 Sfintirea monumentului dorit de pãrintele Iustin
• este vorba despre monumentul de la Nemtisor, Vînãtori Neamt, dedicat miilor de soldati români, germani, rusi si unguri cãzuti în zonã în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial • pe dealul Bobeucã este asteptat si IPS Teofan, mitropolitul Moldovei • planurile monumentului au fost schitate de pãrintele Iustin Pîrvu •
Monumentul care se ridicã pe o culme situatã deasupra satului Nemtisor, comuna Vînãtori Neamt, va fi sfintit sîmbãtã, 21 mai, în zi de mare sãrbãtoare crestinã - Sfintii Constantin si Elena. La ceremonialul religios este asteptat IPS Teofan, mitropolitul Moldovei si Bucuvinei, alãturi de preoti din zonã, stareti de mãnãstiri si multime de credinciosi. Nu va lipsi Neculai Popa, presedintele Asociatiei ÃŽn Muntii Neamtului, cel care s-a ocupat de lucrãrile la edificiul pe care plãnuia sã-l ridice pãrintele Iustin Pîrvu, fostul staret al Mãnãstirii Petru Vodã. „Am reusit cu prijinul unor oameni inimosi, ai unor institutii si firme sã ridicãm monumentul plãnuit de pãrintele Iustin în memoria ostasilor cãzuti în grelele lupte purtate în aceste locuri. Sîntem cu lucrãrile aproape gata, dar mai sînt unele de fãcut. La slujba de sîmbãtã, de la ora 9, va fi prezent si IPS Teofan, împreunã cu un sobor de 30 de preoti si invitãm credinciosii sã asiste la acest mare eveniment religios“, a declarat Neculai Luca. De la acesta am mai aflat cã, zilele trecute, împreunã cu cadrele de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgentã au fost recuperate din pãdurile din zonã osemintele a doi soldati, ele fiind depuse în una din criptele monumentului. Datã fiind vechimea lor, nu s-a putut constata dacã sînt militari români sau de altã nationalitate. Lucrãrile la constructie au fost estimate initial la vreo 600 de mililoane de lei vechi, dar suma a fost cu mult depãsitã, mergîndu-se spre 2 miliarde vechi. Pãrintele Iustin, cunoscut pentru patriotismul si pentru suferintele îndurate în închisorile comuniste si-a dorit din tot sufletul ca cei 14.000 de soldati ce au murit în Muntii Neamtului sã fie cinstiti prin ridicarea unui monument. Nu a mai apucat sã-l vadã, moartea nemaiavînd rãbdare cu duhovnicul. „A fost cea mai fierbinte dorintã a pãrintrelui Iustin de a ne onora astfel înaintasii si chiar el, cu mîinile sale, a schitat monunentul, a stabilit locul amplasamentului si a fãcut unele demersuri. Din nefericire, acesta a murit înainte de a-si vedea visul cu ochii dar am decis ca prin eforturile noastre si ale unor oameni cu suflet mare sã reusim ridicarea acelui monunent. Pãrintele Iustin îi numea pe acei soldati, români, nemti sau rusi, «adevãrati mucenici ai lui Dumnezeu» si mai spunea cã orice credincios care vrea sã se mîntuiascã sã ia în rugãciunile sale mãcar un erou ce a murit nevinovat, asa cum au murit mucenicii pentru credintã si pentru Hristos“, ne spunea Neculai Luca cu cîtiva ani în urmã. ÃŽn pãdurile din zona Brusturi - Vînãtori Neamt, în 1944 au avut loc lupte grele între trupele germane si se pare maghiare aflate în retragere si cele ruse si române, estimîndu-se cã au murit circa 14.000 de soldati. Locul a fost numit si Valea Plîngerii si se spune cã a fost cea mai mare tragedie petrecutã pe teritoriul românesc în timpul conflagratiei, urmatã de cea de la Oarba de Mures, unde au murit cam 11.500 de eroi. ÃŽn zonã si-au dat viata soldati din Regimentul 15 Rãzboieni din Piatra Neamt, Batalionul 3 - Vînãtori de Munte Tîrgu Neamt, Regimentul 8 si 12 Cãlãrasi din Roman, Regimentul 25-26 Vaslui, Regimentul 24 Infanterie Tecuci, Batalionul 9 Vînãtori de Munte Aiud, Regimentul 17 Timisoara, Regimentul 82 Infanterie Tîrgu Mures si multi locuitori din zona frontului. Edificiul de la Nemtisor este amplasat pe un deal asemãnãtor Golgotei si are la bazã un osuar de 5/5 m, forma sa este de cruce continuatã cu o piramidã de peste 10 metri înãltime. ÃŽn interior vor fi depuse osemintele eroilor necunoscuti iar peretii osuarelor vor fi pictati cu sfintii protectori ai eroilor si ai închisorilor.
Mãnãstirea Sfînta Cruce
Tor pentru cinstirea militarilor cãzuti în lupte a fost ziditã Mãnãstirea Sfînta Cruce. Ea se aflã în comuna Brusturi, la vreo 10 km în inima codrilor, de la acest asezãmînt ajungîndu-se pe un drum forestier la Nemtisor. ÃŽn memoria acestor eroi necunoscuti cãzuti fãrã o cruce la cãpãtîi, marele duhovnic Ilarion Agatu a ctitorit, împreunã cu fiul sãu Alexandru, lãcasul de cult. Pãrintele Ilarion Argatu avea o afinitate fatã de tot ce era legat de armatã, fiindcã dupã terminarea facultãtii teologice la Cernãuti a urmat cursurile Scolii Militare din Bacãu. De aici probabil si dorinta sa de a face mai mult pentru pomenire eroilor care au transformat pãdurea de la Brusturi într-un adevãrat cimitir prin pãduri. Initial, în aceastã zonã a existat doar un mormînt, strãjuit de o cruce de piatrã, în care fuseserã îngopate simbolic osemintele unui ostas necunoscut. Ulterior, s-a fãcut o troitã de lemn, care amintea de jertfa soldatilor, iar în 1992 s-a pus piatra de temelie a schitului. Pelerinilor care strãbat codrii din Brusturi, dupã cîtiva kilometri de mers, li se se deschide în fatã imaginea asezãmîntulului cu turlele albe ale clopotnitei strãlucind în luminã. Curtea nu este prea mare si atrage atentia biserica din lemn, asemãnãtoare celor maramuresene. „Biserica este fãcutã din lemn de stejar, cu frescã în interior, o picturã realistã foarte frumoasã“, ne povestea staretul Efrim Ciobanu. La initiativa acestuia si a fostului primar Eugen Vrãjitoru, în curtea mãnãstirii a fost ridicat si un monument, flancat de douã tunuri, cîteva cuvintele încrustate pe o placã de marmurã fiind emotionante: „Trecãtorule, mergi si spune lumii cã noi am murit aici apãrînd patria. Ne-am stins printre strãini, departe de casã stînd cu arma în mînã. Ne-am prãbusit loviti de moarte, sub negru giulgiu de tãrînã si cum nici cruci n-avem la capul nostru, dragi urmasi, în rugãciune mãcar un gînd, pãstrati-ne din cînd în cînd“.
Pãdurea cu schije
Monitorul a ajuns acum cîtiva ani la mãnãstirea amintitã, ghid fiind inginerul Traian Humulescu, pe atunci seful Ocolului Silvic Tîrgu Neamt. Si de la acesta aveam sã aflãm amãnunte interesante. „Ani si ani la rînd oameni de-ai nostri sau sãteni care participau la diverse activitãti forestiere ne spuneau cã au gãsit elemente de munitie, aici fiind vorba de diverse proiectile, grenade sau arme pe care timpul si-a pus amprenta. Ca sã nu mai vorbim de rãmãsite umane. Multe dintre ele au fost strînse si îngropate crestineste cu diverse ocazii, dar mai ies si acum la luminã. Semn cã bãtãlia a fost cruntã este si faptul cã lemnul din codrii din preajma mãnãstirii nu a putut fi folosit în anii din urmã decît pentru foc. Nu putea fi debitat în sistem industrial pentru cã trunchiurile erau pline de schije în urma bombardamentelor de artilerie. Vã dati seama ce se putea întîmpla dacã, de exemplu, pînza unui gater «musca» dintr-o schijã“, ne spunea inginerul Humulescu. Alte detalii am aflat si de la staretul Efrim Ciobanu. „Aici, în al doilea rãzboi mondial, a fost o ambuscadã cumplitã. (...) Românii si nemtii erau undeva în creasta Nemtisorului, iar rusii veneau de undeva dinspre Boroaia, Suceava. S-au întîlnit toti în jurul acestui sfînt lãcas si a fost un mãcel, cã nu s-a mai stiut cine în cine trage. Trãgeau unii în altii de fricã sã nu tragã ceilalti. Spun martorii de atunci cã pîrîul care curge pe lîngã mãnãstire era rosu de atîta sînge vãrsat. Si urmele rãzboiului s-au cunoscut mult mult timp. Sase luni s-au cãutat si s-au plîns mortii. Armata a luat apoi mãsuri, patru ani a detonat si a cules munitie de prin aceste locuri. Era o zonã foarte periculoasã, minatã“.
|
Autentificare
