 Un rrom, student la Drept, la Oxford
De-a lungul anilor s-a vorbit si scris mult despre romi, despre poznele lor, despre talentul nativ cînd e vorba de cîntat ori în ale mestesugurilor, despre faptul cã nu vor putea sã se alinieze cu semenii pînã cînd nu vor fi asimilati, fãrã a mai fi scosi la marginea societãtii, exemplificati cînd e vorba de acte antisociale, de analfabetism. Am gãsit însã si un exemplu de rom care a depãsit toate barierele, atît ale etniei cît si ale altor natii. Este vorba despre Nicu Copot, un licean aflat în ultimul an de studii la Colegiul National „Stefan cel Mare“ Tîrgu Neamt. Tînãrul se simte plin de avînt si dornic sã spargã tiparele neamului sãu. A fãcut-o deja, el fiind admis la prestigioasa Universitate Oxford. Asta îl face sã spere cã în viitor va deveni un om care va avea la îndemînã pîrghii pe care sã le foloseascã în avantajul celor din mijlocul cãrora se trage.
„«De ce mãnîncã oamenii pîine». Si i-am rãspuns: «Pentru cã le este foame!»“
Nicu Copot a urmat cursurile primare si gimnaziale la Liceul Economic „Vasile Conta“ Tîrgu Neamt. Cînd a terminat clasa a VIII-a, a venit însotit de cãtre bunicul sãu la Piatra Neamt, la Inspectoratul Scolar, cerînd sã i se aprobe transferul la Colegiul „Stefan“. Problema s-a rezolvat si, considerã adolescentul, dupã ce a intrat într-o unitate de elitã, a avut deja alt avînt. „Sansa mea în viatã a început cu transferul la «Stefan». Nu mi-a fost deloc usor, au fost de-a lungul anilor situatii mai dificile, cînd profesorii nu aveau încredere în mine, mã marginalizau pentru cã apartin etniei, dar eu n-am încetat sã lupt pentru idealul meu. Mi-am depus dosarul pentru continuarea studiilor la Universitatea Oxford si am fost admis. Asa am simtit cã soarele îmi lumineazã drumul! Am cãutat sã învãt mereu si sînt olimpic la psihologie si filosofie. N-a fost usor sã obtin astfel de rezultate pe tarã, dar îmi place sã învãt. Pasiunile vietii sînt Dumnezeu, limba englezã si cititul. Vorbesc multe limbi strãine si caut mereu sã învãt ceva nou. La Oxford voi fi singurul rom din universitate. Vreau sã fac Drept international penal sau o combinatie între Facultatea de drept si Stiintele comunicãrii. Tatãl meu nu a fost foarte amator sã merg în Anglia. El e adeptul ideii «usor si practic». Dar eu i-am zis - «Tatã, eu vreau sã schimb ceva pe lumea asta! Respect tot ce tine de etnia romã, respect religia, traditiile noastre, dar nu pot ignora întelepciunea pe care ne-o dã Dumnezeu!». Si în clasa a XI-a, cînd am fost admis la Oxford, mi-am vãzut visul de copil cum începe sã se contureze. Nu-mi venea sã cred cã am intrat, cum parcã nu-mi vine sã cred nici acum... La aceastã universitate nu existã studenti romi nativi. ÃŽmi amintesc cu emotie dialogul de la admitere, purtat cu profesorul care m-a interogat. M-a întrebat: «De ce mãnîncã oamenii pîine?». Si i-am rãspuns: «Pentru cã le este foame!» Rãspunsul meu n-a mai lãsat loc de alte discutii. Erau candidati care au început sã vorbeascã despre ceea ce contine o pîine, despre ce ia organismul din ea în timpul digestiei... Eu sper cã voi termina cu bine. Urmãresc sã ajung în politicã pentru cã eu cred cã prin politicã pot implementa gîndurile mele. Mã frãmîntã mereu o întrebare - cum as putea face ca sã nu dezamãgesc? Sper sã nu fiu teoretic, sper ca dupã ce voi termina studiile sã fac ceva pentru etnia mea. Vreau sã înfiintez un centru în care sã educ romii! Acesta este un vis pentru mine si sper sã ajung sã îl vãd cu ochii mei! Vreau sã îi scap de corvoada care înseamnã stigmatizare! Oamenii acestia nu sînt rãi! Sînt necunoscuti, sînt neîntelesi! Eu vin din mijlocul lor si stiu foarte bine care le sînt mentalitãtile“, a povestit Nicu Copot.
O carte despre sine
Discutiile cu tînãrul licean pot fi prelungite ore în sir. Vorbeste cu foarte mult drag despre Mircea Eliade, pe care îl considerã mentorul sãu, dar nu îi scapã din vedere nici pe scriitorii strãini. De la fiecare a cãutat sã ia ceva, sã gãseascã un model. A studiat religiile popoarelor, s-a interesat de rãdãcinile natiilor, urmãreste reactiile politicienilor si nu se sfieste sã îi critice dacã e cazul.
Planurile sale legate de salvarea etniei sau mãcar încercarea de emancipare a romilor nu sînt singurele pe care le are în minte. Nicu Copot vrea ca atunci cînd va acumula destulã experientã de viatã si cînd timpul îi va permite, sã scrie o carte. O carte autobiograficã, în care cei care vor dori sã gãseascã unele directii dupã care sã îsi ducã viata. Pînã atunci însã zice cã mai are mult treabã. Si-a propus sã mai citeascã vreo douã mii de cãrti pînã sã plece pe tãrîm britanic, spre finele lui august 2013. De BAC nu-si face prea mari griji, cãci e convins cã nu e cazul, dacã tot si-a tocit coatele ani de zile, de cînd e pe bãncile scolii. Acasã, la Tîrgu Neamt, va rãmîne sora lui cu pãrintii, copila fiind acum la gimnaziu. „Sorã-mea vorbeste foarte bine franceza si as vrea sã facã liceul la Paris, dar la cum o cunosc eu, nu cred cã se va înhãma la asta. Dar e prematur sã mã propunt. Poate, vãzînd cã eu învãt în Anglia, va alege si ea sã pãrãseascã orasul. Mãcar în Bucuresti sã se ducã“, a mai spus viitorul unic student rom de Oxford.
|
Autentificare
