Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Ianuarie 2013
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Alte Titluri 19 Ianuarie 2013
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
CINE ERA „POPA DUHU“

CINE ERA „POPA DUHU“

Se stie cã în clasa I, în anul 1853, la Scoala Domneascã din Tîrgu Neamt, Ion Creangã si colegul sãu din Ghindãoani, viitorul filozof Vasile Conta, l-au avut profesor pe Isaia Teodorescu, rãmas în memoria contemporanilor si cu numele de „Popa Duhu“. Nãscut în judetul Iasi, satul Cogeasca-Veche, „mica mea pãtrioarã“, cum obisnuia sã-i spunã asezãrii natale, Isaia Teodorescu a fost numit în 1853, pentru cîtiva ani, profesor si conducãtor al scolii din orasul de pe malul Ozanei, acum 180 de ani.
Fire energicã, luptãtor consecvent pentru progresul scolii românesti, pentru învãtãtura „junimei“, a insuflat elevilor sãi setea de învãtãturã, de cunoastere. Nu întîmplãtor, marele povestitor humulestean, în minunatul portret ce l-a fãcut profesorului sãu, va spune cã „duh din duhul sãu a dat scolarilor sãi o bucatã de vreme“. Si încã ceva. Creangã a asistat la perseverenta dascãlului sãu din clasa I (din toamna anului 1854 - clasa II - Ion Creangã pleacã la scoala catiheticã din Fãlticeni, n.n.) pentru organizarea scolilor primare rurale mai ales, asa numitele „scolite“, deoarece, spunea el, „clasele colegiale nu merg tocmai cu bun succes din cauzã cã pregãtirea elevilor în clasele primare nu este solidã“. Accentul îl pune pe clasa I primarã, care pentru dînsul era „cheia si lãcata, ba si belciugele întregului învãtãmînt“. Vom observa în rapoartele lui Creangã, ca institutor, expresii luate de la profesorul sãu. Nu o datã va întrebuinta cuvîntul „scolite“, sau „clasa I primarã este cheia si lãcata învãtãmîntului“. Cel ce parcurge slovele cuprinse în nenumãratele rapoarte trimise de Isaia Teodorescu „mai marilor vremii“ îsi dã seama cã nu era mester la caligrafie si nu degeaba îsi bãtea degetele cu piatra în seminar, ca sã scrie mai bine, dar nu credem sã-l fi întrecut cineva în tãria expresiilor si a formei de redactare a rapoartelor sale. Fiind întrebat de comitetul scolar al unei „scolite“ de un raport, el rãspunde scurt cã „a fost dat în mîna domnului Maiorescu, pentru care i-a zis mersi“. Era împotriva învãtãturii pe de rost. ÃŽn 1864 scria: „Din naturã am fost si sînt caracterizat contra învãtãturii de rost prin scoale, a învãtãturii de rost fãrã de folos“. Creangã va scrie si el mai tîrziu: „învãtãmîntul pe de rost e fãrã rost“. ÃŽn vizita fãcutã într-o scoalã din Iasi aratã cã „mã mir cum de nu înnebunesc tinerii din aceastã scoalã de atîta învãtare de rost“.
„Mare de inimã, iar de gurã si mai mare - scrie Creangã -, duh neastîmpãrat si cutezãtor, în predicile sale întepînd ca viespea“, reusea prin aceasta sã-si facã multi dusmani. Protesteazã vehement împotriva manualelor netipãrite care circulau sub formã de manuscris, elevii fiind obligati sã le copieze în timpul liber. „Unul dintre cele mai mari obstacole la progresul luminãrii prin institutele de învãtãturã - scria Isaia - este lipsa de manuale tipãrite; aicea în scoli se întrebuinteazã manuscripte spre nimicirea timpului, este un ce regretabil, este un ce dureros si un ce de doliu, cãci se omoarã timpul cel pretios al junetei, o pierdere de timp si de trecerea vîrstei de aur a tinerilor fãrã folos“. Autoritãtile timpului, asa cum afirmam, n-au îndrãznit în a lovi. Din 1866, rãmîne pe drumuri. A ajuns sã umble „gol, descult si flãmînd“ sã cerseascã pe la scolari, care - dupã propria-i mãrturisire - „cu recunostintã m-au ajutat si am putut sã mã incipiez“.
Si, într-adevãr de la scolarii lui dragi, dascãlul Teodorescu a avut milã si recunostintã. De la scolarii ridicati de pe bãncile „scolitelor“ din Tîrgu Neamt sau Cogeasca Veche, „profesorul rãzvrãtit“ a avut mîngîiere. Si Creangã, care a sorbit cu nesat din izvorul acesta nesecat de inteligentã, care a luat duh din duhul profesorului sãu, a fost printre aceia. Si pãtruns de întelepciunea profesorului sãu, întelegînd rostul pe care îl are scoala primarã si, mai ales, pentru copii satelor noastre, ajuns institutor, va pune în aplicare cele vãzute si învãtate. Dragoste mare avea Creangã pentru „scolite“ si va întelege mai mult ca oricine pe vremea aceea cã scoala primarã, si mai ales clasa I, este „cheia si lãcata, ba si belciugele învãtãmîntului“, asa cum le spunea profesorul Isaia Teodorescu. Iar drept mare recunostintã l-a imortalizat în „Popa Duhu“.

Articol afisat de 2702 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Prof. Gheorghe RADU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective