Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Aprilie 2013
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 22 Aprilie 2013
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

SECURITATE SI CRIMINALITATE - PROBLEMA INTERCEPTÃRILOR

1. 1998-2005, judecãtor la Curtea Supremã de Justitie (azi: ÃŽnalta Curte de Casatie sI Justitie). ÃŽntr-o zi, miscare mare pe culoare. ÃŽntreb ce se întîmplã si mi se spune cã a „intrat“ dosarul cu magistratii de la Curtea de Apel Bucuresti, trimisi în judecatã pentru sãvîrsirea unor infractiuni de coruptie (luare de mitã, trafic de influentã etc). Au fost prinsi în flagrant? Nu. Au fost „interceptati“.
2. Peste aproximativ o orã sînt invitat în cabinetul presedintelui Sectiei Penale, care îmi confirmã stirea sosirii dosarului respectiv si mã întreabã dacã accept sã prezidez completul desemnat sã judece aceastã cauzã. „Dvs. sînteti venit de la Piatra Neamt, nu-i cunoasteti pe inculpati, dupã cum nici ei nu vã cunosc, însã noi, cei din Bucuresti, am fost colegi cu ei“ - adaugã presedintele. Legal, nu am nici un motiv sã mã abtin, încît accept sã judec „Banda celor patru“.
3. Cer, imediat, magistratului - asistent sã-mi aducã dosarul, ca sã-l studiez si, în momentul în care numeroasele volume îmi sînt asezate pe birou, vãd cã ele sînt însotite de un numãr considerabil de casete cuprinzînd înregistrarea unor convorbiri telefonice. Cer sã vinã un tehnician care sã mã ajute sã ascult convorbirile. Le confrunt cu transcrierea lor, de la dosar, si constat cã sînt identice.
4. ÃŽnvinuirile sînt grave: avocatã, fost procuror în Bucuresti, intrã în Barou (unde „se cîstigã mai bine“) si, încet-încet, se „împrieteneste“ cu unul dintre „clienti“ - multirecidivist -, cãruia îi promite, fatã-cãtre fatã si telefonic, cã poate sã-i usureze „situatia“, mituind doi judecãtori si un procuror de la instanta de apel, ceea ce si face. Pigmentate cu glumite de doi bani, convorbirile telefonice avocat - inculpat (încarcerat) si avocat - magistrati, sînt nu numai acuzatoare, ci si... amutitoare, pentru mine: nu mai auzisem asa ceva si nici nu mi-am închipuit vreodatã cã as putea sã aud.
5. Primul termen de judecatã. Sala plinã pînã la refuz: dominã ziaristii. La apelul pãrtilor rãspund: avocata, în stare de arest si cei trei magistrati. Magistratul-asistent citeste actul de învinuire, apoi se trece la interogarea inculpatilor. Prima este ascultatã avocata, protagonista penibilei „afaceri“ judiciare.

„Am vãzut (la DNA) cum se înregistreazã si cum se descarcã informatia“

6. Vãdit coplesitã de povara situatiei în care se aflã, avocata, mai mult moartã decît vie, se apropie, clãtinîndu-se, gata sã se prãbuseascã. Cer sã i se dea un scaun, o invit sã se aseze si o întreb dacã a citit dosarul. Îmi rãspunde afirmativ. Apoi o întreb ce are de spus cu privire la învinuirile ce i se aduc prin actul de trimitere în judecatã. Cere sã asculte, din nou, înregistrarea convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu detinutul si cu magistratii de la instanta de apel.
7. Dupã ascultarea înregistrãrilor, avocata declarã cã îsi recunoaste vocea si dialogurile purtate cu „clientul“ din penitenciar si cu magistratii, dar cã unele convorbiri i se par trunchiate, scoase din context încît întelesul lor poate fi interpretabil. Aceastã obiectie a fost reiteratã de cãtre fiecare dintre ceilalti inculpati interogati încît, pentru clarificarea situatiei în discutie, instanta a dispus ca un expert tehnic sã lãmureascã lucrurile.
8. ÃŽn prezenta mea, expertul a întrebat pe fiecare inculpat ce anume contestã, care convorbire i se pare incomplet înregistratã sau trunchiat redatã. Astfel, s-a lãmurit cã la dosar s-a depus numai înregistrarea convorbirilor care au legãturã cu cauza („îmi dai, îti dau atîtia bani, ca sã-i dau, la rîndul meu, cui trebuie ca sã se rezolve cutare lucru etc), celelalte discutii, adiacente, privind viata intimã a participantilor la dialog, discutii care, deci, n-aveau rost sã fie fãcute publice, rãmînînd pe casetã doar pentru a putea fi ascultate de judecãtorii în cauzã, ceea ce noi am si fãcut, convingîndu-ne cã înregistrarea nu are nici o „trunchiere“, nici o „rupere din context“, deci, nici o falsificare a incriminatoarelor dialoguri.
9. Dupã ce au vãzut cã aceastã obiectie nu „tine“, inculpatii s-au consultat cu avocatii lor si au ridicat o nouã obiectie: „nu existã convorbirea originalã la dosar depunîndu-se doar niste copii ale originalelor discutii“. Expertul rãspunde cã, în anii ã'90, înregistrãrile unor astfel de convorbiri se fãceau pe suport analogic, adicã cu magnetofonul: convorbirea originalã era pe bandã de magnetofon sau pe caseta pe care s-a înregistrat discutia.
10. Azi, înregistrãrile se fac pe suport digital: existã niste servere imense, cu mare capacitate de stocare, încît, practic, nimeni nu are originalul convorbirilor, în activitatea judiciarã înregistrãrile depuse la dosare fiind clone. „Bine, i-am spus eu expertului, vreau sã vãd acest suport original de înregistrare“. Si l-am vãzut: aproximativ 7 tone de echipament! Am vãzut (la DNA) cum se înregistreazã si cum se descarcã informatia. Evident, nu se poate veni în instantã cu serverele, uriase dulapuri. Expertul mi-a mai spus ceva: fiind vorba de tehnologia digitalã, riscul de eroare este, practic, inexistent: pentru o eroare de o virgulã, ar fi nevoie de cîteva sute de copii, lucru imposibil...

„La noi prea se «vinde» si se «cumpãrã» cam totul...“

11. Deci, încã o datã: într-o convorbire de 10 minute, se poate cã doar un minut, sau chiar mai putin sã aibã legãturã cu cauza, încît nu are rost ca la dosar sã fie depusã transcrierea întregii convorbiri pe care însã judecãtorul o poate asculta de pe suportul tehnic pentru a se convinge dacã nu cumva s-a adãugat sau s-a scos ceva, ceea ce am si fãcut si ne-am convins cã nu s-a mistificat nimic.
12. Atunci, inculpatii au venit cu altã obiectie: „de ce interceptãrile nu s-au fãcut de DNA, cu tehnicã proprie? De ce sînt implicate Serviciile Secrete?“ Rãspuns: Pentru absoluta pãstrare a confidentialitãtii, a discretiei operatiunilor, interceptãrilor. Tehnic vorbind, problema este ceva mai complexã: potrivit legii, intermedierea între autoritatea judiciarã, procuror si judecãtor si telefonia mobilã, se face prin serviciile secrete, care primesc, de la judecãtor mandatul de interceptare, apoi, tot potrivit legii, „serviciile“ dau operatorilor de telefonie mobilã sã facã înregistarea, fãrã ca lor sã le spunã despre cine este vorba, sens în care dau niste logo-uri, pentru pãstrarea confidentialitãtii operatiunii.
13. Deci, interceptarea se face printr-o combinatie între operatorul de telefonie mobilã si „servicii“, pentru pãstrarea discretiei. ÃŽn toate statele foste comuniste, interceptãrile sînt fãcute de serviciile secrete. ÃŽn Vest, interceptãrile sînt în grija ofiterului de politie sau a procurorului si a companiei de telefonie. O sã mai treacã ceva timp pînã sã ajungem si noi la nivelul celor din Vest: chestie de culturã juridicã, civicã, politicã, de vointa clasei politice de a se grãbi modernizarea tãrii, adicã aderarea la sistemul de valori de la care se revendicã Vestul.
14. Asa cum spun, în continuarea acestui articol, unii parlamentari ar vrea ca serviciile secrete sã fie scoase din aceastã ecuatie a interceptãrilor, numai cã asta ar fi posibil numai dacã s-ar putea asigura confidentialitatea datelor si corectitudinea necesarã activitãtii judiciare legate de interceptarea si înregistrarea convorbirilor telefonice. Deocamdatã, nu se poate: la noi prea se „vinde“ si se „cumpãrã“ cam totul...
15. Cei patru mitarnici, mentionati la începutul acestui text, au fost condamnati la pedepse cu închisoarea, pedepse pe care le-au executat, dar unele dintre obiectiile lor au rãmas în discutie, pentru „urmasi“. De exemplu, „urmasii“ lor spun celor care au timp sã-i asculte, cã DNA-ul este, în chip excesiv, tributar serviciilor secrete, fãrã sprijinul cãrora neputîndu-se descurca.

Un amendament...

16. Lucrurile nu stau chiar asa. ÃŽn realitate, procentual, DNA-ul depinde de „servicii“ în mai putin de 50% din activitatea sa. DNA-ul primeste sesizãri nu numai de la serviciile secrete, ci si de la Directia Generalã Anticoruptie, Garda Financiarã, Curtea de Conturi etc. ÃŽnsã, dosarele supermediatizate au avut ca punct de plecare sesizãrile serviciilor secrete si, de aceea, s-a creat impresia cã sesizãrile acestor „servicii“ constituie coloana vertebralã a activitãtii judiciare, ceea ce nu este adevãrat.
17. Nu este, însã, mai putin adevãrat cã faptele de coruptie - de o amploare îngrijorãtoare - reprezintã un risc la adresa sigurantei nationale, si pe bunã dreptate, atunci cînd aflã date despre asemenea fapte, serviciile secrete sesizeazã procurorii, obligatie constitutionalã, legalã, moralã si de bun simt, încît ar fi o prostie sã le reprosãm cã ele fac aceste sesizãri.
18. S-a gãsit, însã, un parlamentar, Florin Iordachi (PSD) care a cerut modificarea Legii nr.51/1991, în sensul cã, dacã printr-o interceptare de sigurantã nationalã se descoperã si date despre alte posibile infractiuni (omor, viol, mitã etc), aceste date sã nu fie comunicate procurorilor. Interesant este cã un alt deputat, tot de la PSD, Georgian Pop, sef al Comisiei de control al SRI, declarã cã nu a fost consultat de Iordachi, asa cum ar fi fost corect si cã nu este de acord cu amendamentul propus de acesta.
19. Tudor Chiurariu (PNL), seful Comisiei juridice, nu este, nici el, de acord cu „amendamentul Iordachi“, desi, surse din Comisie sustin cã el (Chiurariu) ar fi, totusi, de acord cu amendamentul, dacã acesta ar fi redactat într-o formã „mai blîndã“. Care „formã?“ Nu stim. Stim însã ce s-ar fi întîmplat, practic, dacã acest stupid amendament ar fi fost admis. Iatã, numai cîteva exemple:
20. ÃŽn centrul intens populat al municipiului Piatra Neamt, un terorist plaseazã un dispozitiv exploziv sub o masinã, ca sã-l ucidã pe proprietarul automobilului. Serviciile secrete aflã, sesizeazã procurorii. Asasinatul este dejucat, asasinii identificati si arestati. Dupã mintea lui Iordachi, SRI-ul trebuia sã tacã, sã ignore incendiarele date aflate. Si dacã, în momentul producerii deflagratiei prin preajmã s-ar fi aflat si alte persoane (poate si copii), cu totul strãine de „rãzboiul“ pe care îl purtau, între ei, dementii mafioti?

„Dacã avem în mîini motoarele si energia necesarã, avem totul!“.

21. Cãtãlin Voicu, general si parlamentar se lãuda cã, dacã ajunge ministru de Interne, pune în buzunar justitia, desfiinteazã DNA -ul, instituind, discretionar, „ordinea“ doritã de el si de ai lui. Si, ca sã-si facã „mîna“ pentru iminenta înscãunare în functia de ministru, cere si primeste cu amîndouã mîinile sute de mii de euro mitã de la un afacerist, corupe un judecãtor de la ÃŽnalta Curte de Casatie si Justitie si afirmã, fãrã jenã, cã poate rezolva orice problemã în justitie. SRI-ul îl aude pe fanfaronul guraliv si sesizeazã DNA-ul. Dacã ar fi fost întrebat, parlamentarul Iordachi nu ar fi fost de acord cu asemenea sesizare...
22. Procurorul George Bãlan, membru în Consiliul Superior al Magistraturii, nu se sfieste sã „negocieze“ cu procurorul Sînpetru, coleg si prieten - ambii, cu înalte si strînse relatii în vîrful Executivului - nici mai mult, nici mai putin, decît posturile de procuror general si de sef al Directiei Nationale Anticoruptie. Vorba lor antologicã înregistratã de SRI si comunicatã cui trebuie: „dacã avem în mîini, motoarele si energia necesarã, avem totul!“. Parlamentarul Iordachi e de pãrere cã o asemenea, sordidã, „negociere“ trebuia tãcutã si bãgatã sub pres de serviciile secrete.
23. Sorin Apostu, primarul Clujului, era convins cã zona lui de competentã este mosia lui, încît „lua“ tot ce voia si de la cine îi iesea în cale. Ajunsese sã cearã si sã ia spagã si de la pepenarii din piatã. Erau pe teritoriul lui, nu?!, deci trebuiau sã-i dea birul. Ca sã nu fie „auzit“, Apostu vorbea la 17 (saptesprezece) telefoane mobile pe care le schimba mereu. ÃŽn pat fiind, dupã un ospãt copios, el strigã unui mitarnic insuficient de generos cã, pentru o mitã de cîtiva zeci de mii de euro oferitã, nici nu se oboseste sã coboare de acolo, dintre perne: lui i se cuvine mult mai mult. SRI-ul aude si sesizeazã Parchetul, dar parlamentarul Iordache nu ar fi fost de acord cu asemenea sesizare.
24. Mircea Puscas, judecãtor la Oradea, cere mitã de la un maghiar suma de 50.000 euro, ca sã-l scape de o condamnare de 7 ani de închisoare cu executare. Ca sã nu fie interceptat, negociazã spaga în Ungaria, la 70 de km de Oradea. SRI-ul îl aude si de acolo si sesizeazã Parchetul, lucru cu care, evident, parlamentarul Iordachi nu prea ar fi fost de acord.
25. ÃŽntr-un caz similar, mituitorii si mitarnicii negociazã spaga tocmai la Ruse, în Bulgaria, ca sã nu fie „auziti“. Tot ca sã nu fie auziti, doi politisti de la Crimã Organizatã îl santajeazã pe un irakian sã le dea 30.000 euro ca sã nu fie închis. Si, ca sã fie siguri cã irakianul nu poartã pe sub cãmasã vreun microfon, îl dezbracã pînã la piele apoi îl duc în piscina Hotelului Marriott ca sã negocieze acolo, în bazin. Au fost „auziti“ si au fost „pîrîti“ în ciuda lui Iordachi.

„Un climat profund si grav infestat de imoralitate care ar trebui sã dea de gîndit“

26. Judecãtoarele Costache si Dinu, de la Tribunalul Bucuresti, foloseau un telefon mobil de o generatie mai veche despre care auziserã cã nu pot fi interceptate, folosindu-l. Ele negociau spaga în liftul pe care îl opreau premeditat, între etaje. Peretii interiori ai cabinei liftului erau capitonati cu tablã de aluminiu. ÃŽn putinãtatea lor, coruptele femei în robã îsi închipuiau cã, dacã se „pitesc“ în ascunzisul respectiv, nu o sã le audã nimeni. Au fost „auzite“. Parlamentarul Iordachi este, însã, „surd“ la toate astea.
27. Judecãtoarea Georgeta Barbãlatã de la ÃŽnalta Curte de Casatie si Justitie avea certificat ORNISS, ca sã semneze mandate de interceptare ale unor indivizi suspectati cã ar putea sãvîrsi grave acte antisociale. Numai cã, dupã ce semna mandatele, le soptea suspectilor cã urmeazã sã fie „monitorizati“. Ca sã nu fie localizatã si auzitã ce sopteste, judecãtoarea nu purta la ea telefonul mobil.
28. Cititorii care mã cunosc m-ar putea întreba cum de mã lasã inima sã pun „la zid“ atît de multi magistrati, la urma-urmei, colegi de-ai mei. Rãspunsul meu la aceastã eventualã întrebare are douã componente:
a). DNA-ul a trimis în judecatã pentru coruptie aproape 50 de magistrati, dintre care 20 au si executat pedepsele cu închisoare sau se aflã în curs de executare. Ceilalti 30 stau „la rînd“ sã dea socotealã. Deci, nu eu îi pun „la zid“, ci ei s-au asezat în aceastã „inconfortabilã“ (si deplorabilã) pozitie;
b). Magistratura cuprinde aproximativ 5.000 de judecãtori si procurori, în covîrsitoarea lor majoritate cinstiti, foarte bine pregãtiti si loiali jurãmîntului depus înainte de a îmbrãca robele. Cei cîtiva zeci, care au pãtat roba, constituie o „tumorã“ care se cere, urgent, si radical (chirurgical) eliminatã pentru ca nu cumva „tumora“ sã dea în „metastazã“.
29. Bizar (ca sã nu folosim un cuvînt mai aspru, desi adecvat, în context), este cã o formã similarã nãtîngului „amendament Iordachi“ a mai fost propus chiar de Ministerul Justitiei, care a si întocmit proiectul, numai cã acest proiect a fost eliminat la cererea Serviciului Român de Informatii. Aceste repetate încercãri de a ignora si, în ultimã analizã, de a ascunde fapte de coruptie tot mai numeroase reflectã un climat profund si grav infestat de imoralitate, care ar trebui sã dea de gîndit masei de cetãteni responsabili, precum si clasei politice, guvernantilor etc.

Senatul...

30. Corneliu Bîrsan, judecãtor la CEDO, se plînge cã a fost „interceptat“ ilegal, el avînd imunitate diplomaticã. La 8 aprilie 2013, Senatul, cu votul a 103 membri, aprobã înfiintarea unei comisii, condusã de Sorin Rosca Stãnescu, comisie care sã controleze respectivele interceptãri telefonice pe mandat de sigurantã nationalã, interceptãri aflate în dosarul judecãtoarei Gabriela Bîrsan, pe care DNA-ul o ancheteazã. Astfel, Senatul, ca putere legislativã, este pe cale sã încalce principiul separatiei puterilor în stat, amestecîndu-se în treburile altei puteri, cea judecãtoreascã.
31. Dacã senatorii ar fi fost cu adevãrat interesati de acest subiect, ar fi trebuit ca ancheta sã fie fãcutã de Comisia de control a activitãtii SRI, care este o comisie permanentã. Nu era nevoie de o nouã comisie. Motivul real al înfiintãrii „Comisiei Stãnescu“ - motiv exprimat, public, chiar de cãtre seful comisiei - nu este investigarea SRI-ului, ci aflarea împrejurãrilor în care s-a fãcut, de cãtre DNA, solicitarea pentru un asemenea mandat de sigurantã nationalã si a conditiilor obtinerii, de la judecãtor, a semnãrii mandatului de interceptare.
32. Potrivit legii, Senatul nu avea voie sã facã o Comisie de anchetã, ci trebuia sã sesizeze Inspectia judiciarã si Consiliul Superior al Magistraturii, singurele institutii care pot verifica activitatea unui judecãtor si a unui procuror. Parlamentul nu are voie sã ancheteze magistrati! În al doilea rînd, se pare cã senatorii nici nu cunosc mecanismul de eliberare a unui mandat de sigurantã nationalã.
33. Conform Legii nr. 535/2004 de combatere a terorismului, în lantul obtinerii unui asemenea mandat, procurorul anchetator nu are ce cãuta deoarece în momentul solicitãrii mandatului, respectivul dosar penal nu existã. SRI-ul înainteazã procurorului general o solicitare pentru interceptarea unei persoane suspectate de implicare în actiuni care pun în pericol siguranta nationalã. Procurorul general analizeazã cererea si, dacã o gãseste întemeiatã o trimite instantei supreme (ICCJ), unde judecãtorul, anume desemnat, emite - sau nu - mandatul de interceptare (filare, filmare etc).
34. Dacã se emite mandatul, acesta ajunge, din nou, la procurorul general, care îl trimite SRI-ului. Dupã ce SRI-ul îsi face treaba si descoperã sI alte conexiuni ale persoanei urmãrite, iar din aceste conexiuni rezultã indicii de sãvîrsire a unor fapte de coruptie sau de ciminalitate organizatã, aceastã parte se decupeazã si se trimite, ca o sesizare, Parchetelor, fie de anticoruptie, fie DIICOT, fie la cele care supravegheazã urmãririle penale ale politiei, în functie de ceea ce descoperã ofiterii de informatii.

„Fãcîndu-si bine treaba, magistratul îsi riscã nu numai linistea ci, uneori, chiar pielea...“

35. Abia dupã ce aceastã sesizare (însotitã de interceptãri, format print, cît si pe CD) ajunge la Parchet, procurorul deschide un dosar si începe instrumentarea lui. De fapt, tinta demersului „Comisiei Stãnescu“ este introducerea în lege a interdictiei ca SRI-ul sã mai dea Parchetului „interceptãrile“. Dupã ce primeste sesizarea SRI-ului, sesizare la care se anexeazã „interceptãrile“ etc, procurorul poate cere, la rîndul sãu, mandat de interceptare de la un judecãtor de pe raza la care este arondat Parchetul respectiv pentru a instrumenta dosarul.
36. ÃŽn cazul judecãtorului CEDO Corneliu Bîrsan, nu el a fost „interceptat“ si urmãrit, ci sotia sa, el nimerindu-se doar „pe fir“. De fapt, Gabriela Bîrsan s-a nimerit - cu voie sau fãrã voie - într-un anturaj tulbure si, cum-necum, se pare cã a primit niste bijuterii de la un individ cu dosar penal si, pe deasupra, a mai acceptat oferta aceluiasi individ ca, în schimbul „ajutorului“ dat în solutionarea respectivului caz penal, ea, judecãtoarea, sã fie cazatã la Paris în apartamentul inculpatului...
37. Tot zbuciumul unor parlamentari de a exclude din ecuatia interceptãrilor serviciile secrete se înscrie în contextul eforturilor majoritãtii parlamentare de a asigura, prin statutul deputatilor si senatorilor, o superimunitate a alesilor si o ciuntire a prerogativelor Parchetelor, precum si a organismelor care ajutã Parchetele sã-si facã datoria.
38. În acelasi siaj, al restrîngerii prerogativelor organelor judiciare, se situeazã si asasinatul, simbolic, executat cu ajutorul unui terorism mediatic exercitat de cei care se simt în pericol la fiecare semn cã legea li se aplicã si lor. Victimele acestui asasinat simbolic sînt cei care au încercat sã aplice legea, sau cei care îi sprijinã în aceastã directie. Se vede cu ochiul liber cã acest terorism mediatic, zilnic, se exercitã împotriva oricãrui magistrat incomod pentru clasa politicã. Fãcîndu-si bine treaba, magistratul îsi riscã nu numai linistea ci, uneori, chiar pielea...

N.R.: Intertitlurile acestei analize apartin Redactiei Monitorul.

Articol afisat de 2130 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Judecãtor Mihai CIUBOTARU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective