În piata arsã, om bogat, om sãrac
• o comerciantã se declara fericitã pentru cã printre marfa arsã la standul pe care îl detinea în piatã a gãsit aproape intact caietul pe care avea lista cu clientii care fãcuserã cumpãrãturi pe datorie • am întîlnit însã si nefericiti, în aceastã situatie fiind „cãrutasii“ pietei • este vorba despre cele cîteva persoane care aveau cãrucioare în dotare si pentru cîtiva lei cãrau marfa comerciantilor de la masini pînã la tarabele din fosta halã • acum au cam rãmas fãrã obiectul muncii • Tragedia din Piata centralã - incendiul care a adus în pragul disperãrii sute de familii de comercianti, întãreste expresia „Nu-i da Doamne omului cît poate duce!“. Dupã zile în care vînzãtorii si-au plîns marfa mistuitã de flãcãri, apar si chipuri zîmbitoare. Oamenii încep sã caute si o parte bunã într-un rãu imens, parcã pentru a prinde curaj sã depãseascã încercãrile vietii. Printre cei care se învîrt în jurul pietei arse am gãsit o comerciantã care le povestea celor din jur despre „norocul“ ei de dupã incendiu. Femeia obisnuia sã dea marfã pe datorie, la fel ca marea majoritate a celor care au o micã afacere, pentru cã asta este una dintre variantele cele mai avantajoase pentru a scãpa de marfã. ÃŽn felul acesta au certitudinea cã nu se întîmplã sã li se strice marfa si sã o arunce. Chiar dacã nu recupereazã banul investit imediat, dupã oarece vreme, cînd se împart pensiile ori se dau salariile clientilor lor, tot adunã ceva. „Aveam în stand caietul cu datornici. Listã lungã, unde se regãsea situatia fiecãrui client, cu cît a luat si ce are sã-mi dea. M-am temut foarte mult cã am pierdut caietul în incendiu, dar parcã Dumnezeu a tinut cu mine... L-am recuperat aproape intact din tarabã. Era putin deteriorat de la cãdurã, dar nu au fost afectate foile. Doar scrisul era ceva mai sters, dar puteam distinge literele si cifrele. Ce mã fãceam dacã pierdeam situatia aceea? Stiam cã unii au sã-mi dea bani, dar numai pentru cîtiva îmi amineam suma exactã. La ceilalti as fi pus cruce, cã nu aveam nici o dovadã. Eu mã consider norocasã cã n-am pierdut caietul“, povestea femeia.
Altii plîng de ciudã
Disparitia pietei înseamnã pagubã si pentru cei care-si fãceau veacul în zonã. Parcã au dispãrut hoardele de cersetori, adulti sau copii, la fel si cei care mai sterpeleau cîteva ceva. La cîtã supãrare e printre vînzãtori, vai si amar de pielea celui care-i prins cu mîna unde nu trebuie. Supãrate sînt si cele cîteva persoane care aveau în dotare cãrucioare si transportau lãzi si saci cu marfã de la masini la tarabele si standurile comerciantilor în schimbul cîtorva leuti. „Azi nici de-o pîine si ceva de-ale gurii nu producem. Unde dracu sã te-nvîrti cu cãrutul printre tarabe cã nu mai ai loc“, se jeluia un „cãrãus“ tuciuriu altuia, înalt si blond, stînd la taifas la un sfert de vin „La butoaie“. Si la cît de bãuti erau, „pîinea“ parcã nu mai conta. ÃŽn altã ordine de idei, unii mai sperã cã vor putea intra în zona incendiatã cã poate gãsesc ceva folositor. Pentru a preîntîmpina aceste atacuri, politistii locali pãzesc zona „ca pe Sfintele Moaste“, vorba viceprimarului Aurelia Simionicã. Ea a spus cã temerea cea mai mare e sã nu ajungã vreun om în zona schetelului metalic, care nu mai prezintã sigurantã si ar putea nenoroci pe careva, prãbusindu-se pe nepusã masã. „Se lucreazã peste tot prin piatã, fiecare încercînd sã rezolve cîte ceva. Unii îsi amenajeazã chioscurile din care vor vinde cãrnoase, peste, altii îsi pun la punct tarabele pentru fructe si legume, îsi fixeazã corturi, în ansamblu fiecare încearcã sã se descurce. Am primit o reclamatie din partea unui comerciant care vinde castraveti si care s-a plîns cã lîngã taraba lui si-a amenajat un cetãtean grãtarul pe care prãjeste mici si îi intrã lui fumul în ochi. Mã duc sã vãd cum stau lucrurile si vreau sã gãsesc o solutie ca sã rezolvãm neîntelegerea. ÃŽn rest, nu avem rezultate ale anchetelor si expertizelor care se fac si nici nu se va întîmpla asta în cursul acestei sãptãmîni“, a declarat viceprimarul.
|
Autentificare
