Lectie despre sfidare si dispret
ÃŽntr-o zi de luni , pe 27 octombrie 2014, dupã 18 ani petrecuti ca deputat în Parlamentul României, Viorel Hrebenciuc, marele „ combinator“ al PSD, si-a dat demisia din functia de deputat, pentru a se pune la dispozitia DNA, în dosarul retrocedãrilor ilegale. Era vorba de o retrocedare de 43.000 hectare de pãdure, dintre care 12.000 hectare, DNA sustine cã ar fi fost spaga lui Hrebenciuc. Unii analisti, precum Ion Cristoiu, au salutat „gestul de mare curaj al lui Viorel Hrebenciuc“, comparându-l cu Traian Bãsescu, care în 1996 fãcuse un gest similar. Acesta îsi dãduse demisia din functia de deputat, pentru a se pune la la dispozitia justitiei, în dosarul Flota. Paradoxal, desi au dispãrut circa 290 de nave, în dosarul Flota, lui Bãsescu i se imputau numai 14, ce este drept, din cele mai bune. Atunci gestul lui Bãsescu a fost elogiat de presã, fiind catalogat ca gest de mare moralitate. Nu a avut nimeni curiozitatea sã ridice putin cortina, pentru a deslusi în spate adevãratele resorturi care l-au împins pe Bãsescu sã forteze riscul de a fi arestat. ÃŽn realitate, Bãsescu liber de imunitate nu a fost arestat, ceea ce a dovedit cã demisia sa a fost o imensã sfidare la adresa justitiei. Precum toreadorul sfideazã taurul în arenã atunci când se întoarce cu spatele la bestie, în plin moment tensionat. Apreciez cã demisia lui Hrebenciuc a reprezentat tot o sfidare, dar nu la adresa justitiei, ci la adresa deputatilor majoritari, care erau colegii lui de partid, cãrora a dorit sã le anuleze sansa de a decide ridicarea imunitãtii sale. Si-a ridicat-o singur. ÃŽn acest gest s-a vãzut mãsura dispretului „combinatorului“ de marcã al PSD fatã de nulitãtile ajunse la conducerea acestui partid.
Lectie despre baronii locali
Baronul local a fost zãmislit prin anul 2000, sub presedentia PSD a lui Adrian Nãstase, cu complicitatea colegialã a secretarului sãu general, Octav Cozmâncã. A fost momentul când acestia au considerat cã partidul trebuie predat „la cheie“ alesilor locali, peste capul majoritãtii activitilor din organizatii, subrezind astfel constructia, care se sustinea pe spirit de echipã si loialitate. A luat nastere o nouã structurã de partid, construitã piramidal si dominatã de mercantilism. ÃŽntr-o astfel de structurã a fost semnat actul de nastere a „baronului local“, personaj a cãrui prezentã este de nedorit în compozitia unui partid de stânga, democratic. Baronul din vârful piramidei locale a partidului, este presedintele Consiliului Judetean, care este si presedintele filialei PSD. Acesta este întruchiparea nedisimulatã a seniorului medieval, atotputernic. Pozitia unui astfel de senior este dependentã total de ascultarea primarilor subordonati politic. Modelul a fost preluat si de alte partide. S-a dovedit cã într-un partid, masa primarilor nu reprezintã un factor de stabilitate pe care poti construi durabil. Puterea baronilor locali, de a asigura la un moment dat masa de voturi necesare partidului, reprezintã o fatetã a utilitãtii lor. Nenorocirea este cã la aceastã putere nu existã alternativã. Pentru cã loialitatea baronilor a devenit o marfã, de multe ori etalatã pe taraba negocierilor, asistãm la migrarea acestora de la un partid la latul. Migratie legalizatã de altfel de Guvernul Ponta prin Ordonanta de urgentã nr. 55 din 2014. Baronii locali nu migreazã de la un partid la altul cu mâna goalã, ci precum unei femei usarnice îsi mutã, odatã cu ei si zestrea electoralã. Odatã fixat la structura unui partid, fie si temporar, un baron local îsi asumã implicit si statutul de „pusculitã de partid“, care nu poate fi umplutã decât prin acte de coruptie. ÃŽntr-un mod sau altul, un baron trebuie sã fure. Din ce furã, acesta face o justã împãrtealã, 80% pentru rotunjirea propriei averi si 20% pentru nevoile partidului. ÃŽn cazul PSD, consider cã reformarea va începe în momentul în care în structurile acestuia baronii locali nu vor mai fi de drept. Am asistat la o emisiune la România TV a lui Ghitã Sebastian, la care invitat era Liviu Dragnea, pe atunci presedinte executiv al PSD. Acesta mã surprinde declarând, cu subiect si predicat, cã „în PSD, functia de presedinte al Consiliului Judetean trebuie despãrtitã de functia de presedinte al filialei judetene a partidului“. Mãi sã fie ! Chiar se punea de o reformã în PSD?
|
Autentificare
