 „Nu-i usor sã trãiesti 100 de ani. As mai avea multe de fãcut, dar nu mai pot“
• Natalia Chiorbeja, din Popesti, Farcasa, a împlinit 100 de ani • i-a fost alãturi numeroasa familie dar si reprezentantii primãriei • „Sînt bucuroasã cã am fãcut suta si cã au venit la mine atîtia oameni. Mi-s dragi toti, copii, nepoti si stãnepoti. Sînt ai mei si îi iubesc. Multumesc domnilor de la primãrie cã nu m-au uitat“, a spus centenara printre lacrimile emotiei • „Este o bucurie pentru comunitatea noastrã sã avem oameni care au împlinit o vîrstã asa frumoasã. Doamna Natalia Chiorbeja, una dintre cele mai vrednice gospodine din comuna noastrã, a avut o viatã grea, dar a stiut sã organizeze si sã se lupte cu greutãtile. A crescut copiii frumos si i-a fãcut oameni gospodari. De altfel, toti urmasii doamnei Chiorbeja sînt oameni vrednici. Ne mîndrim cã în comuna noastrã peste cîteva luni vom mai sãrbãtori o centenarã. Asta înseamnã cã Farcasa este un tãrîm binecuvîntat de Dumnezeu, iar oamenii au stiut cum sã-si echilibreze viata. Au trãit împãcati cu Dumnezeu prin credintã, au mîncat sãnãtos si s-au ferit de stres. Si sãrbãtorita noastrã a fost un model în acest sens. Sigur, noi am venit astãzi cu bucurie la domnia-sa s-o felicitãm, sã-i oferim o diplomã de onoare, un tort si sã-i fim pentru cîteva clipe alãturi. La multi ani si viatã lungã, doamnã Natalia!“, a declarat primarul Gheorghiu.
„E sfîrsit de octombrie! Se simte ultima îmbrãtisare a toamnei, iar pasii ei se aud cel mai bine în sufletul celei care astãzi adunã în buchetul vietii o sutã de crizanteme, bunica Natalia Chiorbeja“. Asa aveau sã sune vorbele unei nepoate adresate Nataliei Chiorbeja, din satul Popesti, comuna Farcasa, luni, 27 octombrie 2014, cînd femeia si-a sãrbãtorit venerabila vîrstã de 100 de ani. Cu acest prilej, distinsa centenarã i-a avut alãturi pe toti cei dragi, nu putini la numãr, care, cu deosebitã recunostintã, au tinut s-o felicite si sã-i ureze multã sãnãtate si multi si fericiti ani. S-au alãturat rudelor, întru sãrbãtorirea evenimentului, primarul de Farcasa, Cristinel Vasile Gheorghiu, viceprimarul Dorinel Apalaghitei si secretarul Primãriei, Victoria Sava, care aveau sã-i înmîneze sãrbãtoritei o diplomã, un cos cu flori si un tort pe care trona numãrul celor trei cifre însemnînd venerabila vîrstã. Desi cu puterile slãbite si emotionatã, sãrbãtorita a reusit sã se bucure de evenimentul care o avea în centru, ciocnind cu oaspetii o cupã de sampanie si sã guste din tortul celor 100 de ani de viatã. „Sînt bucuroasã cã am fãcut suta si cã au venit la mine atîtia oameni. Mi-s dragi toti, copii, nepoti si stãnepoti. Sînt ai mei si îi iubesc. Multumesc domnilor de la primãrie cã nu m-au uitat“, a spus centenara printre lacrimile emotiei.
N-are stare nici la 100 de ani
Din discutiile purtate sãrbãtorita aveam sã aflãm cã viata trãitã nu i-a fost deloc usoarã. A rãmas vãduvã la vîrsta de 29 de ani, sotul pierzîndu-si viata în rãzboi. Cu patru copii, doi bãieti si douã fete, cel mai mic avînd atunci doar doi anisori, la aflarea nãpastei peste biata femeie parcã s-ar fi nãruit cerul. Numai credinta în Dumnezeu si tãria sa de caracter au ajutat-o sã-si revinã. „Cu patru copii mici, fata cea mai micã avea doar doi ani, am crezut cã s-a rãsturnat cerul peste mine. Dar m-am rugat la Dumnezeu si am luptat, eu fiind si tatã si mamã. A fost foarte greu, dar nu m-am lãsat. Am purtat copiii la scoalã si i-am ridicat pînã au ajuns toti la casa lor. Am tinut animale, am lucrat pãmîntul si din asta am trãit. Pensia a fost tot timpul foarte micã. Acum n-am nici 300 de lei“, a adãugat bãtrîna, rememorînd cu mîndrie cîte ceva din trecutul sãu anevoios. Asa aveam sã aflãm cã, sã trãiesti 100 de ani, nu-i usor deloc. A trecut prin prea multe, încît de unele abia de-si mai aduce aminte. S-a plîns de durerea oaselor. Cu toate acestea, fãrcãsanca noastrã nu stã deloc. Nepotii au pîrît-o cã, atunci cînd te astepti mai putin, pune mîna pe sapã si îsi cautã de lucru pe ogor. Chiar si acum la un veac de existentã. ÃŽn toamnã a scos sfecla si catofii, în ciuda faptului cã i s-a spus sã stea cuminte: „Ca sã nu mai spunem cã în fiecare dimineatã dã mîncare la pãsãri sau face cîte ceva prin gospodãrie“. De remarcat luciditatea bãtrînei si spiritul sãu ager. La prezenta noastrã în casa nepotului în care-si trãieste linistitã bãtrînetea, bunica Natalia ne-a scrutat severã cu privirea sa iscoditoare, parcã asteptînd sã ne explicãm descinderea în gospodãrie.
„A muncit cît pentru o femeie si un bãrbat la un loc, cu ambitia de a-si dovedi vrednicia si a-si creste copiii cu demnitate si a-i ridica oameni, întelegînd importanta învãtãturii, chiar dacã ea nu stia carte“
Cît priveste sãrbãtoarea organizatã de rude, emotiile tuturor celor prezenti aveau sã fie amplificate de vorbele frumos mestesugite ale Gabrielei Chiorbeja, nepoatã dupã unul din fiii centenarei, profesoarã de românã la una din scolile Vãii Bistritei, vorbe adresate bunicãi printre lacrimi. „Familia, cunoscutii, toti cei prezenti sãrbãtorim o întîlnire rarã, un veac de existentã, o fãrîmã de eternitate. Nu ne este dat sã trãim prea adesea astfel de evenimente. Bunica se credea uneori dincolo de timp, uitatã de moarte. Asa ne spunea mereu cu sentimentul cã si-a terminat rostul. Dar nu asteptînd cu pasivitate, ci mereu activã, energicã, desi cu mai multã vointã decît putintã, cu încãpãtinarea de a depãsi oboseala, greutãtile, anii care-i apleacã umerii. Asa si-a pãstrat frumusetea si sãnãtatea, mintea limpede si sufletul plin de împãcare cu sine. Sã rãmîi vãduvã de rãzboi cu patru copii între doi si sapte ani e o povarã mult prea grea pentru o femeie tînãrã. Pe bunica viata a încercat-o astfel. Greutãtile au fãcut-o mai puternicã. A muncit cît pentru o femeie si un bãrbat la un loc, cu ambitia de a-si dovedi vrednicia si a-si creste copiii cu demnitate si a-i ridica oameni, întelegînd importanta învãtãturii, chiar dacã ea nu stia carte. Bunica a bãtãtorit drumul cunoscut, însemnînd ograda, ogorul, livada, ulita satului, prãvãlia si cãrarea spre bisericã. Si avîndu-i în jurul sãu pe copii, a rãzbãtut. Ne-a dezvãluit secretul longevitãtii. O viatã activã, cumpãtatã, alimentatie sãnãtoasã si cît mai putinã rãutate. O felicitãm, ne mîndrim cu ea si Dumnezeu s-o binecuvînteze!“, au fost parte dintre cuvintele tinerei profesoare.
„Am fost si eu un om ca toti oamenii. Dac-o fi sã mai trãiesc, consider cã numai Dumnezeu a vrut-o, dar parcã as vrea sã mã duc la ceilalti...“
La aceste vorbe s-au adãugat si cele ale fiicei celei mici, care nu si-a cunoscut tatãl, cãci ce putea întelege de la viatã un copil de 2 ani, ale unuia dintre nepotii mai în vîrstã, gospodar al satului si ale altora dintre urmasii bãtrînei, care si-au lãsat treburile pentru cîteva clipe ca sã-i fie alãturi la aniversarea centenarului. „As mai avea multe de fãcut, dar nu mai pot. Am fost si eu un om ca toti oamenii. Multumesc lui Dumnezeu pentru cã m-a tinut în viatã si m-a ajutat întotdeauna cînd a fost greu. Acum, la 100 de ani, nu mã simt tocmai bine si asta pentru cã mi-a cam scãzut puterea. Dac-o fi sã mai trãiesc, consider cã numai Dumnezeu a vrut-o, dar parcã as vrea sã mã duc la ceilalti...“, a spus bãtrîna, întelegînd prin ceilalti, sotul si cei doi feciori care au pãrãsit-o înainte de vreme. Si chiar de-a fost vãduvã, acum, dupã un veac de existentã, bunica Natalia Chiorbeja are alãturi pe cele douã fiice, Maria si Elena, 10 nepoti, 13 strãnepoti si 7 strã-strãnepoti, ultimul dintre ei, Georgiana, avînd doar douã sãptãmîni. Asa cã-i mîndrã cã numele Chiorbeja va dãinui. Cã fãrcãsenii sînt oameni gospodari si parte dintre ei longevivi, aveam s-o aflãm de la primarul Gheorghiu, care ne-a fãcut încã de pe acum invitatia la o altã centenarã a locului, care va face suta în ianuarie viitor. I-am promis cã vom fi prezenti, cã nu-i de ici colea sã cunosti oameni încãrcati de istoria unui veac. Cît o priveste pe Natalia Chiorbeja, Dumnezeu s-o tinã cît mai mult în viatã. Pînã la urmã, ce va sã fie cîtiva ani în plus pe lîngã cei 100 trãiti în împãcare cu semenii si cu Dumnezeu? Oricum, de drag de vrednicia si sinceritatea ei, ne alãturãm celor ce i-au fost aproape la ceas aniversar si-i urãm viatã lungã si sãnãtate. La multi ani doamnã Natalia Chiorbeja!
|
Autentificare
