SCOALA, SPITALUL SI OMUL

ACCENT

Înoti prin zãpadã, kilometri întregi pe jos, tu, o mogîldeatã de om, ca sã înveti alfabetul si cele patru operatii, la o scoalã din alt sat. Pentru cã scolita din satul tãu s-a desfiintat. Nu mai renta, s-a motivat, sã pui învãtãtor sau profesori pentru 4-5 elevi. Sã gãsesti, în sfîrsit, un doctor, uneori la zeci de kilometri, pentru cã te doare vãtãmãtura sau un dinte sau un picior, cãci dispensarul sau spitalul sau punctul farmaceutic din sat s-au desfiintat. Nu erau, nici astea, rentabile, nu aduceau bani. Bine, dar cu bietii oameni, cu bietii copii - asa, putini, cîti au mai rãmas - ce facem? Îi abandonãm dintr-o trãsãturã de condei pentru cã institutiile cu pricina nu scot parale, ci doar cheltuie? Ca si cum dacã, mai nou, o facem pe capitalistii ne forteazã cineva sã facem din om un simplu obiect. Dar cine ne forteazã? Rãspuns: douã decizii de sus, total absurde, de neînteles la o natie care a pus întotdeauna pret pe om si pe valori umane, nu pe statistici indiferente, deci douã legi fãrã nici o noimã au decis - cu doi ministri scosi din cutie - sã punã în practicã toate aceste aberatii. Acum, mãre, încercãm sã o dregem. Cu idei locale, cu bani de pe unde se mai poate, cu sprijin de la niste oameni de omenie. Cã avem. Pentru cã legile despre care e vorba, legea învãtãmîntului si legea sãnãtãtii, sînt legi abstracte, pentru oameni abstracti, gîndite prin birouri luxoase, cu nesocotirea scopului fundamental: Omul. Sînt legi pentru o populatie teoreticã, ca si cum noi am fi un popor teroretic. Or fi cheltuieli în plus pentru întoarcerea la normalitate? Poate cã da, sigur da. Dar cîti bani nu se duc aiurea pe apa Sîmbetei? Cîti se duc, dar concret, nu abstract? Si cît se furã?