 Cu Nea Marin despre folclor, dans, emisiuni si fufe proaste
Marin Barbu, alias Nea Marin, de la Dansez pentru tine si Serviti, vã rog, a descins mai zilele trecute la Bicaz. Cu tintã precisã, Clubul Cimentistilor, Nea Marin a tinut sã revadã baza materialã a institutiei culturale bicãjene vizitatã cu ani în urmã si sã-l reîntîlneascã pe directorul acesteia, Petrut Popovici, cu care a avut relatii profesionale înainte de ã'89. În calitate de presedinte al Asociatiei Coregrafilor din România, Marin Barbu a tinut sã-i înmîneze sefului Clubului Cimentistilor Atestatul de Coregraf obtinut de cãtre Petrut Popovici ca urmare a sustinerii unor testãri privind calitatea si talentul sãu de instructor-coregraf. Cu prilejul vizitei la Bicaz, reprezentantul Centrului National de Conservare si Promovare a Culturii Traditionale din cadrul Ministerului Culturii, Marin Barbu, a acordat în exclusivitate un interviu pentru Monitorul.
Reporter: Domnule coregraf cui sã mã adresez, lui Marin Barbu, personalitate marcantã în politica de promovare a folclorului românesc, sau lui Nea Marin, cel ce pune pe jar vedetele la emisiunea TV Serviti, vã rog si instructorul în ale dansului popular la Dansez pentru tine?
Marin Barbu: Cui doriti. Lumea mã stie mai mult de Nea Marin cel ce pune vedetele la muncã în Serviti, vã rog. Dar merge si Marin Barbu...
Rep.: Cu ce prilej la Bicaz, domnule Marin Barbu?
M. B.: De fapt, la Bicaz am ajuns ca urmare a vizitei mele în judetul dumneavoastrã, la chemarea familiei regretatului coregraf Nae Rotaru, pentru a face corectura celui de-al doilea volum al unei cãrti, prin care fostul meu coleg si prieten lasã mostenire generatiei prezente si viitoare întreaga sa activitate de promotor în ale folclorului si coregrafiei dansului popular din zona Neamtului. Mai mult, la Piatra Neamt am vizionat si o formatie de tineri, care face treabã bunã. Am stat de vorbã cu ei, i-am înscris în Asociatia Coregrafilor, le-am fãcut atestate si de-acum la treabã. Dar, fiindcã veni vorba despre Nae Rotaru, pentru mine si noi, coregrafii din România, acesta a fost emblema Neamtului. Cînd spuneai Nae Rotaru, spuneai Piatra Neamt si Gîrcina. Ei, în atare conditii, am lãsat totul la o parte si am venit la Neamt. Cît priveste Bicazul, cunoscîndu-l pe Petrisor Popovici, ca om ce se ocupã de dansul popular în zonã si care a avut rezultate bune de-a lungul anilor, am rãspuns invitatiei sale, si iatã-mã aici, unde-i frumos si liniste.
„Acolo unde pãtrunde civilizatia, dispare traditia“
Rep.: Ca specialist în ale folclorurului, v-as întreba spre ce se îndreaptã acesta într-o lume mereu în schimbare?
M.B.: Of... aici e mult de discutat. Eu mã ocup mult de cercetare. Faptul cã merg în satele din toate zonele folclorice, cunosc bine situatia. Si sînt dezamãgit, pentru cã este stiut, acolo unde pãtrunde civilizatia, dispare traditia. Au dispãrut foarte multe jocuri, si asta o datã cu disparitia lãutarilor si a bãtrînilor. Din pãcate, acum ne-au rãmas, asa, niste joculete, care se mai pãstreazã, ici-colo... De-aia spun, cã institutiile de culturã trebuie sã aibã mare grijã, cã dacã dispare si aceastã generatie pãstrãtoare de traditii, va fi foarte greu pentru tinerii de 14-15 ani sã mai continue. Ei, sãrmanii, n-au cunoscut satul românesc si adevãratul tãran, care mergea la horã si dansa de plãcere. Sigur, copiii vor prelua acele joculete, dar nu vor reusi sã transmitã acea plãcere de a dansa. Vor dansa ca niste roboti.
Rep.: În aceastã imagine relativ sumbrã, Neamtul unde se situeazã?
M.B.: Plec de la dumneavoastrã cu o impresie chiar plãcutã. Bine, nu pot sã trec cu vederea cã înainte de ã'89 aici existau mai multe ansambluri, cã exista Sãvinestiul, cã exista Nae Rotaru, emblema, cum am afirmat, si în acelasi timp cã dupã ã'90 lucrurile s-au schimbat. A luat-o la vale si folclorul, precum economia si toate celelalte sectoare. A fost o perioadã grea si la Neamt. Cu sase perechi de dansatori si vreo nouã instrumentisti este greu sã faci performantã. Dar, uite, cã vrem - nu vrem, a sosit vremea ONG-urilor, care au apãrut si la dumneavoastrã. S-a format o fundatie Nae Rotaru, o asociatie Codrii Neamtului si faptul cã tinerii iubitori ai traditiilor se adunã sub umbrela acestora este un lucru bun. Eu cred cã ceea ce s-a început în Neamt e o bazã bunã. Am vãzut cu ocazia vizionãrii de care vã vorbeam, 20 de perechi de dansatori care dansau cu energie si plãcere, condusi de un tînãr, Sebi, si se citea pe chipul lor cã o fac dezinteresat material, din pasiune. Cred cã institutiile statului trebuie sã se deschidã si sã colaboreze cu aceste ONG-uri.
„Am constatat cã tinerii nu stiu sã facã mai nimic“
Rep.: Folclorul românesc, atît de original si de frumos, mai poate constitui pentru noi un brand de tarã?
M.B.: Aici e o problemã. Chiar discutam cu mai multã lume. Nu mai este ce-a fost. Înainte de ã'89, cînd spuneai în strãinãtate România, toatã lumea zicea Ceausescu, Gheorghe Zamfir, Nadia Comãneci, dar si cãlusul si ciocîrlia, pe cînd acum strãinii asociazã României etnicii romi si toate rãutãtile fãcute de unii si de altii prin Europa. Si chiar mã gîndeam, ce-ar fi ca vara, din ansamblurile pe care le pãstorim noi, sã meargã lîngã Turnul Effel sau sub Turnul Londrei si cîte o orã, douã pe zi sã cînte si sã dansezi cãlusarul, hora sau bãtuta româneascã. Ei, ce-ar spune atunci europenii? Un alt proiect ar fi sã realizãm un spectacol prin care sã îmbinãm folclorul cu modernul, pentru cã atît occidentalii, cît si generatia nouã, vor asa ceva. Acum, nu poti sã mai vii numai cu cîntece de-acelea bãtrînesti, pentru cã tinerii nu mai au rãbdare. Si-atunci, trebuie sã realizezi altceva. Dar, atentie, cu multã finete si bun gust, pentru a nu vulgariza tezaurul noastru folcloric.
Rep.: Nea Marin, vã spun asa pentru cã doresc sã trecem la activitatea din televiziune. Pe dumneavoastrã lumea vã stie mai mult ca vedetã TV.
M.B.: La PRO TV am ajuns tot prin dansul popular. Sînt consultantul artistic la emisiunea Dansez pentru tine si coregraful fiecãrei perechi, ce valorificã folclorul românesc, dansul international si dansul tigãnesc, Dupã aceea am ajuns sã realizez emisiunea Serviti, vã rog, care a avut mare succes si pe parcurs, lucrînd în echipã cu tinerii din televiziune, s-a creat asa o chimie, încît acum mã simt ca acasã, iar publicul m-a asimilat ca atare. Ideea emisiunii Serviti, vã rog s-a nãscut tocmai din chimia despre care vã vorbeam. Vãzînd realizatorii TV cã sînt agreat de cei cu care lucram, chiar dacã le mai aplicam cîte una, ce si-au zis? Ia sã mergem noi în alte medii, la munte, la mare, în deltã pentru a face cunoscut lumii cum se comportã vedetele noastre. Si n-a fost rea ideea, deoarece a fost plãcutã publicului. O spune numãrul de spectatori TV. Faptul cã eu m-am nãscut la tarã si cunosteam ce înseamnã viata acolo, m-a ajutat foarte mult. Cu aceastã ocazie mi-am redescoperit copilãria. Mi-am dat seama cã îmi lipsea un asa segment din viatã care sã mã readucã pe pãmînt. Am învãtat împreunã cu cei ce pe care-i aveam în subordine foarte multe lucruri noi. Dar în acelasi timp, din nefericire, am constatat cã tinerii nu stiu sã facã mai nimic. Ei sînt dependenti de telefon, de net, nu de grija zilei de mîine. Dacã va veni o vreme sã trãiascã de pe urma animalelor, mor de foame. Au acces acum la informatie, dar ce folos, iau tot ce-i prost în alte pãrti. De asta nici nu progresãm. Avea dreptate, si ne-am supãrat pe Brucan, care zicea cã ne trebuie 20 de ani pentru a ne adapta la noua conjucturã. Iatã, au trecut 23 de ani, si nu înaintãm deloc.
„Sîntem un popor talentat“
Rep.: Dar televiziunea, oare, nu contribuie si ea la nãuceala noastrã?
M.B.: Si aici, ar fi multe de spus. Dacã stai si te gîndesti si la emisiunea pe care o fac eu, asta de varã, 50% dintre cei ce participã sînt adusi de mine si 50% de cãtre producãtor. Sînt fufe din astea despre care n-am auzit. Si altele ce apar pe la posturile de televiziune ca fiind proaste. Si proaste si sînt. Eu chiar m-am supãrat la un moment dat, dar producãtorul mi-a atras atentia cã si acestea au dreptul la imagine si cã existe segment de public care doreste sã vadã si asa ceva.
Rep.: Dintre toate emisiunile care vã este cea mai dragã?
M.B.: Dansez pentru tine, pentru cã acolo e viata mea. Faptul cã lucrez cu Edy Stancu si alti tineri talentati, nu e de ici de colo. Învãtãm unii de la altii, experimentãm lucruri noi, si marea mea implinire este cã încet-încet am reusit sã-l determin pe Edy sã înteleagã ce înseamnã dansul popular românesc si cum poate prin trupa lui de balet sã realizeze acea simbiozã, dans modern-folclor, în scop creator. Asa s-a reusit îmbinarea cãlusului cu hip hop-ul, ceea ce n-a fãcut nimeni pînã la noi. Asta, în ce priveste Dansez pentru tine, dar încercãm coregrafii noi si la alte emisiuni, de genul Românii au talent sau altele.
Rep.: Dacã tot ati adus vorba, chiar au românii talent?
M.B.: Da. Sîntem un popor talentat. Ideea este sã scoatem în evidentã acest lucru. Si emisiunea despre care am amintit, asta face.
Rep.: Dar talentul dumneavoastrã, cã nu se poate spune cã nu sînteti talentat în tot ce faceti, cum a iesit la suprafatã?
M.B.: Printr-o conjuncturã favorabilã, noroc de la Dumnezeu si multã, multã muncã. De aceea le spun tinerilor cã în viatã trebuie sã valorifici toate sansele si sã muncesti pînã nu mai poti. Si-atunci, vin si rezultatele asteptate.
Rep.: Vã considerati un om realizat?
M.B.: Da. Si doresc tuturor sã aibã noroc în viatã, mãcar cît am avut eu.
Rep.: Veti mai reveni la Bicaz?
M.B.: Ori de cîte ori voi avea prilejul, cu mare plãcere.
|
Autentificare
