La ordinea zilei
Nu trebuie sã fii cârcotas de-a dreptul, sã te plângi de lipsa evenimentelor de primã mãrime, cu care se scrie istoria. N-a fost zi de la Dumnezeu, fãrã sã ne înfrumuseteze viata începutului de an. Nãmetii, domnul Ghitã, gaura de 10 miliarde, Coldea, OUG cu gratierea, prima sedintã de guvern prezidatã de presedinte (când stãpânul era în avion), investitura lui Trump, tara bine reprezentatã, avalansa din Italia, Bamboo, prima manifestare nazistã din tara noastrã de dupã Al Doilea Rãzboi Mondial, ca sã nu mai vorbim de ceea ce s-a petrecut duminicã searã. Nu-mi arog atribute de analist de ocazie. Încerc doar sã-mi exprim nedumeririle, multe si grele, fatã de o realitate care este a noastrã a tuturor si pe care o trãim din plin. Nu stiu cum s-a încheiat manifestãrile de duminicã din tarã, care au fost, de fapt (nu, nu sunt inventii ale mele), o nouã mineriadã condusã de însusi presedintele tãrii, ba chiar începutul unei lovituri de stat. Ca la turci. Ambele vor continua, fãrã îndoialã, la instigarea si sustinerea dusmanilor dinãuntru si din afara tãrii. Ce mi-a lipsit, a fost o nouã iesire la rampã a vicelui ALDE (presedintele de ce doarme, oare?), care sã-i condamne, cu mânie proletarã, pe cretinii dusi de nas si care au iesit în stradã, sã manifeste împotriva unor mãsuri atât de întelepte care sã ne aducã linistea si siguranta (nu securitatea !) în case si pe stradã. Duminicã searã am auzit (sper ca presa sã nu mã fi dus în eroare), cel mai splendid mesaj de curaj si demnitate, pieptul de fier deschis în fata dusmanului, concentrat în cererea (aiurea, ordinul !) proaspãtului întors de peste ocean, cãtre Ministrul de Interne, Carmen Dan, de a retrage echipajele de jandarmi (nu stiu de ce le-o fi plasat acolo !) care apãrau sediul PSD. Pe bunã dreptate, cine l-ar putea apãra mai bine decât masele de alegãtori, care s-au exprimat atât de limpede în decembrie? Numai cã, domnu' Dragnea, zãu, ascultati de sfatul unui bãtrân: nu vã jucati cu multimea! E cam greu de stãpânit. Aduceti-vã aminte cã si Motoc a pãtit-o la vremea lui, iar stimabilul Cosmin Gusã era cât pe ce s-o scrânteascã dacã nu era inspirat sã-si ia tãlpãsita de la adunarea care avea sã-l aducã la Cotroceni. E suficientã o piatrã aruncatã la întâmplare de un smintit sau o coadã de topor plãtit cu bani grei, ca sã nu mai rãmânã nimic dintr-un sediu cumpãrat cu destulã caznã. Nu vã mai amintiti ce s-a petrecut cu sediul PNTCD din vremea regretatului Corneliu Coposu? Sincer spun cã m-a bucurat prezenta presedintelui: Johannis e cu noi! (cam anemic, dar era frig). Fie vorba între noi, doamnã ministru de interne, dati-o naibii de treabã, ati trimis jandarmi la sediul PSD, dar pe domnul presedinte l-ati lãsat fãrã, numai cu bodyguarzii dumisale. Mai cred cã se cerea mai mult. Ce bine i-ar fi stat înãltimii sale (era cu un cap deasupra multimii), cu un microfon (precum Emil Constantinescu si Marian Munteanu), din balconul Universitãtii, ca sã-si sloboade, conform obiceiului, un discurs mai asezat. Sincer, sã dai vina pe o gascã, fãrã s-o alegi din puzderia de gãsti si clanuri care ne înconjoarã e cam putin. Mi-a mai plãcut fermitatea domnului ministru al justitiei, care ne-a asigurat, prostãnaci ce suntem, cã nu va retrage ordonanta de urgentã cu amnistia si gratierea. Urmeazã sãrbãtoarea Unirii, comemorarea lui nea Nicu (pentru unii) si câte altele. Bucurati-vã români, nu aveti motive sã vã nelinistiti. Viata e frumoasã. Guvernantii vegheazã, zi si noapte, la bunãstarea si fericirea noastrã.
|