 Vai de Speranta lor si-a noastrã!
• ieri, celor care locuiesc în cartierul Speranta li s-a fãcut curãtenie • tot fãrã bani, pentru cã asa s-au obisnuit • autoritãtile au fost constrînse sã intervinã pentru igienizare, de fricã sã nu se încãlzeascã vremea si sã explodeze infectiile • desigur, romii nu s-au înghesuit la lopeti, cei mai multi preferînd sã priveascã prin perdele de la geamuri si sã stea cu tigara în coltul gurii • într-o halã care în mai putin de jumãtate de an a ajuns ruinã, niste puradei bãteau mingea de cum s-a fãcut ziuã • povestile acestor copii îngrozesc • ei recunosc cã nu i-a interesat scoala, ci sã facã bani • cum îi procurã... numai ei stiu • ÃŽnceput de zi urît, la propriu si la figurat, pentru cei din cartierul Speranta, fie ei locuitori ai zonei, oameni veniti în interes de serviciu, autoritãti care au datoria de a supraveghea cartierul sau ziaristi solicitati de cãtre reprezentantii Primãriei Piatra Neamt sã vadã cu ochii lor cum se întretin din banul public zeci de familii. Scopul era sã ridice sutele de metri cubi de gunoaie adunate în ultimele luni. Conform programului, igienizarea era programatã sã demareze la ora 8. Asa cã la termenul stabilit, o wolã cu niste roti cu diametru de peste un metru s-a apucat sã excaveze în mormanele de „nesimtire“. Stratul de gunoaie depãsise jumãtate de metru în grosime. De sus începuse sã curgã picãturi mãrunte de ploaie, care parcã pãtrundeau pînã la oase. Dar aveam sã constatãm umezeala din aer si de pe haine era o nimica toatã comparativ cu ceea ce avea sã urmeze. Am uitat si de vãlãtucii de ceatã care ne luaserã ochii cînd am pãsit pe pãmînt de Speranta, cînd am simtit mirosurile de la gunoaie. Ce duhori! Meritã felicitati cei care locuiesc în zonã pentru cã rezistã cu asa mirosuri pestilentiale! Cu nasul în gulere, încercãm sã pãsim peste dejectii, cîini care nu se tem de nimeni si nimic, peste ciulini, sticle sparte, bidoane, troace despre care nu te duce mintea ce-or fi fost „la viata lor“. Greu de imaginat cum niste oameni pot produce asemenea mizerii, de unde provin ele, ce fac pentru a apãrea pe fata pãmîntului asa ceva. Facem pasi mari, sperînd sã nu ne scufundãm în mini-halda de gunoi. Un ursulet de plus care nu mai avea toate picioarele, arãta schimonosit de parcã trecuse prin practici wu-du. O pãpusã îsi pãstrase latele blonde, chiar dacã fusese abandonatã la gunoaie. Niste javre de cîini cãutau ceva prin mormane. Ce-or putea ei sã mãnînce de pe acolo, nu ne duce mintea!
Hala - terenul de fotbal
ÃŽn ciuda muncii grele pe care o fãceau cei de la Brantner, care se luptau cu mizeria, etnicii cãrora li se datoreazã halda de gunoi stãteau în casã. Ce au mai lãsat din casele care le-au fost date de cãtre primãrie, pentru cã aveam sã ne convingem de ce sînt în stare sã facã în cîteva luni. Autoritãtile ne aratã ce a mai rãmas din halele F1, F2 si F3, în care fuseserã bãgate cîteva zeci de familii. Pare incredibil cum din zeci de garsoniere, asezate de o parte si de alta a unui hol lung, au mai rãmas parte din peretii exteriori. Nici cu acoperisul din asbest n-au fost mai milosi si l-au zdrobit si pe el. Pe ici, pe colo, ne putem închipui cum arãtau garsonierele, pe unde erau bãile... Dupã un colt de zid chiar se vede o cadã ce n-a mai prezentat interes pentru a fi valorificatã si a cãzut molozul din jur pe ea. Parcã e greu de crezut cã acolo au fost locuinte dotate cu tot ce trebuie pentru a trãi civilizat. Pe lîngã bãi, acele spatii aveau si centrale termice care functionau pe bazã de gaz metan pentru a asigura apa caldã si încãlzirea. Acum, din toate acele spatii a apãrut un hãu în care se distreazã puradeii. Pe un perete, au rãmas niste hîrtii tipãrite cu chipuri de sfinti, care parcã strãjuiesc încãperea. Desi era o orã destul de micã mãcar pentru pãrintii lor, care încã nu scoseserã nasul la aer, copiii jucau fotbal în incinta unei hale. Unul dintre ei e din vestitul clan Saulea, care rade tot ce îi iese în cale. Ne priveste sfidãtor si ne rãspunde în doi peri la cîteva întrebãri pe care i le adresãm din curiozitate. Rîde cînd aude cã ar putea face puscãrie dacã nu se lasã de fapte antisociale si zice cã e treaba lui. Abandonãm discutia, ca sã nu ne trezim cã ne reproseazã ceva si vorbim cu alti doi „fotbalisti“. Unul, mîndru nevoie mare cã a rãmas repetent, de fapt bãnuieste cã e asa pentru cã n-a mai dat de foarte multã vreme pe la scoalã, cautã sã ne explice cã el chiar are ocupatie. ÃŽl întrebãm cum îl cheamã si ne zice cel de alãturi - „Chioruã'“. Numele real nu l-am mai aflat... „Io am treaba mea! Trebuie sã caut fier vechi, sã-l vînd si sã fac bani. ÃŽmi cumpãr dulciuri, mîncare... Ce sã fac la scoalã?“. Un puradel mai mic încearcã sã ne spunã cã de fapt „Chioruã'“ furã tot ce-i iese în cale, dar nu apucã sã termine de avea de zis si primeste un sut în fund de ne doare si pe noi. ÃŽncercãm sã potolim spiritele, dar constatãm cu stupoare cã minorii se distreazã de mama focului si nici vorbã de supãrare.
Nici Wola n-a rezistat
Wola de la firma Bratner munceste de zor, umple remorci, forteazã motorul, îsi face loc printre dãrãpãnãturi si de-odatã se aud niste înjurãturi. Soferul avea sã constate cã ditamai cauciucul a fost tãiat. Mastodontul rãmîne tintuit si se asteaptã echipa mobilã care sã vinã sã rezolve pana. Pret de vreo zece minute, cîtiva flãcãi din zonã au iesit în fata cosmeliilor, cãutînd sã îsi facã si ei de treabã. Nici nu s-a auzit bine cã s-a stricat masinãria si etnicii au si abandonat treaba. De dupã niste perdele rupte, înnegrite si atîrnate pe la geamuri, cîteva doamne priveau spre cei ce munceau. Una chiar savura cafeluta de dimineatã, stînd cu tigara în coltul gurii la fereastra spartã. Altele douã, care se plîng cã n-au avut noroc pe lume sã aibã asa semeni, ne povestesc cum ar face locul lunã, dar parcã n-au suficient elan. Ne minunãm de ce le iese pe gurã si cu ce curaj înfruntã si autoritãtile, reprosîndu-le cã nu sînt suficient de atente la problemele lor. Printre reprosuri se numãrã si neridicarea gunoiului la timp, lucru care ar trebui fãcut fãrã a se cere bani, pentru cã ei n-au de unde sã plãteascã, dar nici nu e normal sã fie lãsati cu mizeria la nas! De la cîtiva metri înlãtime, o pasãre priveste tot spectacolul. Probabil o deranjeazã cã i-a fost deranjatã movila de gunoaie, asa cã îsi freacã ciocul de stîlpul de beton rãmas de oarece vreme fãrã fire si zboarã mai departe. Cãutãm drumul sã iesim din mizerii si parcã ne ajutã sã uitãm de aceastã experientã mizerã pînã si soarele, care se iteste dintre nori. Desi ajunsesem pe o vreme urîtã si umedã, scãpãm de calvar pe un soare care vrea sã parã prietenos. Ne conduce un politist local care ne-a povestit o întîmplare greu de crezut. De curînd, un coleg de-al sãu care locuieste aproape de Speranta, a fost sunat de sotie pentru a-i spune cã le-a dispãrut din casã masina de spãlat rufe. Culmea, politistul chiar se întîlnise în timpul patrulãrii cu o cãrutã în care erau cîtiva etnici si o masinã de spãlat rufe, dar nu i-a trecut prin minte cã ar fi a lui. Politistul local care ne povestea întîmplarea ne-a spus cã si-a sfãtuit colegul sã meargã la „fier vechi“ si a avut norocul sã îsi gãseascã masina. Ba, mai mult, de acolo si-a recuperat si un vas din fier, care le-a iesit hotilor în cale, dar de care sotia nu avea habar cã ar fi dispãrut. Martor la aceastã experientã a fost Monica Anton, viceprimar de Piatra Neamt, care nu a evitat sã le spunã etnicilor cã dacã nu se pun pe calea cea dreaptã, bine nu le va fi: „Nu am sã mai tolerez ce s-a întamplat aici, nu voi permite sã se întîmple si în Vãleni 2. Acolo, clar nu mai permit. ÃŽn primul rînd ne-am apucat de curãtenie. De-acum toleranta este zero. Vom arunca aceste mizerii, iar elementele negative din aceastã comunitate vor pleca. S-au fãcut plîngeri penale la Parchet, se vor cãuta vinovatii pentru distrugerile fãcute. La Locativserv am vorbit sã se calculeze pentru fiecare caz datoria si sã fie trasi la rãspundere datornicii. Nu se mai poate asa! Le dai gratis un bun, iar ei îl distrug! E inadmisibil sã te uiti cum 48 de familii si vreo140 de persoane în total au putut produce aceste mormane de moloz si au pretentii ca tot cu cheltuieli de la bugetul local sã fie cãrate“.
|
Autentificare
