Vechiul Parlament a fost slab. Noul Parlament va fi si mai slab
Emisiunile televizate, pe tema „Copii spun lucruri trãsnite“, ne asigurã doza de bunã dispozitie necesarã si retrãim candoarea vremurilor juvenile. Urmãrim cu interes, pânã la sfârsit emisiunile, regretând de fiecare datã cã sunt prea scurte. Nu aceleasi dispozitii ne încearcã în momentele când televiziunile ne socheazã cu emisiuni pe tema „parlamentarii spun lucruri trãsnite“. Reflexele provocate de astfel de emisiuni ne împing sã stricãm cu telecomanda ratingul emisiunii.
Desi tentatia este de fiecare datã sã schimbãm canalul, suportãm cu stoicism finalul emisiunii, care culmea, sunt si de duratã. Dar de fiecare datã ne biruie curiozitatea de a vedea pânã unde se întinde incoerenta, inconsistenta, nesimtirea si prostia parlamentarului respectiv. Ne despãrtim de emisiune si de parlamentar oripilati, cu speranta cã nu va mai strica nici un cetãtean onest vreun vot pentru el, la urmãtorul scrutin. Ca simpli alegãtori, ne place sã credem cã prin votul nostru am trimis în Parlament pe cei mai buni dintre cei buni, oameni competenti, cu experientã doveditã public mãcar în vreun domeniu, de la a cãror întelepciune sã ne adãpãm pe îndestulate.
Nu am bãnuit cã vom trimite niste agramati, corigenti la logicã, fãrã experientã, care nu au probat cã stiu sã lege douã ate care sã tinã excelând la pozã si la datul cu gura. Dacã un ales local este usor de urmãrit si de evaluat câte paralele face, acesta activând sub ochii nostri, un parlamentar, cocotat departe, sus în Olimpul legislativ, este mult mai greu de urmãrit si de evaluat. Singura sursã de informatii despre ce preocupãri are un parlamentar, atunci când nu umblã dupã afaceri si alte interese, este statistica afisatã, din care aflãm câte luãri de cuvânt în plen a avut, câte declaratii politice a fãcut si câte proiecte de legi a scris si a lansat. Dar parlamentarii nu ne lasã sã-i judecãm dupã statistici afisate si, acum în plinã campanie electoralã ne sufocã, de pe ecranele TV sau în presa localã, cu liste interminabile cu de câte ori au luat cuvântul, câte declaratii politice au fãcut si mai ales , câte legi au zãmislit din preaplinul experientei lor. Aici începe emisiunea din ciclul „parlamentarii ne spun lucruri trãsnite“, în care parlamentarii respectivi rãmân cu convingerea cã cine îi urmãreste, cade în fund de admiratie pentru cât sunt de activi. ÃŽn realitate, lumea nu urmãreste si nu întelege aceste statistici neavând beneficiu direct de pe urma lor. Statisticile fac doar deliciul presei, când este în crizã de subiecte. Majoritatea parlamentarilor ar trebui sã constientizeze cã sunt jalnici dacã îsi motiveazã activitatea numai pe seama unor statistici fãrã noimã. Sã ne explicãm. ÃŽn ce priveste numãrul „luãrilor de cuvânt în plen“, statistica este irelevantã, deoarece marea majoritate a parlamentarilor nu au acest drept. Acest drept îl au numai liderii lor sau raportorii pe proiecte, care nu sunt multi si de obicei sunt aceeasi. Prin anul 2000, liderii parlamentari ai PSD, PD si PNL , în calitate de combinatori, au hotãrât sã transforme Parlamentul într-o putere necuvântãtoare, limitând excesiv luãrile de cuvânt ale parlamentarilor. De atunci, liderii sunt cei care cuvântã , care iau deciziile, care stabilesc ce se voteazã si cum se voteazã. Una din consecintele acestei confiscãri a drepturilor parlamentarilor de rând a fost cã s-a deschis excesiv calea Guvernului de a legifera în locul Parlamentului, prin ordonante de urgentã. Asta au si urmãrit liderii, stiind cã odatã si odatã vor ajunge la guvernare. ÃŽn ce priveste „declaratiile politice“, acestea nu au nici o importantã , fiind adevãrate „predici în pustiu“. Declaratia politicã scrisã de preopinent sau de prepusi, este cititã într-o salã de plen pustie, în care nu sunt nici parlamentari si nici presã. Pânã si un orator ocazional din Hyde Park, cocotat pe lãdita lui, are un auditoriu cât de cât. Declaratiile politice se publicã în Monitorul Oficial partea a IV-a, pe care nu-l citeste nimeni. Singura competitie în care se înscrie parlamentarul, cu oarece sanse de a se remarca, este cea a productiei de proiecte de legi. Cu cât mai multe, cu atât mai impresionant pentru electorat. Pentru un parlamentar, zãmislirea unui proiect de lege este o operã migãloasã, dar si complexã. Acesta trebuie sã stãpâneascã perfect toate tainele domeniului pe care doreste sã-l reglementeze. Dacã nu are o anumitã experientã doveditã în domeniul respectiv, nu poate scrie un proiect de lege coerent. Poate scrie cel mult o trãsnaie. Trebuie sã recunosc cã au existat si unii parlamentari capabili sã initieze un proiect de lege care sã fie si adoptat, ca o recunoastere a utilitãtii si valorii. Pãcat cã au fost prea putini. Majoritatea însã, au patentat o procedurã care se dovedeste extrem de avantajoasã statistic, pentru ei. Procedura respectivã este ilustratã perfect de cunoscutul caz de escrocherie, dezbãtut recent la ÃŽnalta Curte de Casatie si Justitie, în care este implicat fostul presedinte al Camerei de Comert si industrie a României (CCIR) Mihail Vlasov, fost târgnemtean, actualmente detinut pentru 5 ani pentru trafic de influentã si alte escrocherii. Escrocheria viza trecerea Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei în subordinea CCIR, respectiv privatizarea acestuia. Fondul problemei vizibil de la o postã, era sã se mute veniturile obtinute de Registrul Comertului în visteria CCIR, administratã de clientul cazinourilor, Mihail Vlasov. Era nevoie de un proiect de lege, pe care Mihail Vlasov l-a creat cu sprijinul unor deputati în calitate de coautori care, culmea iresponsabilitãtii , erau si membri ai Consiliului de Administratie sau a altor organisme ale CCIR, gras remunerate. Printre coautori, deloc întâmplãtor, era si deputatul Alina Gorghiu - liderul actual al PNL. Chematã recent în fata ICCJ, în calitate de martor sã explice mobilurile care au fãcut - o sã semneze si sã sustinã în Parlament un astfel de proiect, Alina Gorghiu a declarat stupefiant cã a semnat proiectul în calitate de coautor, dar fãrã sã-l citeascã „în totalitate“, desi contribuise la scrierea lui. Declaratia Alinei Gorghiu a avut menirea sã o scoatã din acuzatia de trafic de influentã invocatã, subliniind în fata ICCJ cã „nu este nimic nelalocul lui“ sã semneze un proiect de lege consistent fãrã „a-l cunoaste în mãruntaie“. ÃŽn realitate, „mãruntaiele“ acestui proiect constau în câteva miliarde de lei, care trebuiau mutate din Bugetul de stat în visteria condusã de Vlasov, si acest lucru era atât de vizibil, chiar la o citire pe diagonalã, încât zãngãnitul cãtuselor nu putea fi ignorat, nici de jurista Alina Gorghiu. Pãcat cã de cãtuse a avut parte numai Mihail Vlasov. Coautorii proiectului au rãmas cu statutul de „martori“ în fata ICCJ, dar cu statutul de mari fãcãtori de legi, în fata electoratului. Minciuna lui Gorghiu e atât de cusutã cu atã albã, cã este de neexplicat cum membrii ICCJ nu au deslusit însãilarea. Proiectul de lege a fost dezbãtut în Comisia pentru Industrie si Servicii a Camerei Deputatilor, în care activam, si s-a respins pe baza Referatului de respingere întocmit de subsemnatul. La dezbateri au participat „coautorii“ proiectului, printre care si Alina Gorghiu, care au sustinut vehement necesitatea trecerii Registrului Comertului si a veniturilor acestuia în subordinea CCIR-ului condus atunci de Vlasov. ÃŽn consecintã, nu se sustine teza „martorei“ Alina Gorghiu cã a semnat, fãrã sã stie ce a semnat. La o emisiune TV, Alina Gorghiu a oripilat, fãcând pe inocenta. Pe ansamblu, acesta este mecanismul, doar circumstanta e diferitã, a „realizãrii proiectelor de legi“ de cãtre foarte multi din alesii neamului. Am avut ocazii, si nu putine, de a vedea proiecte de legi semnate de 10-20 de coautori, care când erau solicitati sã le sustinã, se fofilau, necunoscând continutul acestora, contributia lor rezumându-se la semnarea proiectului în calitate de „coautor“, si nu de fãcãtor de proiecte. Cu aceste semnãturi se contabilizeazã statistica oferitã electoratului, care cade în fund de admiratie, cât este de prolificã clasa politicã trimisã în Parlament. Nenorocirea este cã majoritatea unor astfel de proiecte, continând de regulã doar 2 -3 articole, vizeazã rubrica „parlamentarii spun lucruri trãsnite“ menite doar sã jigneascã inteligenta celor pusi sã-i voteze. La Neamt, dacã ne uitãm pe continutul listelor de viitori parlamentari, doar cu câteva exceptii, acestia vor îngrosa rândurile „coautorilor“ de legi deficitare în coerentã. Si asta nu pentru cã respectivii nu ar vrea sã fie mai coerenti, ci pentru cã nu au de unde. Toti acestia, „tineri si frumosi“, vor compensa prin ridicarea mâinii la comandã, sau vor „predica în pustiu“, ori „vor spune lucruri trãsnite“ pe la diverse show-uri televizate. Peste vreo 10-15 ani de parlamentarism, dupã ce îsi vor fi desãvârsit experienta, si vor începe sã fie si destepti, vor fi înlocuiti cu alti „tineri si frumosi“, la porunca strãzii si ordinul liderilor. Pânã atunci, în campanie se lanseazã noi statistici. Ascultam zilele acestea lideri care se preamãresc, anuntându-ne cã acum împrospãteazã listele parlamentarilor, ba cu 40 % tineri, ba cu 40 % femei. Pe altarul noului concept de competentã politicã, se sacrificã însãsi competenta.
|
Autentificare
