Microbii sînt ascunsi sub pres în spitale
• anul trecut, numãrul infectiilor intraspitalicesti raportate a scãzut • stãm mai bine decît americanii sau nemtii din acest punct de vedere • au fost raportate doar 116 cazuri la peste 70.000 de internãri • Infectiile nosocomiale sau intraspitalicesti sînt un subiect tabu în spitale. Acestea sînt infectii dobîndite de pacienti pe perioada internãrii. ÃŽn timp ce în tãri ca Statele Unite ale Americii, Germania sau Franta, aceste infectii sînt raportate si tratate rational, la noi se aplicã de ani buni politica gunoiului ascuns sub pres. Infectiile nosocomiale sînt o realitate acceptatã de spitalele occidentale, care au explicat clar cã aceste spatii sînt departe de a fi un mediu steril, ba chiar încãrcãtura bacterianã este mai mare decît oriunde în altã parte. Au acceptat, au explicat si au fãcut tot ceea ce au putut pentru a stãpîni un astfel de fenomen. La noi însã lucrurile stau taman pe dos, sefii de sectie si de spitale ferindu-se ca dracul de tãmîie sã raporteze astfel de infectii, iar specialistii în sãnãtate publicã de cele mai multe ori se fac cã nu vãd si nu aud de astfel de cazuri. Din acest motiv, stãm, din punct de vedere statistic, mai bine decît americanii. ÃŽn SUA rata infectiilor nozocomiale este de 16% din totalul internãrilor pe cînd în România este de mai putin de 1%. ÃŽn Neamt, lucrurile stau si mai bine, anul trecut rata infectiilor dobîndite în cele cinci spitale fiind de mai putin de 0.25%. Statisticile centralizate de DSP la nivelul anului trecut aratã cã în unitãtile sanitare nemtene s-au înregistrat 116 infectii intraspitalicesti la un total de peste 70.000 de persoane internate, mai putine decît în 2011. Cele mai multe dintre cazuri au fost raportate de sectiile de neonatologie, fiind 55 astfel de cazuri. Explicatia constã în faptul cã aceste sectii functioneazã dupã niste protocoale internationale si sînt obligate sã raporteze aceste infectii, deci ele sînt singurele corecte. ÃŽn rest, sectiile spitalelor nu au nici un fel de astfel de obligatii, motiv pentru care nu raporteazã nimic. Pentru a reduce cu adevãrat aceste probleme, datele ar trebui raportate corect, iar spitalele sã impunã reguli stricte de prevenire. Cele mai importante sînt normele de igienã, atît în cazul personalului cît si al pacientilor. De exemplu, spãlatul pe mîini si dusul pacientilor ar trebui sã fie obligatorii, iesitul în afara salonului în pijama ar trebui interzis, si nici nu ar trebui sã stea în aglomeratiile de la usile cabinetelor pentru consultatii. Spitalele sînt reticente în raportarea acestor cazuri din cauza complicatiilor si a banilor. Anuntul unor infectii atrage echipe de control, actiuni severe de dezinfectie, poate chiar amenzi. ÃŽn aceste cazuri, la noi toatã lumea ascunde realitatea pentru a nu se complica, iar pacientii se roagã sã aibã noroc si sã nu intre cu o boalã si sã iasã cu alta.
|