Între cultul tineretii si cultura anti-politicii

La votul din 11 decembrie 2016 s-a remarcat o slabĂŁ si ĂŽngrijorĂŁtoare participare a tinerei generatii. Din masa participantilor la vot, putin peste 3% aveau vârste cuprinse ĂŽntre 18 si 24 de ani. Un recent studiu IRES evidentiazĂŁ cĂŁ 9 din 10 români nu mai au ĂŽncredere ĂŽn politicieni, iar 73 % din populatie are o pĂŁrere proastĂŁ si foarte proastĂŁ despre acestia. Politicienii sunt considerati corupti, mincinosi, hoti, aroganti si incompetenti. Pentru politicienii nostri, singura consolare ar fi cĂŁ dispretul profund fatĂŁ de politicieni nu este specific numai românilor, curentul fiind generalizat ĂŽn mai toatĂŁ lumea democraticĂŁ. Alegerile din 11 decembrie 2016, asteptate la acea datĂŁ cu alte sperante, au dovedit cĂŁ avem politicienii pe care ĂŽi meritĂŁm. Politicienii de astĂŁzi, pe care noi i-am creat prin vot, dovedesc din nou cĂŁ sunt demni reprezentanti ai tuturor defectelor noastre. În România au fost curente care au ĂŽncercat sĂŁ inducĂŁ electoratului nevoie de schimbare a clasei politice, dupĂŁ criterii pe care acum le putem aprecia sĂŁ fi fost cel putin discutabile. DupĂŁ promotorii acestor curente, ĂŽntre expertizĂŁ si tinerete, primeazĂŁ tineretea, la care expertiza poate fi compensatĂŁ de vreun doctorat, masterat ori diplomĂŁ a vreunui institut de trei luni. În lipsa acestora se poate compensa cu vreun mandat de consilier local, ori cu sederea pret de o frânturĂŁ de mandat pe un scaun de prefect ori presedinte al consiliului judetean. Cultura anti-politicii este un curent vechi de câteva decenii, de sorginte neoliberalĂŁ, care sustine cu argumente subversive, cĂŁ statul nu este o institutie eficientĂŁ, cĂŁ numai institutiile publice private pot fi eficiente. În consecintĂŁ, conform acestui curent, Statul ar cam trebui marginalizat, dacĂŁ nu chiar desfiintat. Cu alte cuvinte, piata sĂŁ ia deciziile importante ĂŽn stat, nu clasa politicĂŁ. Se impune ca atât statul, cât si clasa politicĂŁ, trebuiesc supuse unui proces continuu de demonizare. Fac parte dintre acei care considerĂŁ cĂŁ nu este nici o catastrofĂŁ dacĂŁ nu ne iubim politicienii din Parlament, Guvern sau Administratie. De abia asa suntem motivati sĂŁ avem interesul de a participa la procesul electoral, pentru a-i alege pe cei trebuinciosi. Aceasta nu ĂŽnseamnĂŁ cĂŁ dacĂŁ la alegerile din 11 decembrie 2016, la care prezenta la vot a fost una din cele mai slabe, majoritatea cetĂŁtenilor cu drept de vot au stat acasĂŁ, pentru cĂŁ mureau de dragul politicienilor. În aceste circumstante, consider cĂŁ marea majoritate a tinerilor au stat acasĂŁ, desi studentilor si elevilor navetisti li s-au oferit bilete gratis pe CFR, pentru cĂŁ nu au ĂŽnteles rostul politicii si al politicienilor. Unii analisti mai belicosi pomeneau ceva despre o anumitĂŁ lehamite a tinerilor. SĂŁ fim seriosi, lehamitea este o stare indusĂŁ ĂŽn urma unui exercitiu ĂŽndelungat si aceasta poate fi traversatĂŁ doar de cĂŁtre oameni cu state vechi ĂŽn exercitiul democratic, pe care i-ati numi seniori. Au fost câtiva juni independenti, care au candidat pentru Parlament, dar paradoxal nu au beneficiat de votul tinerilor, ci tot cu ajutorul seniorilor au strâns ceva voturi. În societatea româneascĂŁ, s-a instalat lupta acerbĂŁ pentru putere ĂŽntre generatii, ĂŽncĂŁ din 1990, când la mitinguri tinerii solicitau sĂŁ fie lĂŁsati „sĂŁ facĂŁ ei politica“ ĂŽn România. În 2016 a avut loc cea mai evidentĂŁ ciocnire ĂŽntre generatii, dupĂŁ 1989. DacĂŁ la mitingurile partidelor politice, dupĂŁ desfiintarea PCR ĂŽn 1990, se mai striga „Moarte comunistilor“ si „Mai bine mort, decât comunist“, astĂŁzi nu pot fi socat dacĂŁ as auzi la alte mitinguri „Moarte seniorilor“. Acestora li se lasĂŁ, ca singurĂŁ sansĂŁ, sĂŁ-si sape singuri groapa.