 Iar este doliu la Petru Vodã
• schimonahul Paulin Clapon de la Mãnãstirea Petru Vodã, a trecut la cele vesnice în zi de sãrbãtoare, de ÃŽnãltarea Sfintei Cruci • ieri a fost înmormîntat • Doliu la Mãnãstirea Petru Vodã, acolo unde s-a sfîrsit schimonahul Paulin Clapon. Conform precizãrilor fãcute pe site-ul lãcasului de cult, pe 14 septembrie, la marele praznic al ÃŽnãltãrii Sfintei Cruci, la care Dumnezeu le-a rînduit unor plãcuti ai Sãi sã fie primiti în ÃŽmpãrãtia cea Cereascã (Sfîntul Ioan Gurã de Aur si arhimandritul Sofian Boghiu), la sfîrsitul Sfintei Liturghii s-a mutat la cele de sus mãrturisitorul si plãcutul lui Dumnezeu schimonahul Paulin Clapon. „Dupã o viatã întreagã de suferinte si cruci, si-a încheiat cel din urmã zbor plecînd de lîngã prietenul sãu iubit, Pãrintele Justin, lîngã care a venit sã-si (de)sãvîrseascã viata sa de pãtimitor“, anuntã fetele bisericesti din mãnãstire. Pãrintele Paulin, numit Gheorghe în Sfîntul Botez, s-a nãscut la 16 aprilie 1920, la Brãila. ÃŽn 1941 a plecat pe front împreunã cu nou înfiintatul batalion de parasutisti, o armã de elitã a Armatei Române. ÃŽncercãrile rãzboiului mondial l-au numãrat mai apoi între aviatorii de elitã ai României. A fost arestat în anul 1944, pe cînd încerca sã organizeze o rezistentã armatã împotriva invadatorilor comunisti - Armata Rosie. A fãcut 20 de ani de închisoare, trecînd prin cele mai cumplite închisori comuniste: Pitesti, Gherla, Aiud, Cavnic, Jilava si din nou Aiud. A fost eliberat în 1964, apoi s-a cãsãtorit în orasul sãu, Brãila. ÃŽn anul 2005 a venit la Mãnãstirea Petru Vodã, unde a fost cãlugãrit de Pãrintele Justin. „Pentru noi, cei din mãnãstire, a fost un sprijin de mare nãdejde, ducînd o viatã exemplarã, de sfintenie, fiind prezent la absolut toate slujbele si, pe cît i-a ajutat sãnãtatea si puterea fizicã, si la ascultãrile din obste. Cu multã rîvnã, auzind cã Pãrintele Gheorghe Calciu s-a sãvîrsit întru Domnul si a cerut sã fie îngropat la mãnãstirea noastrã, s-a implicat personal în construirea podului spre cimitirul mãnãstirii, de care s-a îngrijit ca sã arate în forma în care aratã astãzi, ca un bun gospodar ce îsi pregãteste din vreme locul cel de veci. ÃŽn urma unui accident cerebral din anul 2011 nu a mai putut vorbi, dar a fost foarte viu si prezent pentru toti cei ce l-au cãutat. Armata Românã i-a recunoscut meritele de luptãtor pe frontul de rãsãrit, decorîndu-l de douã ori, la 22 octombrie 2014 si 10 iunie 2015. Vesnicã pomenire fã, Doamne, schimonahului Paulin! Sã avem parte de rugãciunile sale!“, se mai precizeazã pe site-ul mãnãstirii. Protosinghelul Hariton Negrea a hotãrît ca slujba înmormîntãrii sã fie ieri, 15 septembrie 2015. Schimonahul Paulin a povestit de cîte ori a avut ocazia despre chiunurile sale prin toate închisorile din tarã si despre împãcarea cu Dumnezeu. „ÃŽn 19 ani si sapte luni cît am stat în închisoarea Aiud
n-am stiut nici de mama, nici de tata, nici de scrisoare, nici de vorbitor, nici de cãmasã, nici de izmanã, nimic. Am lucrat zi-luminã si am primit o pastã de dinti si-o batistã. La Pitesti, casierul si contabilul de acolo mi-au spus cît am cîstigat lucrînd în minã: 45 de bani. (...) Crezul pentru care am luptat si suferit a fost dragostea de neam, tarã si Dumnezeu. Singurul om politic pe care l-a avut România si a vrut sã facã ceva în cadrul neamului, fãrã sã împrumute nimic din Apus sau Rãsãrit, a fost Corneliu Zelea Codreanu. ÃŽn afarã de el am mai avut un singur om politic: Ion I.C. Brãtianu. Restul n-au nimic comun nici cu Dumnezeu, nici cu neamul. (...) Astãzi în tara noastrã româneascã singurul care poate sã rezolve problema e Dumnezeu. Mie mi-a fost frica în toatã viata mea doar de douã persoane: de tatãl meu si de Dumnezeu. Tata nu mai este. Ce pot sã-mi mai facã ãstia? Doar trupul sã-l ia, cã sufletul nu au cum sã mi-l ia! E al lui Dumnezeu!“, a spus monahul Paulin, în 2009, în cadrul unui interviu acordat revistei Veghea.
|
Autentificare
