Nea Fãnicã, volantul, nu va mai vinde presã
• cunoscut pietrenilor pentru sarcina de ziare cu care bîntuia ca sã vîndã tipãriturile, de ieri, Fãnicã Negrei s-a dus pe lumea cealaltã • dupã o zi de stat în comã, el a fost deconectat de la aparatele la care a fost cuplat dupã un accident vascular cerebral • unul din fii a fost de acord ca organele tatãlui sã fie donate pentru transplanturi • Municipiul Piatra Neamt e mai sãrac, de luni, 23 martie, cu un personaj pitoresc: Fãnicã Negrei. Cunoscut localnicilor ca vînzãtor de ziare prin institutii, pe strãzi, prin fata complexului Unic, nea Fãnicã a suferit luni dimineatã un accident cerebral vascular, care l-a fãcut neom. O zi a stat în comã profundã, conectat la aparate, iar ieri avea sã se afle cã nu se mai poate face nimic pentru el. Leziunile cerebrale erau incompatibile cu viata, un preot a venit si i-a citit ultima rugãciune si a fost deconectat de la aparatele care-i asigurau respiratia artificialã.
Istoria cotidianului Monitorul de Neamt e cumva paralelã cu viata lui nea Fãnicã, din ultimii 17-18 ani, atîta timp cît el a împãrtit ziarul celor dornici de a-l citi. Si trebuie spus cã el n-a vîndut doar Monitorul, ci si alte publicatii nemtene. S-a nãscut în august 1960 si la 23 de ani s-a angajat ca muncitor la IM Ceahlãul, dupã care, de prin ã'97-ã'98 a ales sã vîndã presã. Nu de putine ori, supãrat cã în vreo zi ziarul mergea prost, se rãstea în felul lui cã „N-a fost bunã deschiderea! Dati crime, violuri! Asta vrea omul!“, ori cã unul, altul i-a recomandat sã le spunã redactorilor sã scrie despre un anume subiect. Si asta n-a fost tot. Nea Fãnicã a înfruntat pe „unii“ ani de zile si a intrat în institutii publice ca sã împartã ziare, „cã doar avea comandã“, în ciuda împotrivirii cerberilor de la porti. „E fantastic! ÃŽi dai afarã pe usã si intrã pe geamul din spate!“, se plîngea un gardian de la Prefecturã, în urmã cu mai multi ani. Pentru cã nu reusea tot timpul sã intre în Palatul Administrativ, bãtea în geamurile de la parter, ca sã sesizeze functionarii si sã îl cheme ei în interior. Multe au fost aventurile lui prin oras... Pînã luni, cînd vocea groasã si gura mare i-au fost reduse la tãcere de accident vascular. ÃŽn zadar au cãutat medicii sã îl salveze. ÃŽn întîmpinarea lor a venit însã nea Fãnicã. Si asta pentru cã unul dintre fiii lui a acceptat ca organele tatãlui sãu sã fie donate si sã le devinã de folos, altora. Adicã tristetea pierderii unui om e partial stearsã de bucuria dãruirii de viatã. Ieri dupã-amiazã, specialistii aveau a se pronunta asupra organelor care pot fi transplantate. Din respect pentru ceea ce a fãcut pentru cotidianul Monitorul de Neamt, conducerea firmei la care era angajat a decis sã îi asigure parte dintre cele necesare unei îmormîntãri crestinesti. Si, desigur, îi vom pãstra amintirea clipelor în care ne „învãta“, uneori chiar pe stradã, cum sã scriem, „ca sã-i meargã si lui treaba bine“.
|