Vai si-amar de Teatrul nostru
• marele proiect de modernizare al TT a cam distrus institutia de culturã • ieri a avut loc o sedintã cu principalii responsabili în implementarea proiectului • pentru vreo zece probleme grave s-a dat termen pentru remedieri • proiectantul, constructorul, responsabilul de proiect ori arhitectul, s-au arãtat extrem de nemultumiti de prezenta presei la discutii n
Problemele Teatrului Tineretului apãrute dupã implementarea proiectului de modernizare au fost ieri disecate în cadrul unei sedinte la care au participat conducerea TT si a Consiliului Judetean, arhitectul si proiectantul lucrãrii, diriginti de santier, constructorul, specialisti în instalatii, în încãlzire etc. De cum au intrat în sala de sedintã, arhitectul, proiectantul si reprezentantul firmei care a lucrat la Piatra Neamt s-au arãtat extrem de nemultumiti de prezenta presei si au început sã-i întrebe pe cei doi vicepresedinti ai CJ - Emilia Arcan si Dan Manoliu - dacã ei îi chemaserã pe jurnalisti. Facem precizarea cã interesul pentru acest proiect este major, avînd în vedere cã el vizeazã un obiectiv emblematic pentru judet si cã teatrul este o institutie publicã, nu e vila vreunui barosan. „Discutiile au fost initiate dupã ce la CJ au ajuns nenumãrate sesizãri semnate de cãtre directorul Liviu Timus, care atrage atentia asupra neregulilor apãrute dupã modernizarea TT“, a declarat vicepresedintele Emilia Arcan. Adunati la aceeasi masã, factorii implicati în derularea proiectului au cãutat sã ajungã la un numitor comun astfel încît sã nu mai fie nimic de reclamat. Per ansamblu, pentru multe probleme, termenul limitã stabilit e 10 sau 30 martie. „Angajamentele vor fi urmãrite cu atentie de cãtre autoritãtile judetene“, a spus vicele Dan Manoliu. ÃŽn timpul discutiilor, uneori s-a atins pragul tupeului, vinovatii recunoscîndu-si vina, dar arãtînd cã nu le pasã. De exemplu, arhitectul a recunoscut cã scaunele care sînt prea scurte nu vor fi modificate pe banii proiectantului, desi cei din rîndul doi de la loje nu vãd ce se întîmplã în salã. „Le-am modificat o datã, nu e suficient, dar noi nu mai cheltuim o datã bani pentru asta! Pînã la urmã e vorba de 35 de scaune, nu e mare lucru... Dar noi nu le mai facem. Trebuie gãsite niste bare cu care sã se supraînalte scaunele. Eu am dat comanda pentru mobilier, am respectat niste schite, dacã asa a venit...“, a spus arhitecta. Directorul Timus s-a angajat cã dacã se gãseste un sponsor care sã asigure doi metri cubi de lemn, scaunele vor fi supraînãltate de cãtre angajatii institutiei.
Cãldura vine din... sufletul spectatorilor
O altã problemã despre care s-a discutat ieri e legatã de cãldura care în sala de spectacol ajunge prin usile care dau din hol. Explicatiile sînt savuroase, pentru cã în salã cãldura ar trebui asiguratã de instalatia de ventilatie, care, zicea specialistul prezent la discutii, trebuie sã functioneze fix 76 de ore ca sã îsi facã treaba. Directorul Timus a zis cã a lãsat-o sã perturbe linistea 14 zile, si ea tot aer rece aducea în salã. Ba, mai mult, linistea deplinã care ar trebui sã fie într-o salã de spectacole s-a dus de tot, pentru cã suflantele instalatiei fac zgomot. Asa se face cã la ultimele spectacole, publicul care a dat bani ca sã-i vadã pe actori s-a încãlzit de la tremurat, a tras cãciulile pînã-n bãrbi si s-a înfofolit în fulare si paltoane. Termenul pentru acorduri fine la instalatia de ventilat si la centrala care, nouã fiind, a consumat în decembrie o cantitate dublã de gaz metan fatã de consumul lunar mediu anual, este tot 10 martie. „Aici e frig si în martie, asa cã vom avea vreme sã arãtãm cã instalatiile sînt reglate si corespund cerintelor“ - a spus un specialist participant la discutii. Treaba e cã mai sînt necesare niste investitii si nu prea se stie cine si le asumã. Despre mirosul de canal se spune cã s-a pus dop, în sensul cã un racord spart a fost înlocuit. Acustica e si ea vai de capul ei, dar se promit mãsurãtori. Tot pînã pe 10 martie. Geamurile si usile ar trebui reparate pînã la finele lunii viitoare, iar la primãvarã, cînd s-o topi zãpada, ar trebui sã se facã ceva cu ulucele peste care trece apa si inundã intrãrile în teatru. Probleme mai sînt la închizãtoarele de la usi (zgomotoase si ineficiente), infiltratiile de la pereti care au fost vãruite dupã ce a pãtruns apa prin tavan, iar draperiile, pentru cã nu au fost prinse în proiect, rãmîn sã intre în discutie cu altã ocazie. ÃŽntre timp stagiunea se desfãsoarã, urmînd a se încheia în iunie.
|