Jocul cu focul
Sã mai zicã cineva cã românul nu are minte ! Ba are, sã dea si la altii. Chiar dacã nu-i ies toate cum le-ar vrea, mãcar... face haz de necaz. Orice-ar zice nu stiu cine, ultima lui gãselnitã (asortatã cu recentele frãmântãri din UE) poartã în esenta ei o scânteie de geniu: fiecare român sã adopte câte un englez din cei învinsi de cei care au votat Brexitul. Sincer, mi-am dat acordul si am si semnat: de ieri, sunt pãrintele adoptiv al unui englez. E bine? Astept numai sã aflu pe capul cãrui nefericit/fericit cade alegerea. Si dacã e nevoie, mã duc la notar sã parafez. Cu adoptia nu e de glumit ! Ba chiar îmi înmultesc optiunile, fãrã sã crâcnesc. Asa am învãtat din tatã în fiu: unde mãnâncã unu-doi... mai e loc pentru altul. Pe bune, nu am intentia si nici calitatea sau pregãtirea sã mã angajez într-o analizã socio-politicã sau mai stiu eu cum, a situatiei declansate de iesirea Marii Britanii din UE. Sunt destui s-o facã. Dar ca un oarecine cu oarece experientã, care trãieste realitãtile imediate si gândeste, cât de cât, la viitor, n-am cum sã rãmân indiferent. Cred cã „perfidul Albion“ (nu degeaba si-a cãpãtat supranumele) s-a cam jucat cu focul. Si nu de alta, dar dacã e adevãrat ce ne spunea bunica Victoria când puneam mâna pe chibrituri: „vezi cã ai sã faci la noapte în pat“? Ar fi o catastrofã dacã toti englezii s-ar trezi dimineata cu pijamalele ude. Oricum, jocul cu focul nu se terminã niciodatã bine. L-au mai încercat si altii si au intrat cam sifonati în istorie. Sã mai vorbesc de lipsa fair-play-ului englezesc pe seama insularilor? Nu dã bine, cum spun tinerii nostri. Sã fim seriosi, când pornesti la drum pentru o treabã serioasã, când te apuci sã construiesti din temelii un edificiu de care depinde viata a milioane si milioane de oameni, care nu-s numai ai tãi si, mai ales, când nu mânuiesti niste mistrii ipotetice, ci te afli în esalonul de sus si din care folosesti mai mult decât altii, nu te rãzgândesti pe la sfertul drumului si, gata, îti iei macaralele si bucata ta de temelie si te retragi, fãrã sã gândesti la consecintele posibile, pentru tine, în primul rând, dar si a celorlalti. Tardiv regretul domnului Cameron de a da curs unui asemenea referendum. Scuza presiunilor la care a fost supus înseamnã lipsã de fermitate si discernãmânt. Dumnezeu sã mã ierte, nu cei care au votat sunt vinovati, ci tocmai cei aflati la cârma tãrii (guvern, parlament, casã regalã si alte institutii vechi de când lumea) ori cei cu cuvânt greu de spus (precum oamenii de afaceri si altii), de care depinde soarta si viitorul tãrii. Sã fi fost intrarea în UE opera unor aventurieri ? Sã se fi antrenat doar asa la voia întâmplãrii si nu privind cu seriozitate, dacã nu cu îngrijorare, spre viitor? Cum au putut sã dea curs unui asemenea referendum? Altfel, nu e nimic nou sub soare, fac urechea toacã la unele cereri si revendicãri justificate ale oamenilor. Si nu se mai întâmplã nimic. Un rãspuns de genul celui primit, era si previzibil si plauzibil. Nemultumiti existã si în Regatul Unit (cam „dezunit“ în vederile Scotiei), ca peste tot în lume. Dar marea majoritate a acestora apartine tocmai celor mai putin dispusi sã facã ceva pentru binele propriei lor tãri, uitând - mult prea repede - cã bunãstarea imperiului britanic s-a datorat mai putin pãmântului lor, nu prea darnic si rodnic, ci mai ales coloniilor pe care le-au stãpânit si a cãror vreme a cam apus. A flutura stindarde precum invazia strãinilor care-ti fac serviciile pe care le refuzi, când îti restrângi pietele de desfacere, socotind cã vei face rost de altele, uitând cã pânã si pozitia tãrii este prea marginalã si poate fi izolatã complet dacã UE îi trece prin minte (cum ar fi corect) sã ridice niste barie serioase la marginile ei. Din pãcate, spiritul pro european este erodat de multitudinea de tatonãri si lipsa de progres vizibil de la un an la altul. Diverse alte Exituri pot compromite drumul pe care am pornit. Trebuie temperate asemenea derapaje periculoase. Si noi trebuie sã învãtãm ceva din experienta Brexit si sã nu dãm curs unor nesocotiti care au si initiat un Roexit riscant si, pur si simplu, sinucigas. Istoria nu se joacã cu greselile oamenilor si, ceea ce este mai grav, nu se întoarce !
|
Autentificare
