Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2013
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 13 Mai 2013
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Nu te mai amãgi, Doamne!

La vita e bella

• Ca în fiecare an si ca în fiecare primãvarã de peste douã mii de ani încoace, a fost iar Pastele. A pãtimit din nou Iisus, ne-a rãscumpãrat iarãsi vinile si pãcatele, apoi ne-a umplut din nou cu bucuria ÃŽnvierii si ne-a scãldat ochii si sufletul cu lumina sfîntã, nãdãjduind cã vom deveni, de la an la an, mai buni si mai omenosi. Nu te mai amãgi, Doamne!

• Ca de obicei, tinerii au luat luminã din cluburi. Vedete despuiete si fete trupese, în nurii goi si cu ademenitoare codite de iepurasi aplicate deasupra coccisului, încîntau privirile balaurilor obezi si cheliosi ce se desfãtau întru Hristos rîgîind satisfãcuti si împrãstiind miros de bere rîncedã si fecale putrede. Probabil cã aici e tot secretul persuasivitãtii lor. Si tot ca de obicei, nenumãrati români, nãrãviti la mîncare si bãuturã, au umplut holurile spitalelor de urgentã. C-asa-i românul; si fodol si lacom, spun rãutãciosii.

• ÃŽn egala democratie, unii îsi permit, sfidãtori, sã fie mai egali decît ceilalti. De pildã, în escorta presedintelui senatului, Crin Antonescu, venit incognito la Voronet pentru o slujbã particularã în apartament, probabil, se afla si o masinã cu plãcuta de înmatriculare scoasã, în care trona celebrul moralist umanist liber gîndist Mihai Gâdea. Pentru o asemenea faptã, în cazul meu accidentalã - pentru cã plãcuta mi-a fost furatã - am luat o amendã colosalã în raport cu veniturile mele asigurate de la buget si, în plus, în plinã noapte, a trebuit sã le tin de urît vreme de vreo douã ceasuri unor militieni care, plictisiti, trudeau de zor pe soselele patriei. Curios este faptul cã dupã dezmintirea datã publicitãtii, a trebuit sã acceptãm cu totii cã stirea cu pricina nu a fost decît un zvon rãuvoitor si cã mai marele din Senat si-a petrecut Pastele în sudul tãrii. Cît îl priveste pe marele realizator de televiziune, dezmintirea nu poate avea efect tinînd cont de imaginile edificatoare de la fata locului care au imortalizat figura rozalie si bine nutritã a cunoscutului si celebrului realizator si director. Care, într-adevãr, circula cu o masinã fãrã numãr de înmatriculare. Asta e clar!

• ÃŽn Vinerea Mare, cãtre searã, pe cînd bisericile se umpleau de miresmele tãmîiei si icoanele se împurpurau de la sufletul lumînãrilor, un preaharnic si zelos slugoi al unei bãnci dintr-o tarã în faliment, nu uitã sã-mi aminteascã faptul cã le datorez o sumã de vreo patru ori mai mare decît cea de care aveam cunostintã. Si uite asa mi-a creat o stare sufleteascã prielnicã pentru reculegere. Si un Paste fericit. Oricum, dacã nenorocitii ãstia nu se mai tem de pedeapsa divinã, ar trebui sã relizeze cã mai sînt încã bolisti, cutremure sau accidente de circulatie. Si multe altele... Iartã-ne, Doamne!

• Anul acesta politicienii au fost foarte discreti si aparitiile publice foarte rare. Nici presedintele nu s-a mai îmbãiat în multime de o bunã bucatã de vreme. Oare de ce? Oricum, pe mass-media nu ne lasã deloc, atît ei cît si comentatorii si analistii. Dar trebuie sã recunoastem cã au evoluat si cã, din nefericire pentru poporul care nu stie ce-l asteaptã, stilul de dominare a devenit tot mai rafinat.

• Interesant este faptul cã seful belitorilor din România, Mugur, mugur, mugurel, pre numele lui neaos, se bucurã în continuare de încrederea amãrîtilor care îsi drãmuiesc penibil cele cinci - sase sute de lei pe care le primesc lunar în schimbul muncii si trudei lor. Ceea ce ne face sã constatãm, o datã în plus, cã trãim într-o tarã penibilã. Iar grija fatã de bãnci este înduiosãtoare. Chiar asa, pe ce vom mai sta noi în parc?

• O tarã penibilã este si aceea în care cîteva zeci de muncitori, în consacratul stil mioritic, în loc sã punã mîna pe bîtã, cer sã fie eutanasiati. Odios, gretos si zguduitor. Decãderea românilor este de-a dreptul cutremurãtoare.

• De cînd are autostrãzi - cîte are, mã rog! - românul s-a nãrãvit la vitezã, uitînd cã a dat examen pentru obtinerea permisului de conducere de sapte - opt ori si cã a noua oarã a intervenit unchiul Tase, întreprinzãtor particular si presedinte al oengeului „Prietenii militienilor“. Aflu cã un individ a mers pe autostradã cu 242 km la orã. Mãrturisesc cã sînt invidios. As fi mers si eu, dar a mea nu trece de o sutã saptezeci. Mã rog, sînt plãceri rezervate tot celor cu bani. Multi.

• Pe autostrada A2, între Bucuresti si Constanta, o masinã a luat foc frumos. Si nu orice masinã ci un Volvo produs în 2010. O altã plãcere rezervatã celor bogati. Sînt sigur cã era super asigurat, asa cã nu cred cã e cazul sã-i plîngem de milã. Pãcat cã i-au ars slapii si slipul de firmã din valizã. ÃŽn 2006, un Ferari cu doar 400 de kilometri la bord, al unui fotbalist „en vogue“, a fãcut si el pe lumînarea. Si cînd mã gîndesc cã vecinul meu tocmai si-a dus, cu lacrimi în ochi, Dacia din 1970 la Remat, prin programul (idiot numit, trebuie sã recunoastem) „Rabla“... Si nu a ars niciodatã. Numai cã nu avea computer de bord. Cum între timp am aflat cã nu sînt victime, proprietarul nu era profesor, nu avea nici un credit de nevoi personale la bancã, pe care nu îl putea acoperi, nu era urmãrit de recuperatorii din Cipru si nici executat silit prin decizia justã a vreunei instante judecãtoresti infailibile întru împãrtirea dreptãtii, m-am linistit si am rãsuflat usurat. Este lãudabil faptul cã un politist, aflat întîmplãtor în zonã, a intervenit profesional cu spray-ul cu spumã de ras, stiind pesemne faptul cã în asemenea situatii nu se poate folosi apa. Probabil cã la prima sãrbãtoare legalã, vajnicul om al legii va fi înaintat în grad la exceptional. Dacã nu cumva va fi declarat erou al muncii... capitaliste. ÃŽntre timp, noi ne înversunãm împotriva rablelor; care se încãpãtîneazã sã nu ia foc.

• De altfel, de luni dupã amiazã pînã noaptea tîrziu, celebrii reporteri si realizatori de televiziune din Capitalã, le-au purtat de grijã si i-au bocit perpetuu pe toti cei care, necãjiti, se întorceau cu mare greutate de la mare, traficul fiind mereu îngreunat de întîmplãri precum cele de mai sus. Alãturi de ei, ne-am exprimat si noi compasiunea si îngrijorarea pentru petrecãretii ce s-au lepãdat de mii de euro pe litoral si care, culmea, trebuiau sã învingã atîtea greutãti pentru a se afla din nou în somptuoasele resedinte bucurestene. Si constatam cã traversãm o mare sãrbãtoare ori de cîte ori numãrul celor care veneau de-a „curaã'n cap“ se mãrea.

• S-au împlinit, iatã, trei ani de la marea tãiere; împrejur. De curînd, noua guvernare clameazã marea refacere a salariilor, numitã de ei reîntregire, uitînd cã între timp, noua grilã de salarizare, promovatã de Boc, aseazã profesorii, de pildã, imediat deasupra boschetarilor si tomberonistilor, lucru care ne face sã constatãm cã reîntregirea înseamnã cu peste patru milioane mai putin. Ca sã nu mai punem la socotealã inflatia si costul tot mai mare al vietii.

• Dan Puric, în mare vervã, face ocolul televiziunilor centrale. Si are mare dreptate. Conditia intelectualului român, în propria tarã, e umilitoare. Unde dracuã' sînt intelectualii pietreni, de pildã? Ascunsi prin apartamentele mostenite de la regimul de tristã amintire, consolati cã nu trebuie sã mai frecventeze premierele teatrale, îsi pregãtesc ceaiul chinezesc si se cufundã în lecturi profunde, sau îsi pregãtesc discursul elaborat ce va fi expus cu pompã si emfazã la proximul vernisaj al tinutului plastic autohton, de unde se vor întoarce cu un tablou sub brat. Exersînd un echilibru pertinent cu reprezentantii de pe scena politicã localã - dacã nu cumva chiar fac parte din conclavurile politicesti - cu un simt al autoconservãrii exacerbat, alcãtuiesc fraze laborioase despre „redescoperirea resurselor expresive, transpuse într-o zonã subliminalã încãrcatã de o frenezie cromaticã exaltatã în tuse groase ce subliniazã esenta unui travaliu ce ne conduce cãtre o imensã revelatie încãrcatã de luminã si sensuri absconse“, nu mai aud nimic din ceea ce se întîmplã dincolo de geamurile de termopan si nici mãcar nu realizeazã cît de penibili pot fi. Unde este publicul pe care îl recunosteam prin competentã, bun gust si dreaptã chibzuintã în evaluarea actului artistic? Publicul care nu lipsea de la nici un eveniment cu adevãrat important. Publicul ce a fost înlocuit de mutrele plictisite si fitoase ale unor imberbi ce vor sã-si impresioneze proaspãta iubitã si care dupã premierã dau fuga la bar.

• Dacã-l mai aud o datã pe acest Cezar Ouatu, chiar sustinut de Catena, mã îmbolnãvesc de inimã. Its mai laiv! Doamne, ce melodie! Cîtã inspiratie! Si ce voce! Dacã as fi în locul individului ãstuia ce guitã ca un coiot, mi-ar fi fricã sã mã duc singur la budã. ÃŽn definitiv, tara handicapatilor nu putea fi sustinutã muzical decît de un castrat. Fac muzicã de la vîrsta de sase ani, dar asa ceva n-am mai auzit. Dacã va cîstiga Eurovisionul - acest produs penibil al si mai penibilei Uniuni Europene - nu m-as mira defel. Pãcat de finalul Simfoniei IX, pãcat de entuziasmul lui Schiller si al lui Beethoven, care, cu sigurantã, nu-si închipuiau cã inspiratia si frenezia lor va fi pusã în slujba femei-ului.

• Noua guvernare guverneazã de-a-mboulea. Sau de-a-mboculea. Cã e totuna. „Din punct de vedere macroeconomic, România aratã relativ bine“ afirma entuziasmat asearã un analist aflat în cãutarea unui cur dezgolit. Cred cã avea dreptate vecinul meu care spontan a parafrazat afirmatia: „Din punct de vedere macroeconomic, România aratã ca o .... Belitã.“ Si mai luã un pahar cu vin.

• E crizã, spunea un idiot teve. Si în crizã - clama el - trebuie sã-i dai omului de rînd încrederea (sau impresia, mã rog) cã functioneazã legea; cã nimeni nu e mai presus de lege. Frumos, n-am ce spune! Am constatat si eu acest fapt cînd o tînãrã judecãtoreasã m-a fãcut albie de porci, pentru întîiasi datã în viata mea, chiar dacã am trecut prin comunism, în fata si spre satisfactia unei sãli pline cu justitiabili rînjiti, veniti sã se judece pentru un gard de nuiele dãrîmat de un megies nervos. Lucru pe care n-am sã-l uit nici dupã moarte. De aici izvorãste, probabil, profunda încredere în justitie a unei mari pãrti a populatiei.

• Dar a fost Pastele, românilor! Dincolo de cozonac, mititei, ouã rosii si friptura de miel... Ori nici n-ati bãgat de seamã? Oricum, pînã la Pastele urmãtor românul va fi la fel de bun si cinstit precum a fost anul trecut, acum doi ani, si de cînd se stie. Nu te mai amãgi, Doamne!

Articol afisat de 2610 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective