La Liceul Borca clopotelul a sunat iarĂŁsi dupĂŁ 50 de ani

• absolventii anului 1963 s-au reĂŽntĂŽlnit dupĂŁ jumĂŁtate de veac de la terminarea liceului

La miez de Ciresar, la Liceul Borca, sau „Mihai Sadoveanu“ cum i se zice mai nou, a sunat din nou clopotelul. De astĂŁ datĂŁ, pentru absolventii lui ĂŁ'63, acei „frumosi nebuni ai marilor izbĂŽnzi“, ce-si fĂŁcuserĂŁ ĂŽn urmĂŁ cu 50 de ani plecarea ĂŽn viatĂŁ, de-acolo, dintre munti, purtĂŽnd la butonierĂŁ optimismul si bucuria tineretii. ÎntĂŽlnirea de la Borca de sĂŽmbĂŁtĂŁ, 15 iunie vĂŁleat 2013, a fost impresionantĂŁ, dat fiind cĂŁ dupĂŁ jumĂŁtate de secol de absentĂŁ motivatĂŁ, pe motiv de probleme ale vietii ca oameni maturi, aceastĂŁ promotie a retrĂŁit pentru o clipĂŁ vremea adolescentei si a primei tinereti. S-a strigat catalogul si s-a fĂŁcut prezenta de cĂŁtre nimeni altul decĂŽt fostul diriginte, si-a prezentat fiecare cu modestie frĂŽnturi din realizĂŁrile vietii, s-a glumit, s-au depĂŁnat amintiri si s-a pĂŁstrat un moment de reculegere ĂŽn memoria celor plecati, profesori ori fosti colegi, spre altĂŁ lume. Desi anii ĂŽsi puseserĂŁ amprenta pe chipul fiecĂŁruia dintre fostii liceeni, o datĂŁ cu primul pas ĂŽn incinta scolii, privirea unei ĂŽntregi generatii avea sĂŁ se regĂŁseascĂŁ ĂŽn lumina ochilor lor aidoma perioadei demult apuse, aceea a adolescentei. Am putut descoperi cu usurintĂŁ acele stĂŁri de smerenie, respect, blĂŽndete, ordine, delicatete, dar si de optimism, curiozitate si neastĂŽmpĂŁr creator, specifice statutului lor de fosti munteni sadea. Si totusi, preaplinul unei astfel de ĂŽntĂŽlniri avea sĂŁ fie stirbit de absenta fostilor profesori, care, ĂŽn cel mai fericit caz din motive de sĂŁnĂŁtate, n-au putut da curs invitatiei. Au fost prezenti dascĂŁlii Vasile Florea, dirigintele clasei, Ioan Luca si Valeriu Popa, oameni pe chipul cĂŁrora s-a pĂŁstrat ĂŽncĂŁ vigoarea de altĂŁdatĂŁ si care cu greu si-au putut ascunde emotiile reĂŽntĂŽlnirii cu fostii elevi, astĂŁzi pensionari si ei, gĂŽndindu-se poate si la tineretea lor. „O parte dintre colegi nu mai existĂŁ sau sĂŽnt bolnavi si n-au putut rĂŁspunde invitatiei. Din acest punct de vedere trĂŁim momente de tristete, dar asta este viata. AlĂŁturi de ei am trĂŁit toate acele evenimente cu bune, cu rele, ne-am format alĂŁturi de ei si, zicem astĂŁzi dupĂŁ aproape o viatĂŁ, cĂŁ noi, copiii de atunci, am fost o generatie bunĂŁ“, avea sĂŁ se spunĂŁ cu nostalgie si lacrima tristetii ĂŽn privire de cĂŁtre unii. „Am reusit, ĂŽn ani, sĂŁ devenim specialisti ĂŽn domeniile ĂŽn care am activat, aproape toti am urmat cursuri superioare, am avut functii de conducere, ne-am crescut copiii demn, iar acum sĂŽnt oameni realizati la rĂŽndu-le“, aveau sĂŁ afirme altii. Vorbe frumos mestesugite au prezentat toti fostii elevi, cĂŽtiva dintre acestia, precum Gheorghe Bondar, de altfel unul dintre initiatorii evenimentului aniversar, Ioan DrugĂŁ, Vasile TĂŁnase, Gheorghe Asavei si mai cu seamĂŁ Willi PĂŁvĂŁloaia, profesor doctor ĂŽn economie, reusind sĂŁ-si sintetizeze gĂŽndurile ĂŽn adevĂŁrate esente, pe tema vietii. La fel si profesorii, care desi deprinsi cu astfel de ĂŽntĂŽlniri de suflet, aveau sĂŁ-si reverse cu ĂŽnaltĂŁ simtire si generozitate asupra unei generatii, a cĂŽta oare, ĂŽntreaga lor afectiune de adevĂŁrati slefuitori de caractere. Si cĂŽt de frumos aveau sĂŁ sune unele versuri rostite la final de cĂŁtre profesorul Popa: „Liceul din Borca n-a existat/ A existat doar o vale frumoasĂŁ, unde Bistrita alerga mereu grĂŁbitĂŁ la ĂŽntĂŽlnirea cu dragostea ei, CeahlĂŁul.../ Si-au mai existat si niste tineri, Doamne, ce tineri!/ Care-si uneau gĂŽndurile si iluziile ĂŽnalte, mai ĂŽnalte ca muntii StĂŽnisoarei,/ Ce ĂŽnvĂŁtau sĂŁ gĂŽngureascĂŁ cititul numelor, si istoria, si latina, si logosul din buchea cĂŁrtii, ori sĂŁ descopere viata...“. Si o parte dintre acesti tineri s-au aflat sĂŽmbĂŁtĂŁ la Borca. Pe ĂŽntreg parcursul zilei, toti cei prezenti la ĂŽntĂŽlnire aveau sĂŁ-i aibĂŁ alĂŁturi, drept gazde pe actualul director al liceului, profesorul Vasile Amariei si pe Geo Ovidiu NitĂŁ, primarul comunei Borca. ÎntĂŽlnirea fostilor absolventi de acum 50 de ani, s-a ĂŽncheiat, precum ĂŽi datul unor astfel de petreceri, printr-o masĂŁ comunĂŁ ĂŽntr-una din pensiunile locului. La despĂŁrtire, toti cei prezenti si-au promis o nouĂŁ revedere.