Primarul Leoreanu, turbina si... tîmpitii
• primarul de Roman a povestit cum a auzit cã rîul Moldova ar fi luat o turbinã de la microhidrocentralã, pe care ar fi dus-o într-o ogradã din Cotu Vames • chipurile, edilul sef ar fi recuperat piesa contra unui loc de muncã pentru fiul respectivului gospodar • O poveste care circulã prin Roman, conform cãreia primarul ar fi fost „santajat“ sã angajeze o persoanã pentru ca municipalitãtii sã-i fie redatã o piesã importantã de la microhidrocentralã, a fãcut deliciul celei mai recente întîlniri a edilului sef cu presa. Seful administratiei locale s-a amuzat copios istorisind aceastã problemã. Cicã, recent, cînd a venit Moldova mare, ar fi luat o turbinã (care abia este în curs de montaj, n.r.), pe care ar fi „ploconit-o“ • curtea unui localnic din Cotu Vames. Individul i-ar fi spus franc primarului Laurentiu Leoreanu cã îi va da piesa înapoi doar cu conditia ca acesta sã îi angajeze bãiatul la o anume firmã. Imaginatia a depãsit o datã în plus realitatea, lãsînd loc la o dizertatie a primarului care nu are nevoie de prea multe comentarii. „O turbinã are 20 si ceva de tone, cît o jumãtate de bloc. Cum s-o ia apa, cã se ciocneste de ea si sare. Cicã a dus-o undeva, în curtea unui cetãtean, care nu a vrut s-o dea înapoi pînã ce nu-i angajam copilul la o firmã. Domnule, cît de tîmpit poti sã fii sã spui asa ceva... Trebuie sã fii total oligofren. Numai sã rostesti asa ceva înseamnã cã ai un grad de «tîmpitenie» extraordinar. Cum sã ia apa o jumate de bloc, doar nu-i o frunzã, frate! Cît de idiot poti sã fii?“, s-a întrebat, retoric, primarul. Acesta a filozofat, la nervi, în ceea ce priveste problema „tîmpitilor“ în viata unei comunitãti, invocînd si opera poetului George Cosbuc. „Din pãcate, existã si asemenea elemente care dau, pînã la urmã, «culoare» vietii. Dacã n-ar exista tîmpitul, cum poti sã-ti dai seama cã esti supra-valoare în inteligentã? Abia atunci poti sã te uiti si sã faci diferenta, cînd poti sã privesti în jos, în abis, iar apoi pe Ceahlãu... Ce frumos e Ceahlãul, «un urias cu fruntea-n soare/departe-n zãri albastre dus», cum spunea poetul. Despre asta este vorba! Nici n-ar fi bine sã fie toti oamenii la fel, pentru cã atunci nu s-ar mai putea face diferenta între bun si rãu, alb si negru, destept si prost, etc. Trebuie sã multumim pentru aceste repere prin care întelegem valoarea“, a mai declarat primarul Leoreanu.
|