TEROARE SI GROAZÃ AUGUST 1944, LA POIANA TEIULUI

• ĂŽn localitatea nemteanĂŁ, bĂŁtrĂŽnii locului n-au uitat cele trĂŁite pe viu ĂŽn lunile august si septembrie 1944 • lupte puternice s-au dat ĂŽntre trupele germane aflate ĂŽn retragere si cele rusesti • „Spre dimineatĂŁ au apĂŁrut rusii. Au tras o rachetĂŁ si lupta a reĂŽnceput. Nemtii bĂŁteau cu brandurile ĂŽn locul unde ne aflam noi. StĂŁteam ca sobolanii cu frica-n sĂŽn si ne rugam la Dumnezeu sĂŁ ne apere“, ne-a povestit Grigore Cerbu •

Poiana Largului constituie pentru oamenii vĂŽrstnici ai VĂŁii Bistritei un crĂŽmpei de istorie trĂŁitĂŁ pe viu ĂŽn timpul celei de-a doua conflagratii mondiale. Si asta pentru cĂŁ trupele germane, aflate ĂŽn retragere, si cele rusesti, ĂŽn atac, au dus lupte crĂŽncene ĂŽn chiar vatra satului lor, unde din nefericire, printre victimele ĂŽnclestĂŁrilor armate s-a numĂŁrat si o bunĂŁ parte din populatia civilĂŁ a Poienii Largului. Din discutiile purtate zilele trecute cu profesorul Dorel Rusu, dar si cu vĂŽrstnicii satului, aveam sĂŁ aflĂŁm amĂŁnunte despre unele momente ale groazei trĂŁite de cĂŁtre multi dintre poienari, pentru unii acestea ĂŽnsemnĂŽnd atunci chiar sfĂŽrsitul lor. „Pe parcursul celor douĂŁ sĂŁptĂŁmĂŽni de confruntare armatĂŁ si rĂŁzbunare nedreaptĂŁ pe populatia civilĂŁ acuzatĂŁ nejustificat de trĂŁdare, au fost familii ĂŽntregi decimate, oameni ĂŽmpuscati miseleste, sĂŁteni aruncati de vii ĂŽn fĂŽntĂŽnĂŁ, iar unii cĂŁzuti victime terenului minat dintre linii. Ziua cea mai neagrĂŁ din perioada celor douĂŁ sĂŁptĂŁmĂŽni de masacru ĂŽnceput spre sfĂŽrsitul lui august a fost duminicĂŁ, 3 septembrie 1944, cĂŽnd iuresul atacului rusesc asupra nemtilor avea sĂŁ-i scoatĂŁ din minti pe acestia din urmĂŁ. DupĂŁ 20 august ĂŁ'44 rusii au trecut prin Moldova ĂŽndreptĂŽndu-se spre aliniamentul fortificat Pascani - TĂŽrgu Neamt. PĂŽnĂŁ pe 22 august au distrus cazematele de la Pascani pĂŽnĂŁ la Oglinzi, orasul TĂŽrgu Neamt fiind cutremurat de zgomotul de bombe. A urmat trecerea peste muntii StĂŽnisoarei si cum zona Largului este una de trecere spre Ardeal si nordul Moldovei, soarta a fĂŁcut ca pe-aici, pe la noi, sĂŁ se dea lupte mari, cu pierderi de ambele pĂŁrti si cu nenorociri majore pentru oamenii locului. Pentru tinerea sub control a cĂŁilor de retragere, nemtii au aruncat ĂŽn aer podurile din beton de pe Valea Bistritei si Valea Bistricioarei. Din cele povestite de cĂŁtre bĂŁtrĂŽnii satului, ĂŽn locul numit Gura Faurului din Poiana Largului, s-au dat lupte dure, nemtii ĂŽncercĂŽnd pe toate cĂŁile sĂŁ tinĂŁ piept puhoiului rusesc pentru a-si pregĂŁti si asigura retragerea. La locul amintit s-au adĂŁugat punctele BolĂŁtĂŁu, undeva mai jos de MĂŁnĂŁstirea Petru VodĂŁ, PĂŽrĂŽul Boului si VĂŽrful PĂŽrvu, zone ĂŽn care ĂŽnclestĂŁrile armate au fost puternice, iar dacĂŁ acestea s-au dus la cote ĂŽnalte, de pĂŽnĂŁ la peste 1.200 de metri, ĂŽn Poiana Largului dezlĂŁntuirile dintre cele douĂŁ armate au avut loc ĂŽn cĂŽmp deschis si, dat fiind terminarea munitiei de rĂŁzboi, corp la corp. Pozitia punctelor de observatie instalate de cĂŁtre armata germanĂŁ ĂŽn mai multe locuri si dotate cu mitraliere si tunuri de munte mici si speciale, au fĂŁcut ca multi civili sĂŁ fie acuzati de partizanat pentru ajutorul dat rusilor rĂŁniti si ucisi pe nedrept. Culmea a fost faptul cĂŁ, la rĂŽndul lor, rusii i-au acuzat de acelasi partizanat fatĂŁ de nemti si au apelat la aceleasi metode de rĂŁzbunare“, a afirmat profesorul Dorel Rusu, unul dintre localnicii ce avea sĂŁ ne fie cĂŁlĂŁuzĂŁ ĂŽntru aflarea nefericitelor ĂŽntĂŽmplĂŁri trĂŁite de cĂŁtre oamenii locului.

„Nici acum nu ĂŽnteleg cum am scĂŁpat din acel cosmar“

Cum aveau sĂŁ ne fie povestite unele ĂŽntĂŽmplĂŁri de la sfĂŽrsitul lui august ĂŁ'44, vĂŁzute si astĂŁzi prin ochiul de copil de atunci, aveam sĂŁ aflĂŁm de la Grigore Cerbu, care are acum 83 de ani si de la fratele sĂŁu JĂŁnicĂŁ, de 80 de ani, fiii Anei si ai lui Iosub Cerbu, care-si aveau gospodĂŁria situatĂŁ ĂŽn marginea satului Poiana Largului. „Eram copil prin acele vremuri de groazĂŁ. Eu aveam 14 ani, iar fratele JĂŁnicĂŁ, 11. Ce sĂŁ vĂŁ spun? Nici acum nu ĂŽnteleg cum am scĂŁpat din acel cosmar. Numai Dumnezeu ne-a ajutat. Îmi amintesc cĂŁ totul a ĂŽnceput ĂŽntr-o sĂŽmbĂŁtĂŁ, pe la sfĂŽrsitul lui august ĂŁ'44. În sat nu erau decĂŽt femeile, bĂŁtrĂŽnii si noi, copiii. BĂŁrbatii erau pe front, asa cum era si tata. Se vorbea prin sat cĂŁ rĂŁzboiul ĂŽsi schimbase frontul, iar armata noastrĂŁ trecuse de partea rusilor. Nemtii apĂŁruserĂŁ deja ĂŽn Poiana Largului, ĂŽn retragere si ĂŽncercau sĂŁ-si ĂŽntĂŁreascĂŁ pozitia pentru a-i opri pe rusii care trebuiau sĂŁ aparĂŁ dinspre TĂŽrgu Neamt. În sĂŽmbĂŁta despre care v-am zis, Ileana luĂŁ' Macovei, o femeie din sat, a mers la Lutu Negru dupĂŁ vacile care erau la pĂŁscut. Acela a fost botezul. Au gĂŁsit-o rusii si i-au cerut sĂŁ le arate podul de la Gura Largului, unde stiau ei cĂŁ stau de pazĂŁ nemtii. Au venit ĂŽmpreunĂŁ, pe ascuns, au vĂŁzut si i-au dat drumul femeii, cu conditia sĂŁ nu spunĂŁ o vorbĂŁ despre ei dacĂŁ nu vrea sĂŁ fie ĂŽmpuscatĂŁ. Fratele meu, JĂŁnicĂŁ, s-a dus si el la marginea pĂŁdurii dupĂŁ cĂŽrlani si fiind prins de rusi a fost retinut o zi si-o noapte pentru a nu povesti lumii cĂŁ sovieticii stau ascunsi ĂŽn zonĂŁ. Dar nemtii, care aveau posturi de observatii de partea cealaltĂŁ a satului, pe coastĂŁ, i-au vĂŁzut pe rusi si unde n-au pornit o ploaie de puscĂŁturi de credeam cĂŁ s-a nĂŁruit cerul peste noi. Eu eram ĂŽn casĂŁ cu un frate mai mic, dar cĂŽnd am vĂŁzut care-i pericolul am fugit ĂŽntr-o rĂŽpĂŁ de lĂŽngĂŁ casĂŁ si m-am ascuns. Mama a stat dupĂŁ butoiul cu murĂŁturi. A avut noroc mare, cĂŁ o fatĂŁ de-a unuia RopoticĂŁ, vecin de-al nostru a fost ĂŽmpuscatĂŁ si a murit pe loc. CĂŽnd rĂŁpĂŁitul de gloante s-a mai rĂŁrit, ne-a strigat mama si ne-a spus sĂŁ mergem cu totii ĂŽn pĂŽrĂŁutul din spatele casei, dar sĂŁ luĂŁm si o sapĂŁ cu care aveam sĂŁ vedem cĂŁ are de gĂŽnd sĂŁ sape un locsor, care sĂŁ ne apere de gloante. Tocmai atunci au trecut pe acolo niste militari austrieci, care fiind mai buni la suflet, ne-au spus sĂŁ plecĂŁm de acolo, dar noi nu i-am ascultat. Noaptea a fost liniste, dar mai tĂŽrziu, spre dimineatĂŁ, au apĂŁrut rusii. Au tras o rachetĂŁ si lupta a reĂŽnceput. Nemtii bĂŁteau cu brandurile ĂŽn locul unde ne aflam noi. Nu stiam ce sĂŁ facem. StĂŁteam ca sobolanii cu frica-n sĂŽn si ne rugam la Dumnezeu sĂŁ ne apere. Acum realizez cĂŁ ne aflam ĂŽntre cele douĂŁ fronturi. DupĂŁ-amiazĂŁ, rusii au bĂŁtut ĂŽn retragere, cu rĂŁniti cu tot. ScĂŁpasem si de aceastĂŁ datĂŁ. DouĂŁ sĂŁptĂŁmĂŽni au durat confruntĂŁrile. Lupta a fost pe viatĂŁ si pe moarte. Noi eram cĂŽnd la nemti, cĂŽnd la rusi, cĂŽnd ĂŽntre fronturi. Atunci a fost si povestea de groazĂŁ cĂŽnd nemtii au aruncat grenade peste oamenii din sat care se ascunseserĂŁ de gloante ĂŽntr-un beci, de i-au mĂŁcelĂŁrit si o alta, cĂŽnd patru ciobani au fost aruncati de vii ĂŽntr-o fĂŽntĂŽnĂŁ, gĂŁsindu-si sfĂŽrsitul ĂŽn chinuri groaznice. Astea aveam sĂŁ le aflu dupĂŁ ce s-au retras nemtii si au trecut rusii peste noi. CĂŽt priveste viata ĂŽn sat, totul era condus de cĂŁtre femei, pentru cĂŁ asa cum spusesem, bĂŁrbatii nu erau acasĂŁ. De-abia dupĂŁ trecerea armatelor au ĂŽnceput si ei sĂŁ aparĂŁ. CĂŽnd a venit tata de pe front, la cĂŽteva zile dupĂŁ toate nenorocirile, ĂŽncĂŁ mai erau cadavre prin zonĂŁ. Prima grijĂŁ a fost sĂŁ-i adune si sĂŁ le facĂŁ cele crestinesti, indiferent de natie ori religie. Era o dezordine totalĂŁ si la noi acasĂŁ. Nu mai erau animalele, vaca fiind mĂŽncatĂŁ de rusi, cum aveam sĂŁ aflĂŁm, iar cei doi juncani cu care ne fĂŁceam treaba ĂŽn gospodĂŁrie dispĂŁruserĂŁ definitiv. Nu i-am mai gĂŁsit niciodatĂŁ. De altfel, putini oameni ĂŽsi mai recuperaserĂŁ cĂŽte ceva din animalele din gospodĂŁrie. DupĂŁ cele douĂŁ sĂŁptĂŁmĂŽni de groazĂŁ si teroare eu eram alt bĂŁiat. Aveam tot 14 ani, dar nu mai stiam de fricĂŁ. Tare as vrea sĂŁ scriu o carte unde sĂŁ povestesc cele trĂŁite atunci. Asa, ca sĂŁ rĂŁmĂŽnĂŁ de mine...“, a povestit Grigore Cerbu. Referitor la povestea cu beciul ĂŽn care a avut loc mĂŁcelul, despre cele ĂŽntĂŽmplate atunci am aflat de la una din putinele supravietuitoare, Ana Vatamanu, pe care numai o minune a scĂŁpat-o de moarte. La nici 9 luni, cĂŽt avea ĂŽn ziua masacrului, Ana Vatamanu avea sĂŁ se nascĂŁ pentru a doua oarĂŁ. Despre ciobanii aruncati ĂŽn fĂŽntĂŽnĂŁ, aveam sĂŁ aflĂŁm cĂŁ a fost vorba despre cei doi feciori ai lui TanasĂŁ Chiruta, o familie asezatĂŁ ĂŽn Poiana Largului. Asadar, peste povestile zguduitoare trĂŁite de poienari ĂŽn urmĂŁ cu 69 de ani se pare cĂŁ s-a asternut uitarea. Sigur, ĂŽnsĂŁ nu peste memoria celor cu care am avut ocazia sĂŁ discutĂŁm, Grigore si JĂŁnicĂŁ Cerbu, ce trĂŁiesc astĂŁzi, unul ĂŽn CeahlĂŁu si altul la Bicaz. Ei, si ĂŽncĂŁ altii care-or mai trĂŁi constituie istoria vie a acelor vremuri si locuri. Lunca Poienii Largului - crucea drumurilor, ce leagĂŁ Moldova cu Ardealul.