Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Aprilie 2013
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 22 Aprilie 2013
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

„Nu credeam sã-nvãt a muri vrodatã“

Despre ultima premierã a Teatrului Tineretului

Are un titlu cu care Matei Visniec ne-a obisnuit demult; adicã lung: „Frumoasa cãlãtorie a ursilor Panda povestitã de un saxofonist care avea o iubitã la Frankfurt“. Completat cu subtitlul „Nouã poeme de dragoste pentru...“ Cineva spunea cã e un spectacol frumos (si poate cã privit dintr-un anumit unghi este), altcineva cã e interesant (ce platitudine banalã!), cineva motiva toatã structura dramaticã prin temeiuri de sorginte simbolicã extinse de la nivelul biblic la cel ritualic (ceea ce nu e cu totul neadevãrat), de la reminiscentele ancestralitãtii la consacratele prejudecãti asupra femeii (tot ea, din nou?!), de la simbolismul atît de frust al creatiei folclorice la semnificatia conjuncturalã a atitudinilor domestice, altcineva... Poate cã multe din toate acestea sînt adevãrate, dar ce mai conteazã?
Ceea ce conteazã este faptul cã ne aflãm în fata unui spectacol tulburãtor; al cãrui sens îl percepem abia dupã cea din urmã replicã. Cu toate cã nelinistitor se dovedeste a fi chiar de la început. Conceptul video realizat în incipit de Mihai Pãcurar, cu un oras pe care îl recunosti, dar care pare sleit de viatã si sens, vãduvit de fiinte si culoare, ca în viziunile amalgamat terifiante ale unui muribund, sugereazã angoasã si stranietate. Este, de fapt, lumea în care vietuim zi de zi si noapte de noapte, dar pe care nu o vedem. Sau nu o vedem asa: realã, coplesitoare, cu totul altfel decît în reclamele turistice care ne obligã sã fim optimisti, plini de viatã, încrezãtori în valorile fundamentale ale democratiei si ale statului de drept si cu poftã de cît mai multi bani; obtinuti prin cele mai odioase mijloace. Dar, legale! Cu alte cuvinte, europeni. Dar si europenii mor, nu-i asa? Ei bine, spectacolul lui Adrian Tamas plaseazã fiinta umanã exact în spatiul în care toate aceste puerile ambitii sociale pãlesc, în care relatiile institutionale nu mai functioneazã, sau nu mai conteazã, în care omul ca fiintã biologicã îsi (re)descoperã limitele si adevãratele dimensiuni, încercînd, în cele din urmã, sã le dea un sens final. Este locul în care desertãciunile lumii acesteia rãmîn undeva în spatele zidurilor, în care strigãtele din afarã se pierd în neantul zãdãrniciei, estompîndu-se treptat pentru a face loc trãirilor profunde ale unui adevãr fundamental: acela al mortii. Tãrîm în care nici mãcar Constitutia nu mai are nici o putere. Cu atît mai putin Curtea. Constitutionalã, da...
Mãrturisesc cã, în virtutea unor prejudecãti, nu credeam cã un regizor atît de tînãr poate sã abordeze într-un mod atît de grav, de serios si de temeinic aceastã imensã problematicã a omului. ÃŽn cazul lui Adrian Tamas m-am înselat. E drept cã textul lui Matei Visniec poate fi o premisã a reusitei, tinînd seama cã, potrivit propriilor mãrturisiri, a fost redactat cu multã acribie într-o perioadã în care limba francezã, proaspãt adoptatã, îi impunea „un exercitiu stilistic extrem de interesant“ bazat pe economia de mijloace convertitã în bogãtie de sensuri. La rîndu-i, regizorul a reusit sã valorifice din plin procedeul într-o transpunere teatralã de maxim efect realizatã prin aceeasi invocatã parcimonie; cãreia i-a adãugat sensul concret al prezentei în scenã prin mijloace de dinamicã conceptualã menite sã motiveze subtil reactiile personajelor. ÃŽn acest sens, desenul motric al femeii, de pildã, capãtã valori estetice de simbol, gestul domestic se amplificã si se rafineazã în atitudini coreografice ce potenteazã nuantat discursul verbal, conferindu-i substantã, tensiune si persuasivitate.
Universul domestic schitat de Romulus Boicu, redus la elementele esentiale ale vietuirii biologice - masa, patul, fotoliul (sic!), cuierul, lampa, scrinul, oglinda, si sugeratul lavatoriu - contrabalansat de terifianta prezentã a coliviei ce adãposteste prolificul si nenumitul animãlut hrãnit, dupã retetã, din patru în patru ore, este completat de universul proiectiei si al jocului de umbre, lãsînd mult loc de respiratie pentru travaliul scenic presupus de nuantele textului. Un text mlãdios, ca si miscãrile protagonistilor - consumate între gratia pasilor prin camerã, arcuirile aproape ritualice si fiorul presupus al sãrutului niciodatã finalizat, între disimulatã tandrete si pertinentã revoltã (si aici se cuvine sã subliniem aportul covîrsitor prin plasticitate al miscãrii scenice concepute de Andrea Gavriliu) - mobil, cu o coerentã întregitã de subtextual, rememorativ, fãrã excese în mãsurã sã deturneze sensul initial, cu o ludicitate pregnantã fãrã a cãdea în gratuitate si cu abile conotatii rememorative care par sã-ti scape, dar pe care le redescoperi perpetuu, în conexiunile ulterioare.
Este îmbucurãtor faptul cã actorii au reusit sã perceapã sensul adevãrat al demersului textual si regizoral, construind cu multã acuratete un univers tragic bazat pe elemente poetice de mare intensitate, atenti la rigorile expresiei si la constructia minutioasã a miscãrii, de altfel, precum am mai spus, atent conceputã. Dragos Ionescu reuseste o constructie corectã, fãrã supralicitãri suspecte, cu o perceptie justã a tragicului lirism - în ciuda tonului pe alocuri pãtrãtos - reusind sã-si înscrie în palmaresul interpretativ, de acum destul de bogat, un rol substantial si, în mare mãsurã, reprezentativ pentru statura sa actoriceascã.
Întrucît unul dintre personaje este conceput în dublã distributie - Nora Covali / Sabrina Iaschevici - poate cã ar fi trebuit sã scriu aceste rînduri dupã ce voi fi vãzut si varianta cu cea pomenitã mai întîi. De bunã seamã voi reveni cu proximul prilej. Pînã atunci pot sã spun doar cã primul contact cu proaspãta achizitie a Teatrului Tineretului, Sabrina Iaschevici, s-a dovedit a fi unul fericit. Prezentã gratioasã, plinã de feminitate, în mãsurã sã intuiascã reactiile partenerului si sã reactioneze convingãtor, Sabrina Iaschevici reliefeazã pregnant paradoxala alcãtuire dintre tandrete si cinism.
Intrusul Spirit, întrupat (sic!) neîntrutotul convingãtor de cãtre Daniel Besleagã, este inventia regizorului pe un tãrîm liric ce porneste de la Bacovia si se desfãsoarã de-a lungul altor opt poeme ale lui Visniec, menite sã contrapuncteze prin augmentare poeticã scenele constructiei dramatice a celor nouã nopti. Din pãcate, preluarea replicilor din final, ce se vor a fi augmentative, în confruntare live cu banda sonorã (si dacã tot veni vorba sã amintim si vocile din off ale lui Cezar Antal si Victor Giurescu), devin cel putin supãrãtoare, dacã nu hilare, afectînd serios si iremediabil tensiunea momentului. Este, de altfel, unul din putinele puncte slabe ale acestui spectacol ce, nu ne îndoim, va rãmîne pe undeva prin clasamentele fruntase ale Teatrului Tineretului.

Articol afisat de 1952 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective