Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2013
LMMJVSD
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 8 Martie 2013
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
LA TAIFAS CU   CINCI DOAMNE

LA TAIFAS CU CINCI DOAMNE

• cele mai multe posturi din institutiile publice din judet sînt ocupate de doamne • desi par cã trãiesc „în umbra“ sefilor, acestea sînt personaje importante, fiind adesea „capul limpede“ în functionarea unitãtilor • la CJ, la SLI, ISJ sau primãrie sînt cîteva astfel de exemple •

Postul de adjunct pare de cele mai multe ori cel mai confortabil dintr-o organigramã. Esti ferit de posibilele „atacuri“ si de obicei oalele se sparg în capul sefului. De fapt, lucrurile nu stau chiar asa, lucru de care ne-am convins în timpul unor discutii cu cîteva dintre adjunctele unor institutii publice din Piatra Neamt. Am gãsit o femeie puternicã la Sindicatul Liber din ÃŽnvãtãmînt Neamt. Este vorba despre învãtãtoarea Gabriela Grigore, care de cinci ani este secretar general al sindicatului dascãlilor nemteni. „Doamna Gabi“, asa cum îi spun cunoscutii, nu se dezice de modelul dascãlului dedicat profesiei. Un fel de „Doamnã Trandafir“, care în zeci de ani de muncã la catedrã nu s-a dezis de la ceea ce înseamnã pentru ea „model“. A pus suflet în tot ce a fãcut si si-a gãsit un loc unde a fãcut minuni. A fost învãtãtoare la Zãnesti, acolo unde a descoperit sufletele minunate ale unor copilasi din rural. A muncit de dimineatã si pînã seara pentru a-i ajuta în tot ceea ce înseamnã pregãtirea pentru scoalã. Dimineata avea programul de scoalã, iar dupã-amiezile si le petreceau fãcînd teme, fãcînd orice, dar pregãtindu-se pentru viatã. Acolo, iarnã de iarnã îi „prindea“ Mos Nicolae, care umplea ghetutele micutilor, lãsate lîngã usa clasei. Gabriela Grigore este învãtãtoarea care nu se sfieste sã plîngã si face asta de cîte ori lacrimile îi inundã ochii de un albastru infinit. ÃŽsi aminteste cu mare drag despre o dimineatã de 6 decembrie, cînd generatia care era în clasa a V-a a venit la usa ei de la clasa I si a plîns cã înainte cu o searã n-a mai apãrut Mosul în clasã... pentru cã profesorii nu aveau timp de daruri, de fãcut bucurii extraordinare. Plînge, îsi freacã mîinile si apoi îsi aminteste de o situatie si mai dureroasã, cînd pregãtise cu copiii de la o clasã primarã un spectacol dedicat zilei mamei. „80% dintre copii aveau mamele plecate în strãinãtate. Cînd sã înceapã spectacolul, am vãzut cum primul copil pune capul în pãmînt si începe se plîngã. Apoi încã unul si încã unul si asa am constatat cît amar era în sufletelele lor, cît de dor le era de mame. A fost momentul în care am decis cã în viata mea nu voi mai face astfel de spectacole si de ar fi sã mã reîntorc la catedrã, mi-as tine promisiunea. Eu sînt o naivã, sînt o romanticã si trãiesc din bucuria de a face bine copiilor. Cred mai mult în copii decît în maturi. Ei nu au timp sã învete sã fie duali, sã fie falsi! Ei mi-au adus bucurii, ei m-au ajutat sã îmi mentin sufletul tînãr. Niciodatã nu mi-au dat voie sã simt rutina. Si cred cã existã foarte multi colegi de-ai mei care simt la fel si din acest motiv am acceptat sã vin la Sindicat, sã pun umãrul pentru a reabilita imaginea dascãlului român si a importantei muncii sale. Treptat, societatea nu a mai acordat locul cuvenit acestei categorii socio-profesionale. Valoarea cadrelor didactice a scãzut în timp, voit sau nevoit, si acesta a fost primul motiv care m-a adus aici. Mi-am propus sã fac pentru colegii mei tot ceea ce as fi fãcut pentru mine. Dar pentru aceia care fac ceea ce as face eu la catedrã. Doar cã n-a fost nimic din ceea ce m-am asteptat sã fie. A trebuit sã învãt foarte mutle lucruri strãine, sã învãt lectii noi. N-am reusit mereu în demersurile mele. Am trãit multe frustrãri, multe dezamãgiri si am învãtat lucruri pe care n-as fi vrut sã le învãt. Am învãtat cã trebuie sã faci compromisuri fãrã puterea de a le întelege. Nu-mi pot permite luxul sã reactionez în anumite împrejurãri asa cum îmi doresc, pentru cã as afecta interesul general. Consider cã nu functia m-a creat pe mine, ci eu, ca lider, am dat viatã acestei functii!“, a declarat Gabriela Grigore.

Monica Anton, o femeie fericitã si împlinitã

Un alt portret de femeie l-am gãsit în persoana viceprimarului de Piatra Neamt, Monica Anton. ÃŽnvãtatã de cum a terminat scoala cu bani multi, adjuncta primarului de Piatra Neamt e de pãrere cã atîta vreme cît munceste pe bani, nu e cazul sã nu îsi facã mofturile. „Ador shopping-ul, dar mã duc în perioadele în care se fac reduceri importante la firme de renume. Prefer sã mã duc în strãinãtate, acolo unde în ultima perioadã îmi fac si concediile. Merg si în tarã si urmãresc sã ies cît mai mult din cotidian, sã mã bucur de iesiri, de aer, de altceva. Mã simt o femeie fericitã si împlinitã. Am o fetitã reusitã, elevã în clasa a II-a, am un sot iubitor, care ne protejeazã, am cam tot ce îmi doresc. Nu prea am timp, iar dacã am, prefer sã citesc. Aleg sã port bijuterii scumpe, pentru cã am convingerea cã îmi dau o senzatie de bine. Am un diamant, primit de la un client evreu pe care l-am apãrat în instantã si un diamant cu rubine - o bijuterie primitã de la sot cînd fetita noastrã a împlinit un an. Aida, puiul meu este cea care îmi înfrumuseteazã zilele, care mã face sã uit de toate problemele cu care mã confrunt. De cînd este mai mãricicã e prima care mã felicitã în dimineata de 8 martie. Iar eu pãstrez traditia de a-mi suna sora si o prietenã. Pînã s-a prãpãdit mama o sunam pe ea întîi“, a povestit Monica Anton. Am mai aflat de la ea cã nu iese niciodatã nemachiatã din casã ori neglijent îmbrãcatã. „Lucrez cu oameni si trebuie sã le inspir încredere, inclusiv prin tinutã. Merg în restaurante si aleg sã mãnînc mîncare chinezeascã. Cam asa sînt eu. Acum astept ziua de 8 martie sã vãd ce voi primi de la sot. ÃŽntre noi fie vorba, am grijã cu 2-3 luni înainte sã îl atentionez cam ce îmi doresc. Si pînã acum nu m-a dezamãgit“, a mai povestit cea pentru care dragostea dintîi rãmîne avocatura.

Gabriela Banu se teme de prosti

Gabriela Banu si Elena Laiu sînt cele douã adjuncte de la Inspectoratul Scolar. Profesoara Banu vorbeste cu mult drag despre ce a fãcut la viata sa si despre planurile de viitor. „Toatã viata m-am temut sã nu ajung ziua în care sã nu mai am nimic de fãcut. Sau sã nu mã mai pot misca. Mã tem sã nu ajung inutilã. De aceea mã rog mereu si spun: «Ajutã-mã, Doamne, sã pot ajuta si sã am ce face!». Mereu am fost în continuã întrecere cu mine si am cãutat modele la care sã mã raportez, care sã fie mai bune pentru a avea spre ce tinde. Mã tem de prosti si la ISJ sînt relaxatã pentru cã am o echipã bunã cu care lucrez. Iar dacã am luat suturi în fund la viata mea, nu am cãzut cu nasul în noroi, ci am fãcut un pas înainte. Cred cã toate acestea fac ca foarte des sã am semnale de la oameni care nu m-au uitat si de respectul cãrora mã bucur. Sînt un om bogat pentru cã am o familie frumoasã, am o fiicã reusitã, un sot cu care mã înteleg foarte bine, am frati, surori, cumnati si cumnate si foarte multi fini pe care i-am botezat sau cununat. Sînt bogatã din toate punctele de vedere si asta nu pentru cã sînt aici, ci pentru cã niste oameni au încredere în mine. Eu sînt o liberalã la propriu, sînt si o femeie de afaceri, multumitã de ceea ce face. Respect oamenii si ierarhiile, dar nu mã umilesc în fata celor cu functii înalte. Mã deranjeazã faptul cã în tarã copiii nu sînt tratati la fel. Ei se nasc egali, iar noi, adultii, îi putem distruge sau nu“, a spus Gabriela Banu. Apoi a povestit despre cum este într-o continuã fugã, despre cum se trezeste de multe ori cã bujorii care îi înfrumuseteazã curtea acoperã aleea cu petalele lor si nu a avut timp sã sesizeze cã au fost înfloriti, despre cîinele Voinicel care se bucurã nespus cînd o vede, dar nu are timp sã îl alinte. „Asta e viata. E fugã continuã. Iar eu urmãresc sã fac aceastã fugã eficientã, sã îmi stiu copilul bine si sã îmi netezesc drumul cãtre anii ce vor urma. Vreau ca fiica mea sã plece relaxatã unde vrea ea, fãrã a avea fricã de lipsuri pe care le-as putea simti, iar cînd vine acasã sã nu îi fie rusine unde intrã“. Nici amintirile despre copilãria minunatã nu sînt spuse cu mai putin patos, aflînd astfel cã de cînd era micã a învãtat sã munceascã, pentru cã îi era rusine sã îi lase doar pe pãrinti sã lucreze. Ne-a povestit frumusetea meseriei de dascãl si despre cîte a învãtat de la copii.

Elena Laiu, o adjunctã cu credintã în Dumnezeu

Celãlalt adjunct al ISJ Neamt, profesoara Elena Laiu, este o fire retrasã poate si pentru cã este sotie de preot. Se mîndreste cu cei doi feciori, cu familia ei, cu plãcerea de a lucra cu elevii si de a vorbi cu oamenii. Ar vrea sã aibã mai mult timp pentru a face sport, pentru a-si plimba copiii, pentru a se bucura de naturã. „Simt cã suferã copiii de cînd sînt la ISJ, pentru cã ajung seara pe la ora 19 la ei. Dar nu înseamnã cã nu am timp sã le fiu alãturi. Nu ne-am dezis de la programul din fiecare searã - «Ora de lecturã», cînd toti patru citim ceea ce îi place fiecãruia“, a declarat Elena Laiu, titularã la Seminarul Teologic „Veniamin Costache“ de la Mãnãstirea Neamt. De profesie este dascãl de limbi strãine.

Emilia Arcan, stropul de fericire pentru cei care-i sînt dragi

Micutã de staturã, Emiliei Arcan i se potriveste expresia „esentele tari se pãstreazã în sticlute mici“. Are mereu pregãtit un zîmbet pe care îl afiseazã larg, chiar si atunci cînd nu se simte prea bine. Iar dacã e cazul, stie sã arate cã nu conteazã dimensiunea, ci forta, si dã cu dusmanul de pãmînt. Dar de obicei e o fire blîndã, care mereu îsi aratã ospitalitatea si buna-dispozitie. Reuseste sã delimiteze cariera politicã de cea profesionalã si cautã mereu sã nu le amestece. E o feministã convinsã si îsi sustine semenele de cîte ori are ocazia. „Ziua de 8 Martie are o însemnãtate aparte, deoarece este o zi în care toate femeile se simt speciale, sînt apreciate si se bucurã de atentia tuturor celor din jur. Este imperios necesar ca frumoasa zi de 8 Martie sã fie presãratã cu flori, zîmbete, complimente si multã bucurie pentru fiecare femeie în parte! ÃŽn ceea ce mã priveste, în fiecare an, de ziua femeii, obisnuiesc sã ofer la rîndu-mi, doamnelor si domnisoarelor, un mãrtisor, o felicitare, o atentie însotitã de un zîmbet cald! ÃŽmi place mai mult sã ofer cadouri decît sã primesc. ÃŽmi plac lucrurile simbolice, în care persoana pe care le oferã a investit timp, grijã, multã dragoste si mai putini bani. Si îmi place foarte mult sã fiu servitã, sã iau masa la restaurant si sã degust mereu un preparat nou. Asta nu înseamnã cã nu trec si la bucãtãrie, atunci cînd timpul îmi permite. Din pãcate, în ultima vreme gãsesc tot mai rar, dar îmi amintesc de ceea ce îmi spune fiica mea, Andreea, ca mîncarea gãtitã de mine e specialã, e delicioasã, si atunci, mai ales cînd vine ea de la Bucuresti, mã pregãtesc sã o întîmpin cu ceea ce îi place. ÃŽmi rezerv timp pentru a avea grijã de mine, de imaginea mea, mã deconectez de stresul cotidian si îmi canalizez atentia pe clipe relaxante cu familia, care îmi dã sigurantã, încredere, armonie si bunã dispozitie. Din pãcate sînt rar împreunã cu Andreea, dar cînd se întoarce de la Bucuresti simt cã este un izvor nesecat de energie si voie bunã. Nu este lipsit de atentia mea nici cãtelul familiei, un ghem viu, care numai nu vorbeste... Este cel care îmi sare în brate de cum intru pe usã si cel care nu de putine ori m-a fãcut sã zîmbesc cînd îmi venea sã plîng. Duminica este ziua rezervatã pentru relaxare, plimbare si odihnã. ÃŽmi place sã primesc musafiri, sã savurez o cafea cu o persoanã dragã si sã fiu înconjuratã de florile mele, pe care le îngrijesc cu multã pasiune! ÃŽn general, una dintre plãcerile vietii mele este sã aduc un strop în plus de fericire celor dragi mie!“, a spus adjuncta Consiliului Judetean Neamt.

Articol afisat de 3026 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Simona TÃRNÃ)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective