Pictorii nemteni în tabãrã, la Tazlãu
• în locurile fãcute odinioarã cunoscute de I.I. Mironescu pentru scriitori din toatã tara au poposit acum pictorii din Uniunea Artistilor Plastici, filiala Neamt • „Anul acesta am organizat prima tabãrã de picturã aici, dar marea provocare este sã punem bazele unei traditii“, a spus artistul Stefan Potop • Uniunea Artistilor Plastici din Romînia (UAP), filiala Neamt, a organizat, cu sprijinul Consiliului Judetean Neamt, o tabãrã de artã Tazlãu, în perioada 3-10 august. La acest eveniment au participat pictorii Mihai Agape, Grigore Agache, Dumitru Bezem, Dumitru D. Bostan, Mircea Ciacîru, Violeta Dinu, Dinu Huminiuc, Lucian Gogu, Ciprian Istrate, Cristinel Prisacaru, Cristina Petrariu, Stefan Potop, Iosif Haidu si Gheorghe Vadana, precum si sculptorul Lucian Tudorache si criticul de artã Lucian Strochi, toti membri ai UAP Neamt.
Stefan Potop, presedintele UAP Neamt si cel care s-a zbãtut cu întocmirea proiectului finantat de Consiliul Judetean si cu organizarea acestei tabere, a ajuns sã revinã pe plaiurile natale, el fiind nãscut la Tazlãu. „Aici la Tazlãu a existat o mare emulatie întretinutã de medicul si iubitorul de artã I.I. Mironescu, care a construit o casã de creatie pentru scriitori, celebrã la vremea ei în întreaga tarã, vizitatã de mari personalitãti ale literaturii noastre. Din pãcate, acea casã s-a distrus ca oricare bun care nu mai este folosit. Prin demersul nostru, avem marea sansã sã ne conectãm la viata spiritualã care a existat aici. Anul acesta am organizat prima tabãrã de picturã aici, dar marea provocare este sã punem bazele unei traditii“, a spus Stefan Potop(foto). Unul dintre cei mai întelepti participanti la tabãra de la Tazlãu este Mihai Agape. „Dacã apelãm la vorba cum cã «Omul cît trãieste, învatã», o tabãrã de creatie este binevenitã la orice vîrstã. Avem de învãtat, dar avem si baterii de încãrcat, în acelasi timp. Chiar si de prin anii ã'80, cînd am început noi sã ne întîlnim în seria aceasta de tabere, începînd cu Almas si dupã aceea bãtînd tot judetul, multi dintre noi ne-am format în timpul acestora, pentru cã dincolo de exercitiul cu studii dupã naturã, la un moment dat îti gãsesti un drum al tãu în modul de tratare a subiectului plastic. Mie cam de pe aici mi se trage gãselnita aceea cu mirajele care înseamnã niste chipuri feminine ascunse în motive vegetale. Sigur, interactiunea dintre noi este cea mai importantã. Cînd am spus cã avem de învãtat, m-am referit la colegi, pentru cã meseria se furã. Totodatã, aici avem prilejul sã facem mult plein-air, lucru în aer liber, dar acesta ascunde un mare pericol, pe care eu l-am evitat mereu, dar nu stiu dacã am reusit totdeauna: te furã amãnuntele. Dacã te apuci sã pictezi copacii de acolo, cum am fãcut eu aici în prima zi de tabãrã, pînã seara am stricat lucrarea de trei ori, pentru cã mai trebuia sã fac crenguta aia, umbra aia si în final murdãresti tot, te enervezi si nu îti iese nimic. Si poti depãsi acest nivel numai prin sintezã. Sã traduci ceea ce vezi în jur pe limba ta, în limbajul tãu, ca sã ajungi la ceea ce se cheamã trãsãturã specificã sau personalitate în artã. Altfel, esti un bun mestesugar, dar nu esti artist plastic“, a spus Mihai Agape. Singurul sculptor din tabãrã, Lucian Tudorache, era venit din alte douã tabere de creatie - Iacobeni, în judetul Suceava si Moreni, judetul Dîmbovita - si se pregãtea pentru o expozitie la Brukenthal, la care urmeazã sã fie însotit de Stefan Potop si Dumitru D. Bostan. ÃŽn generosul spatiu al pensiunii aflate între munti si în pãdure, Tudorache si-a amenajat un atelier de sculpturã într-un capãt al curtii, dar în momentul vizitei noastre, din cauza ploii de varã, lucra la niste desene pentru viitoarele lucrãri. Dumitru D. Bostan(foto) se simtea mai confortabil, pentru cã ajunsese mai aproape de casã. „La Tazlãu este un loc bun, care are si avantajul cã, desi este departe de agitatia urbanã, este aproape de oras, si asta conteazã, mai ales pentru cã tocmai am venit din altã tabãrã. Aici, oriunde întorci capul, gãsesti motive de pictat. Mult verde, ceea ce te face sã drãmuiesti mijloacele, sã nu te pierzi în detalii. Oricum, o tabãrã, ca sã vorbim la modul general are avantajul si cîstigul cã lucrãm împreunã si nu numai în timp ce lucrãm aflãm lucruri noi. Aici iesim, ne arãtãm lucrurile pe care le facem, fiecare cu mijloacele lui. Iar peisajul nu e usor. Mie, personal, dacã mi s-ar da o temã citadinã, probabil cã as face-o destul de usor, dar aici mã pierd în lucruri care, aparent, nu au formã, nu au contururi regulate, drepte, si atunci trebuie sã mã adun într-o altã experientã“, a spus Bostan. Urmeazã ca rezultatele acestei tabere, maturate, sã poatã fi vãzute de publicul larg în expozitia care urmeazã sã fie prezentã pe simezele Galeriei Lascãr Vorel din Piatra Neamt, în perioada 1-15 octombrie a.c.
|