„Precum e fumul...“, volum de versuri al unei studente la Litere
Ioana Marin, o tînãrã studentã a Literelor iesene, a dãruit joi, 3 septembrie, iubitorilor de slovã scrisã prima sa carte de versuri, ce a vãzut lumina tiparului la Editura Crigarux. Aceasta poartã titlul „Precum e fumul...“ si cuprinde 35 de „poeme de rugã“ dedicate vietii de lîngã noi. „ÃŽn toatã aceastã carte de poezie personajul principal este omul în întreaga sa complexitate privit prin ochiul critic al unui fin observator“, au fost vorbele sintezã rostite în deschiderea lansãrii cãrtii, manifestare gãzduitã de Biblioteca Mihai Eminescu Bicaz. Evenimentul cultural a adunat si de aceastã datã sub cupola institutiei publice mai multe zeci de oameni, însemnînd cu precãdere intelectualitatea locului, dar si cîtiva elevi, iubitori ai liricii, semn al respectului acestora fatã de colega lor de generatie. Actiunea a fost gînditã de poetã, îmbinînd elementele discursului estetic a mai multor vorbitori cu cele ale unui veritabil cenaclu literar, unde lectura versurilor s-a împletit armonios cu muzica. La discutiile de pe marginea cãrtii au participat scriitorul nemtean Dan Iacob, profesorul Marin Udroiu, preotul Mihail Popa, Constantin Buruean, redactorul sef al revistei culturale Piatra Corbului, pãrintii tinerei scriitoare, Cristina si Dumitru Marin, primarul Bicazului, Nicolae Sãlãgean etc. S-au spus vorbe frumoase, respectîndu-se pe alocuri rigoarea analizei pe text, s-a încercat sublinierea si scoaterea în evidentã a figurilor de stil si chiar asocierea cu unii scriitori români, cu atît mai mult cu cît Ioana Marin utilizeazã în creatia sa poeticã stilul modern al versului, stãpînind cu dibãcie lumea ideilor. Totul într-o atmosferã de respect fatã de scriitoare si opera sa. „Ceea ce atrage la poezia Ioanei este armonia dintre ideile exprimate si transpunerea lor în artã. Aceasta dovedeste cã poezia este o componentã fireascã a existentei creatoarei si a modului sãu de percepere a lumii înconjurãtoare“, a spus printre altele Dan Iacob. Lecturînd cu atentie slova volumului în discutie, desprinzi cu usurintã faptul, cã versurile poetei încearcã sã surprindã frãmîntãrile sale, dominanta creatiei sale rãmînînd acea contemplare controlatã fatã de lumea din jur si comportamentul acesteia, dar si fatã de Divinitate, ca simbol al echilibrului etern. Complexitatea gîndurilor, trãirilor si frãmîntãrilor adunate în vers, dau contur într-un mod fericit unei deschideri spre o maturitate scriitoriceascã, desi tineretea vîrstei de doar 20 de ani i-ar asigura motivarea vreunei stîngãcii. „Gîndurile mele cresc/ si nu mai au loc în creier./ Atunci ies, mai ales cînd/ luna cea drãgãstoasã, regina,/ apare pe cer si le trezeste/ din somnul lor...“. Avem de-a face aici cu un fel de Ars poetica valabilã pentru prima sa aparitie editorialã, bine primitã de cãtre publicul bicãjean si, sperãm, nu numai. Revenind la lansarea de la Bicaz, atmosfera de cenaclu a fost datoratã momentelor muzicale asigurate de cãtre interpretii Cristina Marin, Elena Ropotoaia si Marius Coserariu, oameni care de cîtiva ani buni se ocupã de activitatea artisticã a Vãii Bicazului.
|