-o“ repede pe Lorena. A vãzut cã vrea si cã poate face lucruri frumoase. Au stat la masa tratativelor si cînd ambii an înteles cã perspectivele sînt frumoase, antrenorul a cãutat sã o atragã pe sportivã si altfel. I-a fãcut un contract individual cu un producãtor de ambarcatiuni, Hodisport, din Ungaria. O datã la trei ani, firma îi trimite un kaiac nou. Iar ea trebuie sã se antreneze cu seriozitate în continuare si sã ajungã „mare“, la campionatele mondiale si la Jocurile Olimpice. Mai are sponsori. De la Hibiscus Sport ia echipament, iar cu Nutricult.ro a rezolvat prolema numitã alimentatie. „Toate aceste colaborãri sînt realizãrile antrenorului“, sustine Lorena Manolicã. Asta o face sã nu fie interesatã de alte colaborãri cu cluburi din tarã. Nici în cantonamentul loturilor nationale nu va merge dacã va fi convocatã. Nu vrea sã lase scoala pentru sport. Si nici invers. Numai cã sportul trebuie sã se împleteascã perfect si cu performantele scolare. „Vreau sã iau pe bune Bacalaureatul. Nu mã intereseazã sã dau acel Bacalaureat al olimpicilor“, este hotãrîtã sportiva. Si sacrificiul e mare, pentru cã nu are timp de cluburi sau de prieten. Prietenii ei au învãtat în timp ce este kaiacul si acum îi sînt alãturi. La fel profesorii de la scoalã sau Ion Iorga, de la CS Ceahlãul. Traditia kaiacului românesc nu este una presãratã cu rezultate mondiale sau olimpice. La seniori, pentru cã la juniori s-au mai obtinut. Lorena vrea sã fie prima performerã de acest gen. „Este o plãcere sã mã urc în barcã. Acolo mã simt în largul meu si, indiferent de conditii, dau totul. Fiecare secundã trecutã este cu una mai putin pînã la titlul olimpic“, este convinsã Lorena. Mîndrã de realizãrile sale, sportiva debordeazã de încredere cînd vorbeste despre Olimpiada din 2016 sau chiar cea din 2020. Primul obiectiv este de atins în 2013. Vrea confirmarea medaliilor din 2012 pe plan national si cîstigarea unui loc în lotul tricolor care va merge în 2013 la mondialele juniorilor. ÃŽn prezent, Lorena Manolicã este decana de vîrstã a sectiei de kaiac a CS Ceahlãul. Mai are colegi care vor sã-i cãlce pe urme. Cele mai mari sperante ar fi Andreea Ghiban, Bianca Turnea si Cleopatra Mereutã.
|
Autentificare
