Votul pe liste blocheazã înnoirea clasei politice
Se apropie alegerile parlamentare. Mai sunt opt sãptãmâni si vom afla numele alesilor neamului trimisi în Parlament, pentru urmãtorii patru ani, alesi ca în vremurile bune, pe liste de partid. Campania electoralã din 2012 a stat sub semnul înnoirii clasei politice si toatã suflarea nationalã a asteptat cu înfrigurare sã se întâmple minunea. Ca în morala anecdotei, în care patronul unei case de tolerantã cãuta solutia stopãrii falimentului prin înlocuirea curvelor bãtrâne cu altele mai tinere si mai frumoase, liderii politici ai partidelor parlamentare au promovat solutia cu votul uninominal . Rezultatul a fost cã, în legislatura 2012 - 2016, Parlamentul „s-a înnoit“ cu cei mai slabi parlamentari, acestia excelând în lipsa de profesionalism, lipsa din cvorum si mai ales în rezolvarea problemelor de interes personal, definite ca fiind de „interes national“. ÃŽnnoirea clasei politice a fost principala cauzã a cãderii, fãrã motiune de cenzurã a Guvernului Ponta, operã de cãpãtâi, în premierã nationalã, a Parlamentului nostru. Noua clasã politicã, pãstoritã de lideri penali si-a continuat premiera, aprobând instalarea Guvernului tehnocrat Ciolos de care acum natiunea nu stie cum sã scape. Campania electoralã din 2016 stã sub semnul continuãrii înnoirii clasei politice. Aflati într-o profundã sãrãcie de idei, liderii nationali au gãsit cale sã se fericeascã reintroducând votul pe liste abandonat în 2012. ÃŽn regim de urgentã a fost schimbatã legea electoralã, pentru a alege pe liste „frumosi si inteligenti“ în locul „tinerilor frumosi“ uninominali. Deci, nu mai votãm Omul, cs votãm Lista. Ajunsi la urne, nu ne vom mai uita în ochii candidatului, ci în ochii listei. Lista nu roseste. Sã fim bine întelesi. Nici un sistem de vot nu este perfect, dar am salutat în 2012, faptul cã electoratului i se dãduse dreptul sã aleagã direct parlamentarul. Acum, acest drept a fost confiscat de cãtre lideri, care considerã cã ei aleg mai responsabil, atunci când fac listele, legea delegându-le acest drept.
Revenirea la votul pe liste - o reparatie pentru frustrãrile liderilor de partid
ÃŽn urma votului uninominal, dupã 2012, liderii nostri au traversat cele mai mari frustrãri postrevolutionare. Noii parlamentari au realizat cã meritul de alesi uninominali este covârsitor meritul lor si nu al liderilor. Meritul liderilor s-a diminuat cu atât mai mult, cu cât cheltuielile de campanie erau suportate mai mult de cãtre candidati, decât de cãtre partid. Sponsorii nici nu mai negociau cu liderii atât de mult pe cât negociau direct cu candidatii. Votul uninominal desfiintase categoria inferioarã a candidatilor efectiv neeligibili de pe liste transformându-i pe toti în candidati prezumtiv eligibili. Chiar dacã nu câstigau mandatul în circumscriptie, voturile obtinute de candidati le întãreau pozitia în ierarhia partidului. Singura manevrã, ca libertate de miscare rãmasã liderilor, a fost aceea a distribuirii candidatilor pe circumscriptii, cu sanse mai mari sau mai reduse. A fost cea mai mare afacere transpartinicã electoralã, a liderilor de partide, care si-au împãrtit între ei, de coniventã circumscriptiile câstigãtoare. La Neamt, liderii PSD au bãtut palma cu Gheorghe Stefan, liderul declarat al judetului, pentru a-si plasa favoritii din camarilã în competitie cu contracandidati mai slabi, pe principiul „cine are mai multi primari, câstigã“. Uninominalii câstigãtori au început sã facã jocurile în partid, cãlcându-si pe bãtãturi liderii si acolitii lor. Disciplina de partid a fost pusã între paranteze, afectând în primul rând activitatea parlamentarã. Prin votul pe liste se reintroduce în tiparele clasice „disciplina de partid“ si se reinstaleazã ascultarea fatã de lideri. Alesii de pe liste nu trebuie sã aibã constiinta valorii de sine, trebuie sã fie pionii liderilor, trimisi în Parlament sã joace dupã cum li se cântã.
Revenirea la listele de vot reinventeazã conflictele dintre liderii locali, activul de partid si liderii centrali
Câmpul de luptã , dintre liderii locali si cei centrali, este zona eligibilã a listelor de vot, zona neîndestulãtoare, care sã rezolve toate „obligatiile“ de la centru. Listele reaprind si conflictele dintre activul de partid si liderii locali. Activul trebuie sã-ti restrângã pretentiile la liste, în favoarea „obligatiilor“ liderului local. De regulã, din obligatiile liderului local fac parte, ori un „neica nimeni“, ori un escroc notoriu travestit în „sponsor de campanie“ ori nu stiu ce „somitate“ localã, care n-a trecut pe la partid în viata sa, dar a înjurat copios partidul în toate ocaziile, ori vreo lichea, care a practicat turismul electoral, plimbându-si fizicul prin diverse partide. Parcã era mai etic votul uninominal. Competitia în partid era realã. Listele disting competitia internã, limitând-o la câteva locuri eligibile, în cel mai fericit caz. Listele sunt compartimentate, ca în avion, în clase bussines si clase economic. La bussines stau eligibilii, iar la economic, umplutura. Sã nu creadã cineva cã eligibilii sunt cei mai competenti. Ei sunt cei mai pilosi, care si-au câstigat meritul în cercuri restrânse, nu în fata masei partidului.
Banii de campanie - scheme de ajutor reciproc între sponsori si lideri
La votul uninominal, partidele au fost mai relaxate în ce priveste costurile de campanie, acestea fiind sustinute mai mult de cãtre „uninominali“, fiecare pe circumscriptia lui. Uninominalii au trebuit sã bage mâna adânc în buzunare. ÃŽn ale lor sau a altora, dupã cum ne desluseste DNA. La votul pe liste, efortul financiar al campaniei ar trebui sã fie preponderent suportat de partide. De unde obtin acestea bani, tot DNA ne lumineazã. Sponsorii revin la vechile relatii cu liderii, bãgându-i în seamã de data aceasta. Astfel, liderul devine unicul garant al recuperãrii sponsorizãrii din afaceri cu statul. Un sponsor „cotizeazã“ la partid, pentru ca liderii sã numeascã persoanele indicate de acesta, în functii cheie pentru afacerile lui. Persoanele respective primesc de la sponsori problemele de rezolvat, în plic. Sunt sponsori care nu finanteazã politicieni sau partide, ci retele transpartinice de politicieni. Unele retele sunt oculte. Toate partidele mari fac cheltuieli enorme în campanie, cea din 2012 fiind un regal al dezmãtului, cel putin vizual. O bãtãlie politicã cruntã s-a purtat pentru acapararea pozitiilor cheie în Ministerul Dezvoltãrii Regionale, începând cu guvernãrile Boc si pânã astãzi. Fonduri enorme au fost rulate prin acest minister, transformat în tobogan de alimentare a clientelei de partid. Ministrul respectiv, indiferent de partidul din care provenea, era considerat Zeul Suprem de cãtre primari, care migrau de la un partid la altul, pentru a-i putea pupa papucul. ÃŽn loc sã disparã acest tobogan al coruptiei a trebuit sã aparã o lege care sã interzicã primarilor migratia politicã pentru cã toboganul trebuia sã rãmânã neatins. Schema de ajutor reciproc, dintre sponsori si partid sau politicieni, indiferent dacã votul este uninominal sau pe listã, rãmâne neschimbatã. Schema nu este în proprietatea vreunui partid anume. Este în proprietatea tuturor partidelor si îndeosebi a celor mai mari, PSD si PNL. Restul nu mai conteazã în enumerare. Sunt derivate.
|
Autentificare
