Recidivist

44 de „Vacante Muzicale la Piatra Neamt“

Ce bucurie !
Ce bucurie sã descopãr În adolescentul delicat, cu chip senin si cu zâmbet afisat, modest si decent Îmbrãcat, cu mâini fine, ochelarist cu drepturi depline, pe Andrei, copilul de ieri, care locuia cu pãrintii si cu Irina, surioara mai mare, cu un etaj mai jos decât mine, bãiatul cu pantaloni scurti, care-si sacrifica copilãria pentru a-si Însusi arta sunetelor.
În vreme ce alti copii de seama lui bãteau mingea ori se alergau în jurul blocului, el lua de la capãt, neîmpins de la spate, odatã si încã odatã si de zeci de ori, exercitiile pe clapele pianului, spre disperarea vecinului care-i bãtea în perete, sã înceteze cu zgomotul care-i tulbura linistea. Ca persoanã de bine, mai încercam, pe cât posibil, sã intermediez între pãrti si sã mai atenuez disperarea vecinului, si el cu dreptãtile lui.
Andrei Gologan este pietrean get-beget, prin nastere, dar mai ales prin formarea sa ca muzician, În orasul de la poalele Pietricicãi. A Început studiul muzicii la o vârstã fragedã, s-a atasat de pian, instrument greu, care te poate trãda dacã nu-l respecti, si a pornit cu curaj cãlãtoria pe claviatura pianului, cea mai fermecatã cãrare a lumii, splendidã În perfectiunea ei, care Închide În alcãtuirile sale toatã frumusetea sonorã a universului.
Cu sigurantã, astrele i-au fost favorabile, iar ursitoarele au fost la unison. Sustinerea pãrinteascã, pornitã din dragoste, profesionalismul nedezmintit al dascãlilor Scolii de Arte si din afara ei, dezvoltarea simtului competitiv, În cadrul unui grup de elevi la fel de talentati, dar fiecare cu soarta lui si, nu În ultimul rând sansa de a-l Întâlni pe Iulian Trofin, pianistul, muzicianul si compozitorul cu largã deschidere didacticã si concertisticã, devenit principalul mentor al sãu, i-au deschis drumurile cãtre afirmare si perfectionare.
Curând, Andrei Gologan a urcat, tot mai hotãrât si pe deplin Îndreptãtit, pe scenele muzicale ale locului, ale tãrii, ale Europei si de dincolo de ocean, a pornit pe drumul concursurilor si competitiilor nationale si internationale, care l-au aureolat cu numeroase premii si disctinctii. A beneficiat de burse, obtinute pe drept, pentru ca, În ultimii ani, sã ajungã sã trãiascã În capitala europeanã a muzicii, Salzburg, unde Îsi desãvârseste arta dar Îsi obtine si calificãrile care-i conferã consacrarea si locul printre ceilalti muzicieni ai lumii.
Nu mã Îndoiesc cã iubitorii de muzicã de pretutindeni se vor bucura de talentul si de arta lui si nu pot decât sã spun: Ferice de pãrintii care zãmislesc asemenea copii!
În prima parte a zilei a doua zile a „Vacantelor...“, la Teatrul Tineretului, recitalul lui Andrei Gologan a oferit unei sĂŁli pline si neasteptat de receptive, dovada mĂŁiestriei sale artistice. Mi-am ales locul - strategic - ĂŽntr-o lojĂŁ de pe partea stângĂŁ, ca sĂŁ-i pot urmĂŁri de sus evolutia pe claviaturĂŁ. AsteptĂŁrile mi-au fost confirmate. TânĂŁrul pianist foloseste, fĂŁrĂŁ ezitĂŁri si praguri, mâna stângĂŁ, la fel de activĂŁ, elasticĂŁ si mobilĂŁ ca si cea dreaptĂŁ, posedĂŁ o tehnicĂŁ foarte apropiatĂŁ de perfectiune, se identificĂŁ cu instrumentul care vibreazĂŁ si se lasĂŁ mângĂŁiat si exploatat plenar, are stiinta abordĂŁrii partiturii muzicale si ĂŽi conferĂŁ interpretarea cuvenitĂŁ, fĂŁrĂŁ cĂŁutĂŁri sofisticate.
O patã de culoare a recitalului l-a constituit dialogul simplu si plin de afectiune dintre tânãrul pianist si Mihaela Spiridon, muzician, dascãl de primã mãrime si animator al vietii spirituale a Neamtului, care a vegheat la consacrarea a numerosi muzicieni, printre care si cel devenit partener de dialog si pariturã.
Am aflat, cu deosebitã satisfactie cã, gratie Consiliului Judetean si presedintelui Ionel Arsene, a luat sfârsit vremea În care spectacolele muzicale erau compromise din start, de folosirea unui pian depãsit calitativ, impropriu, prin achizitionarea unui instrument adecvat. Muzica si amatorii de muzicã sunt recunoscãtori celor care s-au aplecat asupra acestui detaliu deloc lipsit de importantã.
În partea a doua a zilei, ĂŽn Piata Turnului, a avut loc concertul formatiei „Pop goes jazz“.
Într-o traducere liberĂŁ (afurisitul ĂŁsta de „to go“ este omniprezent ĂŽn limba englezĂŁ), formatia s-ar putea chema „Pop face jazz“, ceea ce este foarte adevĂŁrat. În altĂŁ variantĂŁ, s-ar spune cĂŁ „Pop este ĂŽn vârful jazzului“ si n-ar fi nici o exagerare. Mai existĂŁ o posibilitate: „Muzica popularĂŁ se transformĂŁ ĂŽn jazz“ si cine ar ĂŽndrĂŁzni sĂŁ spunĂŁ cĂŁ nu este asa?! Nu merg mai departe, fiindcĂŁ puzderie de alte variante traductibile este posibilĂŁ si ne-am rĂŁtĂŁci cu totul.
Nu mã numãr printre fanii acestui gen de muzicã sau, mai bine spus, al metamorfozelor pe care le-a suferit de-a lungul timpului. Asta nu Înseamnã cã nu am apreciat prestatia Întregii formatii, fiecare dintre membrii acesteia dovedindu-se un profesionist de calitate, care stãpâneste tainele instrumentului si care se integreazã În economia ansamblului, dând tot ce are mnai valoros În interpretare. Repertoriul a fost de calitate, reprezentativ pentru numeroasele modalitãti de exprimare ale genului, oferind fiecãrui spectator, partea sa de satisfactie si Împlinire.
Cu aceasta, am ĂŽntors si pagina celei de a doua zile a „Vacantelor muzicale la Piatra Neamt“ si ne pregĂŁtim sĂŁ le ĂŽntoarcem si pe celelalte, cu aceeasi asteptare si bucurie dintotdeauna.