Mierea, o afacere si dulce si amarã
• la sfîrsitul lui aprilie, în Neamt erau 14.000 de apicultori înregistrati • acestia au raportat la Ministerul Agriculturii o productie de 260.000 de kilograme de miere • din pãcate, sprijinul statului este aproape inexistent • culturile modificate genetic îi lovesc pe apicultori • în judet se obtine o miere foarte sãnãtoasã si extrem de rarã, cea de manã •
Apicultura, o veche îndeletnicire încã de pe vremea dacilor, a devenit o afacere în vremurile noastre pentru multi nemteni. Dar sînt destule piedici care o fac sã nu fie si extrem de profitabilã. Desi judetul nu este unul tocmai propice creãrii stupinelor, acestea fiind avantajate de zonele de cîmpie cu o florã extrem de bogatã, iatã cã si la noi existã multi apicultori care dintr-o pasiune sau dintr-o preocupare de familie au ajuns sã dezvolte o micã afacere. Din pãcate, de multe ori, profitul este dulce-amar, statul sprijinind prea putin micii întreprinzãtori iar culturile modificate genetic lasã albinele fãrã hranã. O statisticã întocmitã de Ministerul Agriculturii la finalul lunii aprilie 2013 aratã cã în judet sînt înregistrati oficial 15.500 de stupi cu tot atîtea familii de albine, acestia fiind grupati în 14.000 de mici ferme familiale. Apicultorii din judet au raportat dupã patru luni productii totale de 260 de tone de miere de albine. Cea mai mare parte a productiei se aflã însã pe stoc, la finalul lunii aprilie fiind depozitate 150 de tone. Cel mai probabil, aceste cantitãti vor lua drumul exportului la final de an, crescãtorii de albine asteptînd sã adune si recolta de peste varã. Statisticile aratã cã doar 50 de tone fuseserã valorificate la vînzare pînã pe 30 aprilie iar o cantitate de 60 de tone fusese pãstratã pentru consum familial. Comparativ cu alte judete, apicultorii nemteni au realizat productii modeste, cantitatea de miere fiind cam de 5 ori mai micã decît cea realizatã în sudul sau estul tãrii. Cele mai mari cantitãti de miere raportate la finele lunii aprilie au provenit din judetele Arges, Constanta, Caras Severin ori Tulcea, unde s-au obtinut în medie peste 1.000 de tone în fiecare zonã.
Ani grei pentru apicultori
Ultimii doi ani nu au fost prea buni pentru crescãtorii de albine din Neamt, conditiile climatologice punînd la grea încercare afacerile lor. „Au fost doi ani dificili pentru noi, cu o mortalitate mare a albinelor. Anul trecut rapita a fost aproape inexistentã, iar 2013 a fost foarte friguros. Din cauza încãlzirii vremii prea devreme, natura efectiv a explodat, nemaiexistînd etape între înflorirea diverselor specii. Au înflorit toti pomii odatã si s-au scuturat rapid. La fel s-a întîmplat si la salcîm si la tei astfel încît productiile de miere obtinute au fost extrem de modeste. ÃŽn plus, greutãtile au survenit si din cauza multitudinii de culturi de floarea soarelui modificate generic. Acestea sînt autopolenizante si degeaba mergi în pastoralã, cu stupii în apropierea cîmpurilor, dacã albinele nu pot culege polen. Nici statul nu ne oferã prea mult sprijin, subventiile fiind mult prea mici în comparatie cu cheltuielile. Astfel, dacã cheltui 10 lei, statul ne dã înapoi doar doi“, a declarat Adrian Turcanu, directorul Asociatiei Crescãtorilor de Albine Piatra Neamt. Cu toate aceste necazuri, numãrul apicultorilor este în continuã crestere, îmbucurãtor fiind faptul cã sînt tot mai multi tineri care aleg aceastã afacere. Specialistii sustin cã afacerea poate fi profitabilã deoarece se pot vinde absolut toate produsele obtinute. „Apicultura poate fi o afacere profitabilã cu conditia sã fie fãcutã cu pasiune. Dacã te gîndesti doar la profit, atunci nu merge. Existã o piatã de desfacere si se poate explota orice, putîndu-se vinde nu numai mierea, dar si polenul, ceara etc“, a adãugat Adrian Turcanu. ÃŽn Neamt se produc toate felurile de miere, dar specificã pentru noi sînt cele de manã si de fînat. Prima este o miere de culoare brunã, extrem de sãnãtoasã, cu un bogat continut de vitamine si oligoelemente si extrem de rarã. Si mierea de fînat este una la fel de cãutatã de cunoscãtori, dar si cea de zmeuris, toate acestea fiind produse apicole specifice zonelor montane. Statisticile demonstreazã cã, anul trecut, s-au obtinut cantitãti mari de miere, deoarece numai în Germania au fost exportate peste 4 milioane de tone, aceasta fiind principala piatã pentru apicultorii români. Mierea româneascã a mai ajuns si în Italia, Anglia, Austria dar si în Japonia sau Canada. ÃŽn acelasi timp, pe piata noastrã a ajuns si miere de import, anul trecut fiind aduse putin peste 400.000 de tone din China. Produsele importate au intrat preponderent pe rafturile marilor lanturi comerciale, din cauza preturilor mai mici decît în cazul mierii românesti.
|
Autentificare
