Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Iulie 2013
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 24 Iulie 2013
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Despre împlinirea sufleteascã


Dan Puric - Criza de identitate


Nu demult, la Tîrgu Neamt, în fata unei asistente extrem de numeroase si interesate, actorul Dan Puric - la initiativa pusã în practicã cu mult zel si simt al detaliului de cãtre un grup de tineri, în frunte cu cel numit Nicu Copot - a gãsit rãgazul ca între douã trenuri sã tinã dintr-o suflare, în stilul ce i-a devenit de acum caracteristic, o savuroasã prelegere despre ceea ce initial trebuia sã se refere la cheia succesului, dar care s-a dovedit ulterior a fi orientatã cãtre notiunile de împlinire sufleteascã si valoarea fundamentalã a identitãtii. Lucru care, dupã pãrerea noastrã, nu a vãduvit cu nimic spectaculoasa dovadã de elocintã si sens crestin a cuvîntãtorului.
Cum, dupã prelunga disertatie un interviu clasic s-ar fi dovedit a fi superfluu, ne-am resemnat, multumindu-ne sã consemnãm, în parte selectiv, cîte ceva din consideratiile invitatului de onoare care, ca întotdeauna de altfel, s-au dovedit a fi profunde, în ciuda glazurii spectaculare în care le-a îmbrãcat: „Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astãzi, face ca gîndirea si inima sã se roteascã pe loc si, din aceastã rotire în gol, paradoxal, odatã cu trecutul dispare si viitorul“.

Obsesia succesului si lumea pragmaticã

Un filosof martir spunea cã în jurul valorii trebuie sã facem corp... Foarte frumos, adicã sã amplificãm, sã nu lãsãm sã se piardã. Si evident, ca mine sînt foarte multi în tara aceasta, dar nimeni nu face corp. ÃŽi lasã asa sã se prãpãdeascã prin strãinãtate, sã nu aibã definitie, sã nu aibã contur. Am ales ca temã de meditatie împlinirea sufleteascã. Asta e cu totul si cu totul deosebitã de suces. Trãim într-o lume care este obsedatã de suces. Ca sã nu mai spun de succesuri. Si lumea este competitivã, ea este în cursã tot timpul. Societatea contemporanã nu are nevoie de împlinire sufleteascã. Are nevoie de performantã. Asa cã împlinirea sufleteascã devine un lucru vetust, anacronic, prin urmare care nu este practic. De ce am venit eu sã vã vorbesc dumneavoastrã despre un lucru care nu este practic? Pentru cã eu vã vorbesc de împlinire sufleteascã si seara, la televizor, vedeti cã nu despre asta e vorba. Iar mîine îti spui: „Ce mã fac eu cu împlinirea sufleteascã de care mi-a vorbit bãiatul ãla?“ Existã lucruri pe pãmîntul ãsta care nu au valoare imediatã ci în timp. Cîteodatã pentru tot restul vietii. Aici nu este cazul sã faci teorii, sã definesti, ci sã vã dau niste imagini la care puteti medita. Am mai dat exemplul acesta: Olimpiada din 1948. A treia, dupã rãzboi. Se spune cã lumea era mai sensibilã, era mai marcatã de trauma acestui flagel international cumplit. Filmul pe care l-am vãzut - l-a dat Cristian Topescu, din arhivã - si-l comentam. Eu l-as da la începutul fiecãrei Olimpiade. Pentru cã astãzi, la Olimpiadã nimeni nu vorbeste de desãvîrsirea de sine ci cum sã-l depãseascã pe ãla. Ce credeti cã s-a întîmplat atunci? Era cursa de o sutã metri garduri. O cursã foarte strînsã, dar la un moment dat s-au desprins doi insi, într-o luptã teribilã în fata ultimilor metri. Numai cã cel de al doilea s-a împiedicat, iar cel din fatã a renuntat la medalia de aur, s-a oprit si s-a dus si l-a ridicat. Nu a mai avut suces. E clar. Ce medalie puteai sã-i dai? Ce este interesant e faptul cã atunci cînd iesi din cursa vietii te apleci asupra a ceea ce se numeste aproapele tãu. Tolstoi, în „Ana Karenina“ are un personaj care spunea exceptional: „Specia m-a învãtat sã calc pe cadavre. Sã fiu o bestie cu cealaltã lume“.

„Dacã ti-ai pierdut sufletul nu mai ai nimic“

ÃŽnvãtãtura aceasta cu care m-am nãscut îmi spune sã am grijã de cel de aproape. Dacã vedeti, omul de astãzi este dus spre biologizare. Ce vezi disearã la televizor, ce vezi prin cãrtile literaturii contemporane si în cinematografie, omul trebuie coborît la specie. Mã mir cã poporul acesta atît de amãrît are ceea ce se numeste milã în sîn. Românul, cît e de necãjit, are mila în sîn. Mila este cel mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu acestui om. Grecilor le era fricã de zei. Erau foarte rãi si rãzbunãtori. Nu si-a închipuit niciodatã umanitatea aceasta cã Dumnezeu ar fi blînd. Si într-o zi s-au pomenit cu un „Om“ care mîngîia ceea ce nimeni nu a mîngîiat niciodatã: un orfan, un om bolnav, un lepros, un orb... Si atunci, pentru prima oarã s-a pus valoare pe suflet. Pentru prima oarã în istoria omenirii sufletul a avut consideratie. Cel care a pus valoare pe suflet a fost Iisus Hristos. Si ce important este sufletul din moment ce Sfîntul Apostol Pavel zicea: „Tot poti sã ai, dar dacã ti-ai pierdut sufletul nu mai ai nimic“. Si atunci, dacã vã uitati, asupra poporului român este un atac asupra structuri lui sufletesti. Atît în economie, unde nu mai avem nimic, atît în politicã, unde nici nu mai are rost sã discutãm... Structura sufleteascã a acestui popor... Nu blazarea ci mila. Hristos nu era bleg; era milos si drept. Si atunci vedeti cã împlinirea aceasta sufleteascã este primul pas pe care trebuie sã-l facã omul ca om dumnezeit. Iatã, tot la Olimpiada din ã'48 a mai fost un moment teribil de impresionant, aproape ca o tragedie greacã, cînd un supravietuitor al lagãrului de la Auschwitz, fost maratonist, era cît pe ce sã cîstige. Numai cã atunci cînd a intrat pe stadion a cãzut la numai o sutã de metri de linia de sosire. A fost dus în brate de cãtre publicul care a nãvãlit în arenã pînã la linia de sosire. Asa trebuia sã se poarte Uniunea Europeanã cu poporul român dupã cincizeci de ani de comunism. Toti oamenii aceia care au fost coparticipativi la asa ceva s-au împlinit sufleteste.

Grija si îngrijorarea

Deseori vorbesc despre dragostea crestinã. Stiti cã în traducere eros nu are legãturã cu sexul. Acesta din urmã înseamnã de fapt separatie. Acolo este numai descãrcare hormonalã. Eros înseamnã împlinire sufleteascã. Este un lucru extraordinar: dorinta de nemurire, faptul cã te împlinesti într-un copil, în acea tainã extraordinarã. Un copil este o împlinire sufleteascã, nu este un act de reproducere. Este un act de procreatie. Reproducerea este în spatiul politic; unde se împart, dar sînt aceiasi. Ca la primate: în douã cu cutitul si sînt aceiasi. Dar aici este procreatie, este taina lui Dumnezeu. Si atunci, este foarte interesant cã nouã nu ni se dã voie sã ne împlinim sufleteste. Societatea pe care o trãim este de tip atomizat. Credeti cã în zadar se aruncã cu petarde în fiecare emisiune de televiziune, sã te agite si sã te supunã grijilor? Un om care are griji tot timpul nu se poate împlini sufleteste. Pentru cã el devine îngrijorat. Biserica spune cã poti sã ai griji, dar sã nu fii îngrijorat. Mi-a zis un sofer de taxi: „V-am vãzut domã'le ultima oarã, v-am vãzut! Ziceti tare, domã'le! Tare, tare, dar sînteti putini ãstia care...“ Si mi-a zis sã-i explic cum e chestia aia cu grija si cu îngrijoratul. ÃŽi zic: „Uite, domã'le! Dumneata te uiti în oglinda retrovizoare, te uiti în dreapta, te uiti în stînga, uite securistul ãsta vrea sã dea peste tine, vezi în partea ailaltã pe aia cum conduce, cam asa... Ai griji; pentru cã trebuie sã te salvezi si pe tine si pe mine. Dar dacã eu îti pun o pãturã pe parbriz atunci esti îngrijorat“. „Aha!“ Deci, iatã despre ce e vorba: cînd ai grijã îl rogi pe Dumnezeu si el te ajutã în grijã sã o rãzbati. Cînd esti îngrijorat îl scoti pe Dumnezeu si devii comisar european. Sau activist de partid. Vrei sã le rezolvi tu pe toate... Ãla cu talpa gãuritã, Gefrey Franks. I-ati vãzut vreodatã ceva din aerul cu care venea el, asa? Era într-un neant. Nu adulmeca poporul în care a venit; nici nu-l interesa. Pe el îl interesau finantele.

Omul românesc

Dar altceva voiam sã spun: cînd intri pe aceste locuri si nu vezi cã cerul s-a schimbat, înseamnã cã esti un dobitoc. S-a schimbat ceva. Asa este tara asta. Orice colt al ei are o tainã. ÃŽmplinirea sufleteascã constã foarte mult si în aceastã recunoastere. Fr. Nietzsche, care a fost un nihilist, dar prost nu a fost, a spus cã valoarea unui popor nu constã numai în oamenii mari pe care i-a dat ci în faptul dacã sînt recunoscuti si stimati de cãtre ceilalti. Si atunci te împlinesti prin valoare. Acum cîteva zile am avut o conferintã despre suferinta din închisorile comuniste si am vorbit de Mircea Vulcãnescu. Stiti ce gînd avea el? Sã facã omul românesc. Adicã sã nu fim centrifugali ci sã ne adunãm toti într-o esentã. Si stiti cum spunea esenta? Omul românesc este format asa: din Creangã si Eminescu. Este extraordinar. Creangã îti asigurã talpa aia româneascã si de un umor nemaipomenit, cu o inteligentã virilã extraordinarã, cu un univers lãuntric nemaipomenit; iar Eminescu asigurã transcendenta neamului, constinta. El a început ca sufleor al Teatrului National si a terminat ca sufleor al constiintei nationale. Si atunci vedeti cum a gîndit omul acesta care a murit la Aiud într-o groapã comunã? El nu a vrut sã fie european, el a zis cã trebuie sã participãm la valorile europene, dar cu omul românesc. Cosmopolitismul si nationalismul sînt precum calea feratã: nu se întîlnesc niciodatã. N-ai cum sã te întîlnesti dacã tu n-ai identitate. Omul ca sã se împlineascã sufleteste trebuie sã aibã identitate. Ati vãzut cã sînt tone de insulte pe poporul român. Pentru cã, totusi, în ultimã instantã sîntem un popor suferind, un popor care a fost martirizat, care a fost infirmizat dupã cincizeci de ani de puscãrie si încã douãzeci de ani de criminalitate politicã. Normal cã nu mai avem resurse. Pe un om care a fost accidentat de masinã si încearcã sã meargã, tu îl lauzi. Noi nu putem participa la o sutã de metri garduri dupã ceea ce s-a întîmplat. Existã la Mircea Vulcãnescu aceastã remarcã extraordinarã vis a vis de poporul român: „Dacã printr-o calamitate nefericitã, naturalã, poporul român ar dispare, ar veni o altã populatie aici si s-ar transforma tot în popor român.“ ÃŽnseamnã cã spatiul acesta are o anumitã dimensiune a lui, un anumit destin. ÃŽmplinirea de care vã spuneam este aceastã realizare a identitãtii. Este un atac asupra identitãtii de a fi român. Cam de douãzeci de ani încoace s-a inoculat încet si pervers, si directionat rusinea de a fi român. Eu n-am zis niciodatã sã deschidem pieptul si sã zicem cã sîntem români. Nu, pentru cã românul are întotdeauna enorm de mult bun simt, o tandrete, o candoare si o mãsurã. Dar s-a inoculat rusinea de a fi român. Nu trebuie sã ne fie rusine. Din contrã, trebuie sã multumim lui Dumnezeu pentru aceastã conditie, pentru cã poporul acesta a fost un popor martirizat. Asa îti dai seama cã tu ai o altã menire. Cã esti un popor crucificat. Prin urmare ai o demnitate de tip hristic. Si aceasta nu se poate recunoaste decît de cãtre un om cu o constintã hristicã; ceilalti nici nu se uitã.

N-avem osti!

Dar eu mã întorc la împlinirea sufleteascã. Stiti cã existã o remarcã nemaipomenitã a lui Alexandru Dragomir. Un mare filosof român, care pe vremea lui Ceausescu era pontator pe santier. A fost studentul lui Heidegger. Si el scrie asa: „Cel mai frumos dialog unde se contureazã identitatea acestui neam este Scrisoarea III. Fiara istoricã, Baiazid - cum sînt si acum, tot niste fiare istorice în jurul nostru, niste rechini fãrã scrupule - si «un bãtrîn atît de simplu, dupã vorbã dupã port»“. N-a zis cu trei coroane... Doar, atît de simplu. Asceza voievodalã. Tãranii îl recunosteau: el era voievodul. ÃŽn fata unui colos înarmat, un bãtrîn atît de simplu. Este un miracol. Si zice Alexandru Dragomir cã dialogul este paradoxal. Pentru prima datã, acestei bestii istorice nu i se rãspunde cum s-ar fi asteptat ci i se rãspunde cum ne rãspundem în intimitatea noastrã sufleteascã si cum fiecare dintre dumneavostrã si cu mine rãspundem prin tãcere. Pentru cã avem alt rãspuns. Cam în stilul în care rãspunde - nemaipomenit - Mircea cel Bãtrîn: „N-avem osti“. Asta e! N-avem osti. „Dar iubirea de mosie e un zid, care nu se înspãimîntã de-a ta faimã, Baiazid!“ Dintr-o datã a intrat în ecuatie o imponderabilã. Un acel ceva pe care nu-l poti simti cu mîna. Aristotel zice cã realitatea e formatã din substantã: uite o masã! Pot sã pun mîna. Uite o canã! Pot sã pun mîna. Dar pe timp nu pot sã pun mîna. Cum nu pot sã pun mîna pe istorie, pe demnitate, pe dragoste... Si Mircea cel Bãtrîn îi scoate în fatã o imponderabilã. Cu care si noi ne apãrãm acum. Imponderabila aceasta este sufletul crestin românesc. El n-are osti. El nu e înarmat; este într-armat. Asa zic sfintii pãrinti: „ÃŽntr-armeazã-mã, Doamne!“ Cu nãdejde, cu credintã, cu dragoste. Rãzboiul acesta a început de mult. Sîntem în plin rãzboi. Noi n-avem osti. Si atunci trebuie sã punem în miscare aceste capacitãti sufletesti. ÃŽn Occident putem vedea o lume foarte civilizatã, foarte informatã; cu osti. Foarte multi osteni. Noi putem contracara doar prin zestrea geneticã; zestrea crestinã care trebuie pusã în miscare.

Articol afisat de 1911 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective