Umbrele trecutului
„1 decembrie 1918“ din Alba-Iulia a gãzduit, în dupã amiaza de duminicã 19 martie, o sesiune închinatã sistemului penitenciar politic al României dinainte de revolutie, organizatã de Fundatia „Sfânta Irina“ din Bucuresti. ÃŽntâlnirea a fost onoratã si animatã de înalte personalitãti dn tarã, clerici, cadre didactice, istorici si cercetãtori, scriitori, medici, reprezentanti ai societãtii civile. Reuniunea a fost prefatatã de poemul nostru închinat închisorii de tristã amintire de la Aiud, prezentat sub formã de Diaporamã, pe fondul sonor al „Baladei“ lui Ciprian Porumbescu si cu imagini ale închisorii de tristã amintire, în care semenii nostri au avut parte de un regim dur, de exterminare, si în care numerosi oameni de valoare ai tãrii si-au gãsit sfârsitul si îsi dorm somnul de veci în gropi comune. Ne face plãcere sã oferim cititorilor nostri poemul respectiv, „Aiud, icoanã vie“, modestã închinare memoriei celor ce au suferit ori au murit acolo.
Scria poetul cã „Lumina/ Ne vine de la rãsãrit“./ ÃŽn fapt, ea vine de la soare,/ Dar marii lumii, cei puternici/ Un trist destin ne-au hãrãzit.
Din vrerea lor, cuprinsul tãrii/ S-a transformat în închisoare./ Nu pentru ticãlosi, netrebnici,/ Pungasi sau hoti de drumul mare,/ Ci pentru tot ce-a fost valoare. Minti iscusite, constiinte,/ Tot ce-a avut neamul de pret,/ În temnitã si-a sfârsit viata/ De sete, frig, bãtãi si cazne/ În umilintã si dispret. Porniri primare, inumane/ Pe tortionari i-au ispitit./ Dar multi, cu mii de morti pe suflet,/ Trãiesc senini, fãrã smintealã,/
Cãci nimeni nu i-a pedepsit. Canal, Pitesti, Gherla, Suceava,/ Nume de tristã evocare,/ Aiud, Bacãu ori Periprava/ Au însemnat cruzime, foame/ Servite ca „reeducare“. Martiri ai vremilor moderne,/ Si-au purtat crucea cu mândrie./ Si-au pus în Dumnezeu nãdejdea/ Din închisoare-au fãcut scoalã,/ De pildã altora sã fie. N-avem cuvinte-atât de demne/ Sã le-arãtãm recunostinta/ Cã si-au iubit neamul si glia,/
Si înfruntându-si temnicerii/ Si-au apãrat, vie, credinta. ÃŽngenunchiem, la ceas fierbinte,/ Smeriti, la gropile comune./ Din Râpa Robilor si Zarcã,/ Din Celular, ziduri si gratii/ Sã facem loc de-nchinãciune. Sfiosi sã le cântãm prohodul/ De care-atunci n-au avut parte./ Vesnice candele s-aprindem./ C-au fost învingãtori în viatã./ Si-asa rãmân si dupã moarte. Nu le-a fost sacrificiu-n van./ Prin ei, noi ne-am pãstrat fiinta,/ Traditiile, omenia,/ Si-om izbândi si mai departe, Precum destinul si credinta. Aiud, ai fost „Cetatea Mortii!“/ Esti pentru noi, Ierusalim./ Prin demnitate, suferintã, jertfã/ Ai devenit, pentru vecie,/
Icoana vie ce-o cinstim.
În ample si bine documentate alocutiuni, vorbitorii au evocat istora sistemului penitenciar dedicat condamnatilor politici, personalitãtile care au suferit ori si-au pierdut viata în închisorile comuniste, actiunile cu care suntem datori fatã de tineretul nostru, pentru ca asemenea evenimente si stãri sã nu se mai repete, au conturat nevoia de adevãr si de dreptate care sãlãsluieste în fiecare dintre noi. Am apreciat în mod deosebit, luãrile de cuvânt ale IPS Irineu, arhiepiscop de Alba Iulia, ale doctorului Pavel Chirilã, presedintele fundatiei organizatoare, ale profesorului Corneliu Zeana care a pus bazele Asociatiei Urmasilor Fostilor Detinuti Politici, ale îndrãgitului Dan Puric si ale altora.
Considerãm întâlnirea-evocare de la Alba Iulia, o deplinã reusitã, contributie de valoare la istoria noastrã contemporanã.
|
Autentificare
