Captiv în eternitate
In memoriam Constantin Ghenescu
Se întîmpla acum 20 de ani, în Sala Tapiseriilor de la Muzeul de Artã pietrean. Descoperisem tocmai resursele plastice intime ale acelui spatiu, dar, dintr-un sentiment de pertinentã, mã temeam sã nu-l tulbur cu încropiri artistice derizorii. Asa cã am vorbit cu nea Edy Covali, alt mare dispãrut, iubitor de copii, dezvãluindu-i cîte ceva din ideile mele. Nu mi-a trebuit mult timp sã-l conving. Si pentru ca echipa sã fie întreagã, amîndoi l-am dumirit, cam tipînd la el, e adevãrat, pe Costicã Ghenescu. Era un om minunat, cu o biografie artisticã copioasã, la vremea aceea, de care putini îsi mai amintesc:
„Al patrulea anotimp“ de Horia Lovinescu, regia D.D. Neleanu,
„Britannicus“, Jean Racine, regia Aurel Manea,
„Balul hotilor“ Jean Anouilh, regia Radu Penciulescu,
„Harap Alb“ Ion Creangã, regia Zoe Anghel Stanca,
„Woyzeck“ Georg Buchner, regia Radu Penciulescu (1970),
„Peer Gynt“ Henrik Ibsen, regia Cãtãlina Buzoianu (1972),
„Romeo si Julieta“ William Shakespeare, regia Silviu Purcãrete,
„Zigger-Zagger“ Peter Terson, regia Cornel Todea (1974),
„Rãfuiala“ Philip Massinger, regia Alexandru Dabija,
„Muntele“ Dumitru Radu Popescu, regia Emil Mandric (1977),
„Nevestele vesele din Windsor“ William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu,
„O noapte furtunoasã“ Ion Luca Caragiale, regia Alexandru Dabija,
„Cuibul“, Tudor Popescu, regia Valeriu Paraschiv,
„Mihai Viteazul“ Eugen Mandric si Paul Findrihan, regia Alexandru Dabija (1979),
„Dã'ale carnavalului“ Ion Luca Caragiale, regia Alexandru Dabija,
„ÃŽmblînzirea scorpiei“ William Shakespeare, regia Iulian Visa (1980),
„Dragonul“ Evgheni Svart, regia Victor Ioan Frunzã,
„Prostii sub clar de lunã“ Teodor Mazilu, regia Nicolae Scarlat (1981)...
A primit cu un entuziasm care m-a surprins cumva. Mai mult, s-a oferit sã intre el însusi în joc, preludiind spectacolul de suflet al copiilor cu harul sãu actoricesc. Entuziasmat de inedita mea initiativã si de bunãvointa cu care a fost primitã de cei doi profesionisti, am si scris leit-motivul muzical al spectacolului de sãrbãtori pe versurile cunoscutei poezii a Otiliei Cazimir: „Ssst! Mãicuta gerului/ Cu mînuta înghetatã/ Bate-n poarta cerului/ Si întreabã, supãratã...“. Amîndoi au fost fermecati de structura simplã si sincerã a alcãtuirii si s-au aventurat în spectacol cu toatã fiinta. Atunci am remarcat pentru întîiasi datã bucuria pe care o încerca un actor, un artist adevãrat, la întîlnirea cu actul spectacular. Riguros si exact, cu o fantezie exploatatã cu inteligentã, Costicã Ghenescu, zîmbind enigmatic, cu figura de bonom jovial luminatã de expresia gîndului rostit, se simtea în lumea lui; pe care a slujit-o cu patimã si devotiune. Dupã douãzeci de ani, chiar dacã se mai lupta cu himerele, Costicã Ghenescu trebuiasã fie urmãtorul invitat al meu în emisiunea „Histrionii“ de la Est TV. Nu a mai apucat. Poate si din vina mea. Din aceastã pricinã eu voi rãmîne mereu cu un regret imens, iar el, vesnicul rãtãcitor, cu zîmbetul captiv în eternitate.
|