 La Bicaz, un zid se face poveste
• doi tineri pasionati de arta stradalã dau culoare peste griul tern al unui zid înalt de 10 metri si creazã o poveste pentru copii • „Ceea ce realizãm este pînã la urmã o combinatie de ilustratie cu artã urbanã“, spune Vladimir Tudose, unul dintre cei doi tineri • La Bicaz, doi tineri, Vladimir Tudose si Robert Leonte, artisti plastici pasionati de pictura stradalã, lucreazã de cîteva zile la o poveste. Ei si-au pus talentul la treabã pentru a da viatã griului tern al unui imens zid de sustinere al cãii ferate, undeva în zona în care cîndva a functionat o fabrica de var a Bicazului. Activitatea lor a pornit de la ideea unui bicãjean, Ionicã Amariei, ce actualmente îsi are proprietatea în vecinãtatea zidului cu pricina si care s-a gîndit sã-i schimbe fata. Asta cu atît mai mult cu cît omul si-a ridicat în zonã o frumusete de pensiune. „Este pãcat ca într-un loc atît de frumos, unde natura din jur se revarsã cu generozitate peste noi, privirea sã ne fie agresatã de griul acestui zid. Si-atunci, ce mi-am zis? Sã-l facem suportul unor personaje din povesti, pentru a ne bucura, atît pe noi cei mari, cît si pe cei mici. Cred cã este un lucru bun“, a spus Ionicã Amariei, cel care întîmplãtor aflînd de cei doi tineri artisti i-a pus la treabã. ÃŽn urma efortului lor creativ si mai ales fizic, dimensiunile zidului punîndu-i la grele încercãri, zi de zi se nasc si prind viatã personaje de poveste de tot felul. ÃŽntr-una din pauze îi provocãm pe tinerii creatori la discutie pentru a afla detalii privind demersul lor artistic. „Vrem sã realizãm o poveste pentru copii si încercãm sã combinãm tot felul de tehnici de artã, punîndu-le în ansamblu, pentru cã avem de-a face cu un perete foarte mare. Ceea ce executãm s-ar încadra în categoria artei stradale, doar cã este un stil mixt. Folosim tuburi, vopsea, dãm si la pensulã... Ceea ce realizãm noi este pînã la urmã o combinatie de ilustratie cu artã urbanã“, ne-a povestit Vladimir, în prezent student la arte plastice, pentru care desenul constituie o pasiune de pe la vreo 12-13 ani. „Cînd am vãzut acest zid cu dimensiunile sale gigantice, am început sã rîdem cu gura pînã la urechi, dar am considerat cã este pentru noi o provocare si ne-am pus pe treabã. Pe parcurs am creat si povestea. De altfel, sîntem într-o continuã cãutare de personaje, asta fãrã a stirbi din unitatea povestii noastre, ba dimpotrivã. Pe parcurs ce înaintãm în lucrare tot echilibrãm, cu nuantele, cu personajele, cu elementele tehnice... Fiind o poveste pentru copii în primul rînd, trebuie sã folosim culori si nuante cît mai vii, cît mai aprinse. Asta în conditiile în care în spatele culorii este griul zidului“, a afirmat Robert, cel care are deja studiul învãtãmîntului superior în ale graficii si design-ului. Si fiindcã a adus vorba despre zidul pe care se va derula la finalul actiunii lor o adevãratã lume a basmului clasic si modern, conditiile de lucru nu sînt deloc usoare. ÃŽnãltimea de peste 10 metri, punîndu-le celor doi tineri la încercare si calitãtile de alpinisti utilitari. La momentul prezentei noastre, cei doi STREET artists se aflau în corzi, fatã-n fatã doar cu zidul si personajele, ce prindeau atunci viatã. Pe lîngã asperitãtile inerente unui zid industrial, se pune si problema înclinatiei. „Avem probleme cu acest zid, dar ne-am adaptat. Lucrãm agãtati, însã fãrã a exista vreun pericol. Securitatea ne este asiguratã sutã la sutã. Problema e cã estimãrile noastre privind finalizarea lucrãrii nu pot fi respectate. Apar lucruri noi, care tin fie de neregularitãtile suprafetii zidului, fie chiar de unele portiuni ce trebuiesc fixate sau chiar reconditionate. Dar ne descurcãm. Ne place ceea ce facem, asta e...“, ne-a spus Vladimir Tudose. „Revenind la ceea ce realizãm, mã refer ca artã, cu fiecare perete, cu fiecare desen descoperim lucruri noi. Este ca o vrajã continuã, ca o Fata Morgana, dar care prinde viatã, nu dispare înainte de a o atinge. Iar pentru ca ceea ce creãm, la Bicaz, sã aibã o duratã de viatã mai mare, vom veni la final si cu un strat de lac protector“, a intervenit Robert Leonte. „Am încercat sã creãm o poveste spusã de o pisicã sau un motan, care sã ne conducã printre tot felul de balauri, dar si prin lumea plinã de cristale a zînelor, sau prin unele pãduri magice. Vrem sã-i ducem pe copii prin imagine într-o adevãratã aventurã. Ei sînt dornici de aventuri. De altfel, vin ziua si trag cu ochiul la ceea ce facem si ne mai dau unele sfaturi, pe care le bãgãm în seamã. Este fantastic sã-i ai alãturi“, a spus Vladimir, care ca vîrstã nu este prea departe de lumea celor pentru care lucreazã. Una peste alta, la Bicaz, soarta unui zid insipid, inodor si incolor a fost pecetluitã. Pînã în toamnã va deveni o adevãratã galerie a artei stradale sau cum o fi ea definitã artistic. Important, sã placã ochiului celui ce va zãbovi asupra formelor si culorii.
|
Autentificare
