 Ziua de Ignat - spaima porcilor
O traditie care se pierde în negura timpului îi face pe gospodarii din zona Romanului, si nu numai, ca pe data de 20 decembrie, în „ziua de Ignat“, sã purceadã la tãiatul porcului, animal care, astfel, sfîrseste prin a deveni cîrnati, slanã, caltabosi sau apetisanta „tobã“, pentru a umple masa cu ocazia sãrbãtorilor de iarnã. Aceastã sãrbãtoare, marcatã în calendarul crestin-ortodox ca fiind drept ÃŽnainteprãznuirea Nasterii Domnului, îl are în centru pe Sfîntul Mucenic Ignatie Teoforul, de unde si numele devenit atît de popular. Cu toate cã este respectatã „ca la carte“, semnificatia sãrbãtorii în care „rîmãtorii“ sînt rãpusi pe capete este mai putin cunoscutã. Cert este faptul cã, indiferent de zonã, cu cîteva zile înainte de Marele Praznic al Nasterii Mîntuitorului, rar se-ntîmplã sã fie gospodãrie unde guitatul nefericitelor animale sã nu strãbatã eterul. Dincolo de pragmatismul acestei sãrbãtori, Sfînta traditie spune cã 20 decembrie este ziua în care Sfîntul Ignatie Teoforul, care a fost un înfocat mãrturisitor al lui Hristos, si-a jerfit viata pentru rãspîndirea crestinismului. Din unele relatãri lãsate mãrturie de contemporanii Lui se stie cã Sfîntul i-a cunoscut pe Sfintii Apostoli si chiar a fost hirotonisit de Sfîntul Apostol Petru drept al doilea episcop al Antiohiei. Tot atunci, Sfîntul a primit si al doilea nume, Teoforul, care înseamnã „cel care l-a cîntat pe Dumnezeu“. Dupã moartea Sa, conform aceleiasi traditii, ucenicii i-au tãiat inima în bucãti, iar pe fiecare fragment a fost scris, cu litere de aur, numele lui Hristos. Se mai spune cã Sfîntul a sfîrsit tragic, sfîsiat de fiare într-o arenã din Roma, în timpul domniei împãratului Traian, cam pe la anul 107, iar rãmãsitele Sale au fost depuse într-o bisericã din Antiohia, care-i poartã numele.
|
Autentificare
