Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2017
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 1 Mai 2017
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Sã vezi cum as face io... (I) 7

La taifas



Mãrturisesc cã nu micã mi-a fost mirarea când, într-o bunã dimineatã, m-am trezit cu badea Gheorghe, o veche cunostintã, la usã. M-am grãbit sã-l întreb:
- Ce s-a întâmplat, bade Gheorghe? Stiu cã nu-ti sunt pe plac drumurile la oras. Te supãrã ceva, esti cumva bolnav?
- Nici vorbã, domnu' doctor, multãmesc lu' Dumnezeu cã m-o ferit de necazuri cu sãnãtatea. Altele mã pun pe drumuri. Numa' ce am venit la mata, cã esti om cu scoalã, sã mã sfãtuiesti dacã sã merg mai departe, ori sã-mi vãz d-ale mele. Cã... vreau sã trimit o scrisoare la ãi mai mari si cu putere de la Bucuresti si nu stiu cum s-o chitesc: deschisã ori închisã? Cum a fi mai bine?
- Batã-te Dumnezeu cu norocul, cã tot sugubãt ai rãmas. Dacã e sã fiu cinstit, cred cã ori închisã, ori deschisã, ai sã-ti bati gura degeaba, cã nimeni nu se uitã la dumneata, cei mari or sã facã tot cum le vine lor mai bine la socotealã.
- Ba eu nu zic asa si tot nu m-as lãsa, cã vezi dumneata poate cã s-or lumina si ei... Brâncus aista al nostru, fie de-a pururi pomenit, a gresit cu „Cumintenia pãmântului“. Cã o luat-o toatã câtã era si o închis-o în piatrã. Ce sã mai rãmânã pentru noi? La drept vorbind, el s-o gândit la pãmântul nostru, da' când vãz atâtea si atâtea semne cã nicãri în lume, cumintenia nu dã pe dinafarã, cum sã nu te întrebi unde o sã ajungem? Nu mai stim cum sã ne fãlim, pe dreptate, nu zic ba, cu toate nãzdrãvãniile astea, cu mobil, MP3, tãblite, fezbucuri si câte altele, de te miri cum nu se încurcã itele din mintea omului. Da' el, omu', tot pe loc o rãmas, dacã nu cumva s-o înrãit si s-o afurisit si mai tare, s-o întors cu fata cãtrã trecut, ba as zice cã chiar la sãlbãtãcie, la ghioagã ori la petroiul slobozit spre unia care nu ti-or gresit cu nimica. Unde dracu' (iartã-mã, Doamne, cã i-am pronuntat numele!) sã mai afli un loc în care sã stii cã dupã ce ai iesit din casa ta, în trebile tale, ai sã te mai întorci viu sau teafãr?
- Ei, bade Gheorghe, nu pot sã zic cã nu ai dreptate, dar asa e croitã lumea asta a noastrã, nici eu nu-s prea multumit de ea, dar nu prea avem ce face. Spune-mi mai bine ce ai vrea sã scrii la marii nostri.
- Domnu' meu, nu stiu cum se face, cã si eu si 'mneata am trãit vremuri anapoda, nu zic ba, n-am zburdat ca iezii pã câmp, da' mai cu bune, mai cu rele, parcã lucrurile erau mai asezate si mai puteai sã te sprijini pe ceva. Acuuuu', ce sã zic, parcã e un blestem, dãm înapoi ca racul, zi de zi, nimic nu se mai leagã, nimic nu ne mai reuseste, dãm ca Irimia cu oistea-n gard la tot pasul, trãim tot mai greu si mai prost, în vreme ce unii huzuresc ca în sânurile lu' Avram, chiar dacã nu pe merit, ci pe rusine. Nu ne mai întãlegem, precum surzii cu orbii, ne hãrtuim fãrã preget, facem spume la gurã de-atâta vorbãrie fãrã rost, doar de dragu' spusei, ba uite cã trebuie sã tremurãm iar de frica rãzboiului, ducã-se pe pustii. Da' altfel, unde te uiti, unde te învârtesti, numai de destepti dai, care vãd, constatã, descoperã si stiu la perfectie, care mai de care ajunge la rãdãcina rãului si aratã cu degetul cãtre ticãlosi, da' mai departe... nimic. Nu vine unul sã spunã, gata, s-a terminat, uite cum tre' sã facem, cã sar altii, puzderie, sã-l întoarcã. Tare mi-i cã ne-om scufunda si nimeni n-o sã ne mai aducã la suprafatã. Altfel, sã-ti zic io, om cu carte putinã, da' cu viata trãitã, cam cum si ce as face si-as drege. De-aia vreau sã scriu.
- Bine faci, numai adastã oleacã, sã umplu douã ulcelcute, cum îti plac dumitale, cu un strop din sângele Domnului, cã numai ce mi l-a adus-o un apropiat, pentru Sfintele Pasti. N-o fi moarte de om, s-or potrivi vorbele mai bine si ne-om lumina.
- Stii... poate cã nu m-as fi pornit la drum, da' ce m-o supãrat, mai amu' ceva vreme, Chiriac or Târâiac ãsta al nostru, ãl cu mustatã, perciuni si barbã ca ale lu' Frant Iosif (sã mã ierte Dumnezeu, m-am întrebat odatã dacã dã cu niscai gaz pe ele, sã nu sã încuibeze niste pãduchi) ãl de mãcelãreste fãrã frica lu' Dumnezeu, mistretii ãia, ce dacã sunt ai lui?, când l-am auzit cu urechile mele la teveu, cã el sã are mai bine cu hotu' decât cu prostu'. Cum sã slobozesti asemine gând, de sã te auzã si altii, decât numa' dacã si tu esti ditamai hotomanu', încã neprins si te dai negustor cinstit ? Mai cã-mi venea sã-l scuip în obraz
- Bade Gheorghe, nu lua seama la toate de pe sticla televizorului, omul mai dã în mintea copiilor când îmbãtrâneste. Nu are el grija noastrã, ci doar sã mai punã doi gologani peste câti are. Curati, murdari, nu stãm noi sã vedem ce si cum. Spune mai bine cum e cu scrisoarea...
- Stai s-o iau pe îndelete, cã nu e chiar simplu, cã multe sunt de închipuit ori de îndreptat. Cea mai grea si mai urgentã, da' si fãrã dezlegare usoarã este a puscãriilor. Pãcat de Dumnezeu cã încep cu ele, fiindcã nu-i am la suflet pe ãi de ajung acolo. Nu sunt oameni de treabã, oricum ar întoarce-o ei si avocatii lor. Si s-or înmultit ca ciupercile dupã ploaie, de ai zice cã mai multi ar trebui sã fie în puscãrie ca afarã. Ei bine, nimic de zis, i-ai pedepsit, i-ai pus dupã gratii, nu mai poti sã-i pedepsesti a doua oarã si sã-i tii grãmadã ca sardelele, sã nu aibã nici aer de respirat. Asa fãcea vechiul regim cu politicii, doar ca sã-i isprãveascã. Acum... de, s-o întors lumea, esti obligat sã le faci conditii ca sã-si ispãseascã pedeapsa.
- Ai dreptate, ceva trebuie fãcut... dar usor nu e.
- Stiu, da' sã-ti zic ce as face io: condamnatii care au ispãsit o parte bunã din pedeapsã (trei sferturi, douã treimi sau cât or hotãrî cei mari), sã fie liberati. Si asta fiindcã, suntem oameni, pedeapsa nu se cântãreste cu balanta, cu suta de grame or cu centimetru'. Toatã pedeapsa are în ea o sãmântã de întâmplare sau noroc. Sigur cã stie el judecãtorul, cã de-aia e judecãtor, din experienta lui or a altora, unde sã scurteze sau sã adauge ceva, da' tot rãmâne loc de discutie. Asa s-ar mai rãsfira locurile din puscãrie, pânã s-or construi unele noi.
- Da, ar fi o solutie, dar nu crezi cã ar fi mai simplu cu gratierea ori amnistia ?
- Doamne pãzeste! Cum ti-a putut iesi asa ceva din gurã ? Apãi, nu te supãra, credeam cã esti mai mintos la asemine lucruri. Pãi diferenta e mare, se vede de la o postã. Prin amnestie sau cum îi zici mata, îl iert de pedeapsã. Asta înseamnã cã îi iert si fapta. Or, eu zic cã faptele, numai singur Dumnezeu le poate ierta. Cu scurtarea pedepsei e altceva. Si fapta si pedeapsa rãmân la locu' lor, oamenii doar ce întind o mânã spre îndreptare vinovatului. Ba oamenii legii pot opri de la scurtarea pedepsei pe unia care nu mai au leac, stiu ei mai bine. Si mai departe, cei care se dovedesc oameni cuminti le ajunge si o zi de închisoare si bagã la cap, în vreme ce rãulenii ori ãi fãrã cale de îndreptare or sã se întoarcã dupã gratii mai devreme ori mai târziu.
- Bade Gheorghe, chiar cã n-ai trãit degeaba. Frumos judeci si uite cã am sã te ajut sã scrii scrisoarea, ba s-o si trimiti...
- Numai cã cu ce ti-am spus, n-am terminat, cã mã frãmântã destule altele care se cer limpezite. Si atâta vreme cât mai am judecatã, nu m-as da în lãturi sã mai aduc la luminã niscai gânduri. Si dacã tot am pornit cu judecãtile si cu dreptatea, stai sã-ti mai zic ceva, ca sã terminãm cu ele...
- Mã gândeam cã ai sã vrei sã vorbesti de sãnãtate. Stii... sunt mai acasã, pot sã-mi dau cu pãrerea... N-as vrea sã te feresti, doar fiindcã si eu tin de breasla doctorilor.
- Nu te grãbi, domnu' doctor, doar nu-s chiar atât de prefãcut. Cum as putea sã las la o parte, taman ce usturã cel mai tare? Cã dacã n-ai sãnãtate, degeaba mai vrei sã ai ceva alta. Ai putinticã rãbdare, stii vorba, cã sunt altele mai în fatã. Uite... nu o singurã datã m-am gândit cã, pentru noi românii, tare e greu sã-ti cauti si sã-ti gãsesti dreptatea. Mi-aduc aminte cât te-ai cãtrãnit cã a trebuit sã te judeci mai bine de doi ani de zile cu Casa de Pensii si, pân' la urmã te-ai lãsat pãgubas. Multã lume necãjitã sã plânge de dreptate si nu mai stie cum sã facã sã ajungã la ea. Am trecut si eu prin destule judecãti, am mai auzit de unii si de altii si toti au pãtimit.
- Asa-i bade, dar ca sã ajungi la adevãr si dreptate e cale lungã.
- Nu, nu, calea nu e lungã, oamenii o lungesc, trag de ea, fiindcã au de câstigat. Uite cum as face io : simplu, mai întâi si mai întâi, as da un ordin ca nici o pricinã ajunsã la judecatã, sã nu dureze mai mult de (zic si eu la întâmplare), trei ori maxim sase luni de zile. Dreptatea nu se coace precum cozonacul la dospit. Dreptatea o ai ori n-o ai. Sigur cã nu toate procesele sunt la fel, da' sistemul ãsta cu ani si ani de zile pentru un proces nu mai înseamnã dreptate. Stiu cã îmi iau în cap toatã suflarea avocatilor, dar amânarea cauzei este prima chichitã pe care tinerii o învatã. De la ãi bãtrâni. Si o folosesc cu sârg. Ai vãzut cum merg trebile la tribunal? Când intrã completu' în salã, prima si prima lucrare e amânarea cauzelor: 5, 12, 33, 49, 76 si asa mai departe. Vreo întrebare despre motivele amânãrii? Nici vorbã! Poti s-o condamni pe doamna judecãtoare cã amânã peste douã sãptãmâni? Nu, fiindcã tot mai rãmân destule cauze din cele peste 100 trecute pe listã pentru ziua respectivã. Mai mare pãcatu'. Pãi când amâni si tot amâni cauza, sigur cã ajungi la o avalansã de cauze si cedezi. Solutia ar fi la mintea cocosului: nici o cauzã nu intrã pe rol pânã când dosarul nu este complet, gata pregãtit de judecatã. Nu te mira, cã nu e nãrozie. Avocatii stiu, bine-mersi, ce trebuie sã continã un dosar. În sistemu' de acum, dosarul se deschide cu o singurã foaie, cu chemarea în judecatã a pãrtii adverse. Si apoi, la fiecare termen se mai adaugã o adeverintã, un martor, unul mai lipseste, altãdatã avocatul este prins în altã actiune si uite asa, cauzele cele mai simple, elementare, grosu' dosarelor, dureazã ani si ani de zile. Dacã mai punem la socotealã si planificarea aia aleatoare ori cum naiba îi mai zice, altã nãzbâtie pitrocitã de vreo minte interesatã... adio dreptate. Poti sã mori înainte de a afla cum e cu adevãru'. Si ne mai mirãm cã Strasburgu' sau Bruxelu' ne pun la platã de despãgubiri? Cine plãteste? Statu' adicã tot noi, amãrâtii.
- Apoi, bade Gheorghe... zãu cã nici cã mã asteptam la dumneata sã mai iei aminte la atâtea câte sunt...

Articol afisat de 1246 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Virgil RÃZESU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective