Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Iunie 2016
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 20 Iunie 2016
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Mineriada din 13-15 iunie 1990 si Piata Universitãtii au contribuit în egalã mãsurã la pierderea credibilitãtii României (I)

Zilele acestea s-au împlinit 26 de ani de la cea de a treia Mineriadã, care a avut loc în zilele de 13 - 15 iunie 1990, când bucurestenii au beneficiat sau nu, dupã caz, de „vizita de lucru“ a minerilor, în zilele de 14 si 15 iunie. Palmaresul minerilor, în frunte cu liderul Miron Cozma, a fost de 6 mineriade, între anii 1990 - 1999, dintre care, patru au fost „vizite de lucru“ în Bucuresti, în anii 90 si 91. Cea de a treia mineriadã a anului 1990 a fost si cea mai violentã, eveniment care a fost menit sã afecteze pe termen lung, imaginea si sansele României în lume, diminuând valul de simpatie creat de Revolutia din 22 decembrie 1989. Anul acesta, asistãm pentru prima oarã la o tãcere cvasitotalã asupra evenimentului, atât din partea autoritãtilor, cât si a societãtii civile. Tãcerea este impusã de necesitatea rescrierii istoriei momentului aprilie - iunie 1990, pe fondul ultimilor dezvãluiri socante, privind dovada legãturilor cu fosta securitate a celor doi lideri ai momentului, Marian Munteanu si Miron Cozma. Despre ce sã pomeneascã acum autoritãtile sau societatea civilã, în legãturã cu evenimentele de atunci? Despre raportul cauzã - efect, din derularea evenimentelor din aprilie - iunie 1990, în afara cãruia nu s-ar fi declansat si dezvoltat mineriada? Despre aportul agresatilor si agresorilor din Piata Universitãtii asupra procesului de instalare si consolidare a unei democratii incipiente în tînãrul stat post comunist? Sau despre cine au fost adevãratii beneficiari ai evenimentelor din 13 - 15 iunie 1990? Contemporan fiind, implicat în viata politicã a acelor momente, îmi permit sã arãt cã mai existã si alte opinii asupra evenimentelor din 13 - 15 iunie 1990, în afara opiniilor stereotipe ale reprezentantilor partidelor istorice si societãtii civile, cu care opinia publicã a fost intoxicatã timp de 26 de ani. Un sondaj INSCOP, realizat în octombrie - noiembrie 2015, aratã cã 90% din populatie a auzit despre mineriadã, dar 77% recunoaste cã nu stie nici acum adevãrul despre cele întâmplate . Scopul declarat al mineriadelor a fost „sprijinirea ordinii de drept“ pe fondul incapacitãtii structurilor statului de a face fatã valului de „derapaje democratice“

De la începutul anului 1990, structurile responsabile cu ordinea publicã existente, fiind marcate în mod evident de „complexul
militiei ceausiste“, erau în imposibilitatea de a activa cu autoritate, în
scopul asigurãrii ordinii de drept. De acest complex au profitat din plin toti organizatorii mitingurilor stradale din Bucuresti, mitinguri care, în perioada ianuarie - iunie 1990, s-au finalizat cu mineriade. Orice democratie implicã si expunerea prin mitinguri a unor puncte de vedere, sau sustinerea unor deziderate politice. ÃŽn România din 1990, în lipsa unui Parlament, bãtãliile politice se dãdeau în stradã, unde se înregistrau „derapajele democratice“ inerente, multe finalizate violent.
Orice formã democraticã de exprimare în stradã impune respectarea unor norme stricte, pentru a nu degenera în fapte reprobabile. Pânã la finele anului 1990, România nu detinea o legislatie privind ordinea publicã, în conditiile pluripartidismului instalat. ÃŽn ianuarie 1990, scena politicã româneascã, rãmasã pustie dupã desfiintarea PCR, a fost repede ocupatã de partidele istorice, proaspãt reînfiintate: PNL, PNT, PSDR, precum si de alte zeci de partide noi. PNL, prin Radu Câmpeanu si PNT, prin Corneliu Coposu, au militat intens pentru „ restauratie“, adicã revenirea la perioada antebelicã, solicitând repunerea regelui pe tron, restituirea puterii politice si a bunurilor confiscate de regimul comunist pe principiul „restitutio in integrum“.
Partidele politice istorice nu reuseau sã înteleagã de ce nu sunt invitate sã preia puterea politicã în România, chiar dacã la reusita Revolutiei nu au avut nici o contributie. Dupã cum în revolutia ungarã din 1956, partidele istorice nu au jucat nici un rol, tot asa si în revolutia românã din 1989, acestea nu au avut nici un rol. Noul organism de autoritate, creat dupã Revolutie a fost CFSN (ulterior CPUN), care trebuia sã organizeze, cât mai curând, alegeri libere si democratice.
Anuntul lui Ion Iliescu, cã stânga româneascã va participa la alegeri cu FSN transformat în partid, a cãzut ca o bombã, efectul fiind nãucitor pentru fortele de dreapta. FSN a fost o stare de spirit, la care a aderat marea majoritate a populatiei, inclusiv cei 4, 5 milioane de fosti membri PCR, care nu au avut nici o reactie de împotrivire, când în 12 ianuarie 1990, CFSN a decretat desfiintarea PCR. Cei 4, 5 milioane de fosti membri PCR, în marea lor majoritate oameni de stânga, au fost de acord cu înfiintarea unui partid de stânga, care sã fie condus de Ion Iliescu. Acest fapt nu putea fi ignorat. Partidele istorice nou reînfiintate si-au radicalizat discursul, acesta fiind mutat în stradã, prin ample miscãri de protest, ca cele din 28 - 29 ianuarie si 18 februarie, când clãdirea Guvernului a fost luatã cu asalt si devastatã. Televiziunea românã a prezentat în direct evenimentele, afectând emotional întreaga tarã. ÃŽn logica mitingurilor organizate de PNL si PNT, calculul era evident antidemocratic . Acestia pretindeau cã stânga nu are ce cãuta în alegeri, motivându-se cã „FSN a confiscat revolutia“ si cã acesta doreste sã instaureze „neocomunismul“ în România. ÃŽn ambele mitinguri s-a dovedit cã organele de ordine nu sunt prezente pentru protectia institutiilor fundamentale ale statului si de acest lucru s-a profitat din plin. ÃŽn acest context, minerii, ca grup socio - profesional bine organizat, s-au considerat îndreptãtiti sã preia, în calitate de „militie civilã“, rolul organelor de ordine, care îsi abandonaserã atributiile. Cele douã manifestatii s-au finalizat cu tot atâtea mineriade, în care minerii au substituit deficitul de autoritate al unor institutii ale statului.

Desi alegerile din 20 mai 1990 au fost libere, corecte si democratice, menirea Pietei Universitãtii a fost sã blocheze constituirea primului Parlament ales democratic dupã anul 1938

CPUN a stabilit alegerile parlamentare si prezidentiale pentru 20 mai 1990. Dupã 22 aprilie, partidele istorice si societatea civilã au organizat în Piata Universitãtii un miting de proportii împotriva lui Ion Iliescu si FSN, la care participã si Liga studentilor condusã de Marian Munteanu. Piata Universitãtii este ocupatã abuziv timp de 53 de zile . Deti manifestarea nu era autorizatã, pânã pe 20 mai nu se remarcã nici o actiune de evacuare a pietei, desi manifestatia nu a fost bine privitã de majoritatea bucurestenilor si nici a populatiei României. Rezultatele votului au confirmat acest lucru, Ion Iliescu câstigînd alegerile cu 86%. Alegerile, cu toate imperfectiunile înregistrate, au fost declarate democratice si corecte, inclusiv de cãtre observatorii internationali. Erau primele alegeri democrate si corecte, de la cele din 1938. ÃŽn logica lucrurilor, Corneliu Coposu si Radu Câmpeanu decid ca PNT-cd si PNL sã pãrãseascã Piata Universitãtii. Pânã pe 20 mai protestul a fost în limita jocului democratic. Dar au existat forte, majoritatea externe, care au decis aplicarea unui experiment în tãrile fostului lagãr socialist. Experimentul s-a numit „revolutia portocalie“ si a fost initiat pentru prima datã în România. Au avut ulterior parte de acelati experiment si alte tãri. Protestul împotriva rezultatului alegerilor a mai continuat 25 de zile, încãlcând cele mai elementare norme ale democratiei. Dacã pânã pe 20 mai, Piata Universitãtii a scris o lectie curajoasã în opera democratizãrii României, protestul prelungit dupã aceastã datã, în conditia câstigãrii alegerilor cu 86%, nu mai avea nici o logicã. A fost expresia deficitului de democratie de care societatea civilã a dat dovadã, contestând violent, încã 25 de zile un vot liber si democratic, ocupând abuziv si ilegal Piata Universitãtii. Populatia României, dar si a Bucurettiului, a cerut insistent presedintelui si Guvernului, ca organele de autoritate sã-si intre în atributii. Pe 9 iunie s-a convocat oficial întrunirea primului Parlament ales democratic, întrunire care trebuia sã aibã loc pe 15 iunie. Piata Universitãtii a urmãrit sã blocheze acest eveniment. Pe 10 iunie nu erau în Piatã decât 250 de asa-zisi protestatari, plãtiti cu ziua pentru a tine zona ocupatã. Schema ocupãrii Pietei cu oameni „frumosi si inteligenti“, functiona, zilnic, în douã schimburi. Primul schimb, oamenii „frumoti si inteligenti“ afluiau si preluau zilnic în stãpânire Piata, între ora 17 si 21. ÃŽn rest, Piata era ocupatã de oameni care nu erau „frumosi si inteligenti“, dar erau plãtiti zilnic pentru serviciul de a tine zona ocupatã. Unul din sponsori era fundatia Soros. Am stat în 1992 de vorbã cu trei astfel de „plãtiti cu ziua“, de prin zona Tîrgu Neamt, care mi-au relatat cã primeau 5-10 dolari pe zi, cazare la Hotel Dorobanti si masã, pentru a tine Piata ocupatã pânã la miting si pentru a dormi cu rândul în corturi, pe post de „grevisti ai foamei“. N. R. : ÃŽntr-o editie viitoare a Monitorului vom publica a doua parte a acestui editorial. Veti putea citi despre evacuarea Pietei Universitãtii, o actiune legalã, dar prost pregãtitã si executatã de cãtre autoritãti si despre beneficiarul evenimentelor din 13-15 iunie 1990.

Articol afisat de 941 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan BIVOLARU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective