Salar
La vita e bella
• O stire tonicã; si, mai ales, frumoasã. Undeva, lîngã Roman, un întreprinzãtor privat a creat 49 de noi locuri de muncã într-o fabricã ce produce, în sfîrsit,... ceva. Polistiren, pare-mi-se. Putea sã producã, la fel de bine, papuci de casã, halate de baie, pingele pentru tenisi, placheuri sau caiele de potcovit puricii. Pentru cã toate sînt bunuri materiale palpabile si care satisfac anumite necesitãti ale unor anumite categorii de oameni. Asa da! Mai mult decît atît. Zilele trecute, am vãzut în buricul tîrgului, la parterul unei vechi clãdiri care, de bunã seamã, ar fi ispitit plosnitele financiare ce au infectat urbea, ceva care, în sfîrsit, pare sã nu fie o bancã. Ci o prãvãlie. Semn cã normalitatea dã semne vagi cã încã nu a murit de tot si cã românul mai are palide urme de bun simt si îndreptare cãtre cele firesti.
• Grafie de mare functionar al unei tãri europene, în limba pãrinteascã, întemeiatã de cronicari si desãvîrsitã de clasicii literaturii române. Grafie de care s-ar rusina si secretara de la scoala unde lucrez, dacã, în ciuda faptului cã ortografiazã asijderea, n-ar avea circumstanta atenuantã cã ea nu este încã cea mai mare peste... Nu spui cine, persoanã importantã! „Venituri din salar...“. Auziti, „salar“! Poate solar; sau sonar, sobar, salatã, sonatã sau salvamar, sau salam sau mai stiu eu ce. Cã doar n-o sã spunem salamiu, nu-i asa? Cine dracuã' sînt idiotii ãstia care ne conduc? Cum poate o natie care a dat minti strãlucite si inteligente sclipitoare în toate domeniile sã suporte asaltul jegos, agramat si tembel al acestor impostori analfabeti pãziti de mascati si de alte jivine asemãnãtoare? Salar... Ptiu!
• Cred cã cea mai mare nenorocire a României sînt asa zisii intermediari. Samsarii, jigodiile scîrboase, putrede si puturoase ale natiei. Care nu trãiesc ca noi toti, din salar. De la cumpãrãtorii de drepturi litigioase la intermediarii din piatã, de la speculantii verosi ai retrocedãrilor la executorii c... lui, de la speculantii mãrunti la asa zisii recuperatori bancari, samsarii jegosi care vor, fãrã cel mai mic efort, decît acela de a teroriza prin telefoane amãrîtii de români, sã cîstige copios. Unii îi numesc cesionari si nu existã în România un domeniu care sã nu fie cesionat. Pentru cã toatã lumea stie cît de greu este sã trãiesti numai din salar.
• ÃŽncercînd sã ia apãrarea managerilor privati din fruntea companiilor de stat, ale cãror salare, nu-i asa?, au dimensiuni astronomice, un valoros individ cu fatã de mutant - ceva între maistru comunist, secretar de organizatie de bazã si sofer de basculantã - afirmã cã nu ar lucra, cu priceperea si competenta lui, exersate la conducerea unei firme de salubritate de dinainte de ã'89, într-o asemenea functie pentru un salar de numai o mie si jumãtate de euro. Pãi da, ãsta-i salar?!
Primesc pe „meil“ de la Maria Diana Popescu, cîteva note din „Art-emis“, Stutgart, duminicã, 09 iunie 2013: „Vã asteptati la protectie din partea guvernului sau a presedintiei?“ (Nu, nici gînd! Ziceam si noi asa, cã...) „Fiti seriosi, dragi români! Pentru ei sînteti doar plãtitori de taxe, (Asa e!), evidente de stors bani, (Sigur!), masini de vot (Nu mai merg!) si buzunare de întors pe dos. (Sînt rupte). Atît! Cel mai înalt oficial în Justitia americanã, Procurorul General Eric Holder a afirmat public cã bancherii sînt niste criminali ce nu pot fi închisi, cã bãncile jefuiesc întreaga natiune si cã ceea ce fac ele este împotriva legii, dar pe de altã parte aceleasi bãnci sînt mai presus de lege, astfel încît Departamentul Justitiei din America nu va face nimic împotriva lor. (Si noi, care mai credeam în americani!) La noi, presedintele Tãrii ordonã folosirea fortei împotriva românilor datornici la bãnci. Citez de pe o hotãrîre judecãtoreascã de executare silitã, trimisã în redactie: «Noi - (adicã el, care face cît doi sau cît noi; toti) - Presedintele României, dãm împuternicire si ordonãm executorilor judecãtoresti sã punã în executare titlul executoriu... si ordonãm agentilor fortei publice sã sprijine îndeplinirea promptã si eficientã a tuturor actelor de executare silitã». (Putea sã zicã asta, mai degrabã, în mai 2010, cînd a tãiat salarul pentru tot restul vietii. Erau penalitãtile mai mici). ÃŽn înteles mai clar, trimite mascatii fortosi peste românii amãrîti, pe care tot presedintele si guvernul i-au lãsat fãrã locuri de muncã, pentru ca acum sã li se ia cu forta casa si patul, aragazul si masa de bucãtãrie, pentru o datorie de cîteva sute sau mii de lei. Am citit un anunt de vînzare a obiectelor confiscate prin executare silitã. Sã te crucesti, nu alta: «De vînzare: fotoliu, aragaz, televizor, pat, sifonier, calculator, fier de cãlcat, centralã electricã, poartã din fier...» (E, he! Ar mai fi cîte ceva: biberon cehoslovac de 200 ml, cãrucior copil model rusesc 1967, jantã auto pe 13, rîsnitã manualã de piper, statuetã chinezeascã cu betiv si sticlã, tol de cordele, cos de nuiele împletite pentru tinut cartofi, damigeanã de vin 20 l, goalã, fireste... Nemaivorbind de sus pomenitul salar). De un sfert de secol, cei din fruntea bucatelor nationale, gunoaiele din politicã, furã de la stat, furã unii de la altii, se iartã unii pe altii si îsi sterg datoriile între ei. Sper cã va veni ziua cînd vor rãspunde la întrebãri în fata poporului. Prea mic, prea neîncãpãtor e «Zidul de la Târgoviste» pentru cît de multi la numãr sînt trãdãtorii si vînzãtorii Tãrii! De ce Anghela si Baroso (sau, tradus din germanã si portughezã, Secera si Barosu) nu se cramponeazã de încãlcarea drepturilor constitutionale ale românilor, care plãtesc taxe europene din salarii (pardon, salare) de lumea a treia? Europenii au între 1.500 si 3.000 euro lunar, românii, 200 sau 300 de euro lunar. Din toate aceste pricini avem o economie imaginarã, datorii uriase cum n-a avut niciodatã România, viitorul poporului amanetat, aparatul administratiei de stat întesat de trîntori, hoti si retele de prostitutie.“ Mai mult, gîndesc eu, totul a fost premeditat diabolic. Dupã tãierile proverbiale din... salar, cînd omul nu a mai putut plãti nimic hãmesitilor, au început executiile în masã cu de cîte zece ori valoarea initialã a creditelor. Pentru cã timpul nu iartã, nu-i asa? Si peste toatã aceastã ruinã, triumfãtoare si prospere, bãncile; si recuperatorii. Si executorii, fireste. Scuze pentru omisiune! Care ne iau si ei cu poftã si nesat din... salar.
• Capugiul care mã are în primire, ca pe izmenele de pînzã date pe inventar în armatã, se dã fortos si de neclintit în nobila datorie de ruinare financiarã a victimei. Cu o cutie postalã în spate, pe care scrie numele pompos al vreunei adunãturi de jegosi nãrãviti la belire - o sã vedem curînd, ca sã stiti si dumneavoastrã cine sînt cretinii ce spalã bani la cipriotii greci sau turci cu binecuvîntarea justitiei române - se chinuie pe la toate usile pe unde as putea cîstiga un ban cu care sã-mi cumpãr o pîine, sã prindã o fãrîmã de os. De ros. Aceastã obstinatie în a obtine bani nemunciti mã cam întristeazã, mã cam iritã si mã cam zgîrîie pe nervi. ÃŽn fine, cum am luat hotãrîrea sã nu mai plãtesc nimic decît executat silit, si cum si recuperatorii si alti trîntori sînt si ei - în cele din urmã, chiar dacã cei mai multi se îndoiesc - oameni, îmi înving idiosincrazia si hotãrãsc sã împart crestineste, ca si cu atîtia altii, bietul meu salar. Sã fie primit! Si sã trãim fericiti pînã la urmãtorul. Prin octombrie. Salar, fireste!
|
Autentificare
